$$$

 CONSTANTINOPOL ȘI ANGORA - ISTANBUL ȘI ANKARA

În urma înfrângerii Imperiului Otoman în Primul Război Mondial, capitala otomană Constantinopol (astăzi Istanbul) și o mare parte din Anatolia au fost ocupate de Aliați.

Ca răspuns, liderul mișcării naționaliste turce, Mustafa Kemal Atatürk, a stabilit în 1920 centrul mișcării sale de rezistență în orașul Angora (astăzi Ankara) .

Ziua veche.ro. scrie că, după câștigarea Războiului de Independență al Turciei și semnarea Tratatului de la Lausanne (1923), naționaliștii turci au fondat pe ruinele Imperiului Otoman, la 29 octombrie 1923, Republica Turcia.

La 13 octombrie 1923, Angora a fost proclamată capitala țării de Mustafa Kemal, devenind centrul politic și administrativ al Turciei, cu toate birourile guvernamentale și ambasadele străine transferate de la Constantinopol. Mustafa Kemal Atatürk (n.cca. 1881 – d.10 noiembrie 1938) a fost un mareșal turc și om de stat revoluționar, părintele fondator al Republicii Turcia, fiind primul președinte al acesteia din 1923 până la moartea sa în 1938.

Schimbarea oficială a numelor celor două orașe a avut loc la 28 martie 1930, în urma Legii oficiilor poștale turce, parte a reformelor lui Atatürk. Numele Istanbul, derivat din expresia greacă ‘eis tin poli’ care înseamnă ‘către oraș’, era folosit în mod obișnuit de localnici cu mult înainte de redenumirea oficială, potrivit https://worldhistoryedu.com.

Capitala Ankara, situată în centrul Podișului Anatoliei, este al doilea centru economic al țării, din 1965, după Istanbul. Întemeiată în anul 2.000 î.Hr., cucerită, apoi,de Alexandru cel Mare, în 334 î.Hr., Ankara a fost inclusă în Imperiul Roman de împăratul Augustus.

A devenit în anul 25 î.Hr., capitala provinciei romane Galatia, sub numele de Ancyra. Aici a întemeiat apostolul Pavel, în 51 d.Hr., una dintre primele comunități creștine. În Evul Mediu, orașul a fost stăpânit de bizantini, cucerit de sasanizi (620), arabi (654), a redevenit bizantin, ocupat, din nou, de selgiucizi (1084), mongoli (1303).

A intrat în secolul XIV, în componența Imperiului Otoman. În Evul Mediu a fost un celebru centru textil unde erau confecționate celebrele stofe de lână de Angora (de unde și numele orașului păstrat până în 1930), țesute din părul caprelor din regiune, apoi un centru administrativ provincial.

Aici a fost înfrânt și luat prizonier în 1402 sultanul Baiazid I Îldîrîm, în timpul campaniei cuceritorului han mongol Timur Lenk în Anatolia. Ankara a cunoscut o nouă afirmare economică, politică, urbanistică după proclamarea sa, la 13 octombrie 1923, capitală a Republicii Turcia, devenind o metropolă dinamică și modernă.

Strâmtoarea Bosfor oferă Istanbulului un loc unic printre orașele lumii, fiind singurul oraș care se află pe două continente – Europa și Asia. Bosforul, care desparte Istanbulul, are aproximativ 35 de kilometri lungime și leagă Marea Neagră în nord de Marea Marmara în sud. Partea europeană a orașului este cea mai mare și, la rândul ei, este împărțită de Cornul de Aur.

În zona europeană a orașului se află multe dintre monumentele și clădirile istorice, inclusiv Moscheea Sophia, Moscheea Albastră, Moscheea Sultanului Suleyman, Palatul Topkapi (acum muzeu) și faimosul Mare Bazar (Kapaliçarși) acoperit. Așezarea strategică a Istanbulului l-a poziționat în centrul rutelor comerciale ale regiunii, care conectau Europa, Iranul, Peninsula Arabă, Cornul Africii, Caucazul, stepa rusă, Balcanii și Bazinul Mediteranei. Republica Veneția a fost, de asemenea, un partener comercial important, dar și un rival pe măsură, conform https://marmaraeah.saglik.gov.tr/.

Istoria Istanbulului datează de 8.500 de ani, o așezare neolitică fiind descoperită în urma săpăturilor din portul Yenikapi – Theodosius. A fost capitala a trei imperii – Imperiul Roman, Bizantin și Otoman. În secolul al IV-lea d.Hr., Imperiul Roman s-a extins foarte mult, iar Istanbulul a fost ales de împăratul Constantin cel Mare pentru a înlocui Roma, drept noua capitală, grație așezării sale strategice.

Orașul a fost reorganizat de-a lungul unui deceniu, fiind extinse zidurile de apărare, au fost construite temple, clădiri oficiale, palate, băi și un hipodrom. În anul 330 d. Hr., în cadrul unor grandioase ceremonii, orașul a fost declarat oficial capitala Imperiului Roman. Cunoscut sub numele de a doua Romă sau Noua Romă, la începutul erei moderne, Istanbulul a fost numit “Bizantium” și mai târziu Constantinopol.

Și împărații, care i-au urmat lui Constantin cel Mare, au continuat să depună eforturi de înfrumusețare a orașului. În urma prăbușirii Imperiului Roman de Apus în secolul al V-lea, Istanbulul a devenit pentru mulți ani capitala Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin). În perioada bizantină, orașul a fost reconstruit, zidurile sale trecând printr-o nouă extindere.

Zidurile, care încă se pot vedea și astăzi, lungi de 6.492 de metri, au fost construite de împăratul Teodosie I. În secolul al VI-lea, orașul, a cărui populație depășea jumătate de milion de locuitori, a cunoscut o altă epocă de aur sub împăratul Iustinian. Fosta biserică bizantină Sfânta Sofia (astăzi moschee), care a supraviețuit până în zilele noastre, este o lucrare monumentală reprezentativă acestei perioade.

A urmat un segment de timp întunecat, între 532 și 718 d.Hr., în care orașul a suferit de pe urma cutremurelor, incendiilor, rebeliunilor (revolta Nikka) și asediilor (avari, persani, arabi, venețieni). În 1204, în timpul Cruciadei a IV-a, orașul a fost jefuit de toate bogățiile sale, inclusiv biserici, mănăstiri și monumente. În 1261, bizantinii au recăpătat controlul asupra orașului, dar acesta nu și-a mai putut recăpăta strălucirea de odinioară.

Au fost duse mai multe lupte, iar în 1400 un călător spaniol în drum spre curtea lui Timur Lenk, conducătorul din Samarkand,scria: ”Peste tot în oraș există multe palate, biserici și mănăstiri mari, dar cele mai multe dintre ele sunt acum în ruine…”.

În 1402, Timur Lenk însuși a cucerit Constantinopolul pentru o scurtă perioadă. După lungi ani de conflict cu turcii, care cuceriseră deja restul Imperiului Bizantin, pe 29 mai 1453 Constantinopolul creștin a căzut după un asediu de 53 de zile în mâinile sultanului turc Mehmed Cuceritorul (Mehmet al II-lea), iar măreața biserică Hagia Sofia a fost transformată într-o moschee. Tunurile gigantice ale armatei sultanului Mehmet Cuceritorul, folosite pentru prima dată în istoria războiului, au reprezentat elementul de noutate decisiv prin care s-a reușit spargerea zidurilor de apărare ale marii cetăți.

Orașul a devenit capitala Imperiului Otoman, iar populația a crescut treptat după ce numeroși oameni au fost aduși din diverse părți ale țării și au fost implicați apoi în reconstrucția orașului distrus.

Foștilor locuitori ai orașului li s-a acordat libertate religioasă și drepturi sociale, permițându-le să-și continue viața. La un secol după cucerire, arta turcească și-a pus amprenta asupra orașului, iar cupolele și minaretele au dominat orizontul orașului.

Deoarece sultanii otomani erau și califi (titlu purtat, după moartea lui Mahomed, de șefii musulmanilor care dețineau puterea politică și pe cea religioasă), începând din secolul al XVI-lea, Istanbulul a devenit și un centru al lumii islamice. Sub stăpânirea sultanilor, orașul a fost complet reconstruit și a căpătat o atmosferă fascinantă. Palatul Sultanului, construit pe vechea acropole, domina priveliștea unică asupra Bosforului și a Cornului de Aur.

Din secolul al XIX-lea, sub influența lumii occidentale, pe malul Bosforului au început să fie construite și palate în stilul arhitecturii europene. Multe dintre acestea sunt simboluri reprezentative pentru ultima perioadă a Imperiului Otoman.

Turcii otomani, aparținând unui mic stat din cele multe formate în Anatolia, în secolul al XIV-lea, după cucerirea din 1453, au trecut la ocuparea restului Anatoliei și a unei mari părți din Peninsula Balcanică.

Cucerirea Ungariei i-a adus pe otomani în contact strâns cu statele europene, iar până în secolul al XVI-lea cea mai mare parte a Africii de nord și estul Mediteranei erau, de asemenea, sub stăpânire otomană. Imperiul Otoman a continuat să controleze o mare parte din acest teritoriu până în secolul al XIX-lea.

Imperiul Otomana fost dizolvat în 1918, la sfârșitul Primului Război Mondial, iar în 1922, naționaliștii turci au înlăturat de la putere ultimul sultan și au instaurat republica .

Din 1453 până în 1922, imperiul a fost condus în succesiune directă de 36 de conducători dintr-o singură familie.

În 1923, capitala țării a fost mutată la Ankara, iar în 1930 orașul care, din 1453 s-a numit în același timp atât Constantinopol, cât și Istanbul, a primit oficial numele unic, de Istanbul.

Potrtivit GreekCityTimes, între 1916 şi 1930 guvernele succesive turce au au aplicat un program masiv de turcificare pentru aproximativ 12.000-14.000 de localități, cărora le-au fost schimbate denumirile avute până atunci cu nume turceşti.