$$$

 Cei care l-au cunoscut pe viitorul star al cinematografiei mondiale încă din tinerețe susțin că era un tânăr chipeș, cu un farmec aparte, iar atenția fetelor îl însoțea pretutindeni. Fața lui avea însă să se schimbe mai târziu, din pricina unor circumstanțe despre care vom vorbi în rândurile următoare.

Jean-Paul Belmondo a avut, în anii de școală, două mari pasiuni: sportul și teatrul. Își împărțea tot timpul liber între aceste două preocupări. De trei ori pe săptămână frecventa cercul de teatru al școlii, iar în celelalte trei zile se antrena la secția de box. S-a îndrăgostit de box încă din clasele primare, când, din cauza staturii sale mici, era adesea ținta colegilor mai mari. Deși încerca să se apere, pierdea aproape de fiecare dată. Tatăl său, un sculptor renumit la Paris, observând că fiul său venea adesea acasă trist și plin de vânătăi, i-a spus că în asemenea lupte nu contează atât înălțimea sau forța, cât priceperea. L-a dus personal la o școală de box pentru copii, iar băiatul s-a dedicat cu pasiune acestui sport. În clasa a cincea, devenise deja campion la categoria sa de vârstă, iar chiar și liceenii începuseră să-l respecte.

De unde a pornit pasiunea pentru teatru, nici el nu mai știa exact. Însă, la finalul liceului, s-a aflat în fața unei decizii importante: să urmeze o carieră sportivă sau să îmbrățișeze meseria de actor.

Hotărâtor în luarea acestei decizii a fost sfatul medicului de familie, care i-a spus că o nouă traumă la nivelul nasului ar putea avea consecințe grave și ireversibile asupra sănătății sale. În cei șapte ani de box, nasul îi fusese fracturat în repetate rânduri. În liceu, devenise o masă neregulată de cartilaj, deformată, care aproape că nu mai participa la respirație, transformându-i radical fizionomia. Doar privirea păstra amintirea frumuseții de altădată. Tânărul a decis să se supună unei intervenții chirurgicale pentru corectarea nasului și a septului nazal, abandonând definitiv ringul. Cu aceeași ocazie, medicii i-au reparat și maxilarul, afectat și el de multiple fracturi.

În anul 1956, Jean-Paul Belmondo a absolvit Conservatorul Național Superior de Artă Dramatică din Paris și și-a început fulminanta carieră cinematografică.

Încă din anul al treilea de studii, s-a căsătorit cu Élodie Constantin, absolventă a secției de balet, care ulterior a dansat pe scena cabaretului din Saint-Germain. Din mariajul lor, ce a durat treisprezece ani, s-au născut trei copii: două fiice și un băiat.

Din cea de-a doua căsătorie, cu balerina Natty Tardivel, a venit pe lume fiica lor, Stella. Căsnicia s-a destrămat în anul 2008, când actorul avea 75 de ani. Între cele două mariaje, timp de peste trei decenii, Belmondo a avut numeroase relații amoroase, însă nu a recunoscut alți copii în afara celor patru.

Copiii săi – cele trei fiice și fiul – nu i-au urmat cariera artistică. Fiica cea mare, Patricia, a devenit scenaristă, iar după scrierile ei s-au realizat trei filme. Cu siguranță ar fi fost mai multe, dacă destinul nu i-ar fi fost curmat tragic la vârsta de 40 de ani, într-un incendiu.

Fiica mijlocie, Florence, a fost complet străină de lumea artistică și de lumina reflectoarelor. În școală s-a dedicat științelor exacte, iar după terminarea colegiului s-a căsătorit cu un tânăr cercetător american și s-a mutat în Statele Unite, revenind rar în Franța.

Fiul său, Paul Belmondo, a fost pasionat de mic de cursele auto. A început cu kartingul și a urcat treptat până la Formula 1, unde a fost, timp de câțiva ani, pilot de teste pentru o echipă de top. În prezent, Paul, ajuns la vârsta de 57 de ani, este antrenor de karting pentru copii.

Ultima fiică, Stella, mai tânără cu peste patruzeci de ani decât frații ei, este încă elevă de colegiu. A împlinit anul acesta 17 ani și încă nu s-a hotărât în ce direcție să se îndrepte. Practică baletul la o școală de profil, dar, potrivit mamei ei, nu își dorește să devină balerină profesionistă, deși profesorii îi apreciază talentul.