***

 Katia Dolgorukova, amanta lui Alexandru al II-lea, ajunsă soție oficială a țarului

Ecaterina Dolgorukova l-a întâlnit pentru prima dată pe țarul Alexandru al II-lea pe când avea doar 12 ani. Familia ei era una dintre cele mai vechi familii nobiliare din Rusia, străbunicul ei, Iuri Dolgoruki, fiind considerat întemeiatorul Moscovei. Însă tatăl ei, Prințul Mihail, s-a ruinat din cauza speculațiilor financiare și a fost nevoit să-și crească fetele pe cheltuiala împăratului.

Moartea neașteptată a acestuia, la scurt timp după vizita ipe care țarul o făcuse la moșia familiei, lasă familia Dolgorukov fără aproape nicio resursă financiată, iar fetele familiei sunt trimise la Institutul Smolnîi din Petersburg, un pension special pentru tinerele ce proveneau din familii nobile.

Când țarul Alexandru vizitează pensionul, patru ani mai târziu, o remarcă imediat pe adolescenta Ecaterina. O vizitează des la școală și aranjează să devină domnișoară de onoare a țarinei Maria Alexandrovna. Soția țarului, bolnavă de tuberculoză din 1863, cu o stare de sănătate ce se deteriora de la o zi la alta și izolată de fastuoasa viață de la curtea imperială, acceptă fără rezerve primirea tinerei domnișoare de onoare.

Țarul avusese multe amante până în momentul acela, iar țarina știa bine că nimic nu-l poate opri, mai ales că medicii îi interziseseră să aibă relațiile sexuale după ce boala i s-a agravat. Țarina Maria era extrem de frumoasă, distinsă, iubită de curtea imperială. Apariția acestei tinere care venea în apartamentul țarului de 3 - 4 ori pe săptămână a adus, în mod evident, dezaprobarea familiei lui Alexandru care nu o privea deloc cu ochi buni pe metresa imperială.

Ecaterina a primit un apartament luxos în Sankt Petersburg. Acolo i-a născut pe primii doi copii pe care i-a avut cu țarul - George și Olga. Alexandru i-a ridicat pe copiii iubitei sale la rang de prinți și i-a tratat ca pe propriii lui copii. Nu după mult timp, amanta imperială a rămas din nou însărcinată. Urma al treilea fiu nelegitim al marelui țar. Era februarie 1876, iar mofturoasa Ecaterina a cerut să nască la Palatul de Iarnă, în apartamentele imperiale. Dorința i-a fost îndeplinită, dar, imediat după naștere, bebelușul a fost dus în casele mamei sale, în timp ce ea a rămas să se refacă în palatul țarului. Copilul s-a îmbolnăvit și a murit nu după mult timp.

Relația Ecaterinei cu țarul prinde, însă, rădăcini. În 1880, țarul ia decizia să o primească pe Ecaterina și pe copiii ei într-un apartament din Palatul de Iarnă (între timp mai adusese pe lume o fetiță, Catherina), sub același acoperiș cu țarina ce se afla într-o stare fizică extrem de proastă. O convinge pe Maria Feodorovna să-i primească și să-i binecuvânteze, iar aceasta, slăbită de puteri, acceptă. Imediat ce țarina a murit, Alexandru a luat-o de nevastă pe amanta sa, explicându-le celor din familie că se teme că va fi asasinat și că, după moartea sa, Elisabeta nu ar rămâne cu nimic. Și așa a făcut, în ciuda dezaprobării fățișe a anturajului său.

În scurt timp a ordonat senatului să-i acorde Ecaterinei titlul de prințesă Iurievskaia și a legitimat copiii, deși nu aveau nici un drept la tron fiind proveniți dintr-o căsătorie morganatică. Temerile lui s-au împlinit. Un an mai târziu, pe 13 martie, țarul Alexandru al II-lea a fost asasinat în timp ce asista la schimbarea gărzii.

După decesul Țarului, Ecaterina a primit o pensie de 3,4 milioane de ruble și a fost de acord să renunțe să trăiască la Palatul de Iarnă sau în orice reședință imperială din Rusia în schimbul unei reședințe pentru ea și cei trei copii. S-a stabilit la Paris, unde a trăit timp de 47 de ani, până în 1922.

A devenit cunoscută pentru că, în ultimii ei ani, găzduia întâlnirile emigrației rusești la Paris, avea 20 de servitori și un tramvai privat, deși urmașii familiei Romanov o disprețuiau profund.

Prințesa Martha Bibesco a publicat o biografie a prințesei Ecaterina, iar cartea a stat la baza a două filme. Primul, Katia, a apărut în 1938, cu Danielle Darrieux în rol principal și a fost regizat de Maurice Tourneur, iar cel de-al doilea, purtând același nume, Katia, a fost lansat în 1959, în rolul Ecaterinei fiind Romy Schneider, iar regia a fost semnată de Rober t Siodmak.