***

 Titanic | Povestea filmului lui James Cameron -

 Premierea a avut loc pe 1 noiembrie 1997, la Festivalul International de Film de la Tokyo

Dintre toate producțiile care au avut ca temă naufragiul Titanicului, una s-a impus în întreaga lume, pelicula din 1997 semnată de James Cameron. De-a lungul timpului, s-au realizat 17 filme având ca subiect tragicul eveniment din Atlantic, primul fiind realizat chiar în anul naufragiului, la o lună după scufundarea vasului. Étienne Arnaud, regizorul producției “Saved fromThe Titanic” s-a folosit de mărturiile unei supraviețuitoare, Dorothy Gibson, a cărei poveste a transpus-o pe peliculă. Ultima producție, cea din 2018, “Holmes & Watson”, îi aparține regizorului Etan Cohen. Acțiunea acestei comedii se învârte în jurul unui complot de la bordul Titanicului care avea ca țintă asasinarea reginei Victoria. Bineînțeles, celebrul cuplu de detectivi Sherlock Holmes și John Watson salvează situația. De remarcat că Titanicul a fost proiectat și construit la un deceniu după ce regina Victoria murise în anul 1902.

Subiectul a intrat și în atenția unui regizor român, Jean Negulesco. Drama din 1953 intitulată “Titanic” prezintă un cuplu pe cale de destrămare, care, în dorința de a-și reface relația, pornește într-o călătorie pe pachebot, în rolurile principale fiind distribuiți Clifton Webb, Barbara Stanwyck, Audrey Dalton și Harper Carter.

“Titanic”, filmul romantic regizat, scris și produs de James Cameron în 1997, a stabilit și un record de încasări, 2,2 miliarde de dolari. Adapatarea fictivă a scufundării pachebotului îi are în rolurile principale pe Leonardo DiCaprio și Kate Winslet, cei doi actori fiind eroii unei povești de dragoste înfiripate în timpul fatidicei călătorii. Din clase sociale diferite, Jack Dawson, interpretat de DiCaprio, se îndrăgostește de Rose DeWitt Bukater, jucată de Kate Winslet, o tânără dintr-o familie burgheză scăpătată. Tinerei i se caută o partidă profitabilă de către mama ei, o femeie veroasă care speră la o căsătorie aranjată pentru a scăpa de problemele financiare ale familiei. Neinteresată de măritiș, Rose se gândește să se sinucidă încercând să sară de pe vapor, dar Jack, un artist sărac, intervine și o salvează.

Ideea originală a filmului a pornit de la un căutător de comori care a găsit în 1996 pe epava pachebotului RMS Titanic un colier cu diamante pe care l-a numit „Inima Oceanului”. Totodată, într-un seif de pe epavă este găsit un desen cu o femeie tânără ce poartă colierul, datat 14 aprilie 1912, ziua în care vasul a lovit aisbergul. Rose Dawson, femeia din desen, este invitată la bordul navei de cercetare și își spune povestea.

“Povestea nu putea fi scrisă mai bine. Juxtapunerea bogaților cu săracii, rolurile jucate până la moarte, stoicismul și noblețea generației trecute, măreția pachebotului și prostia oamenilor ce l-au condus prin întuneric spre un iad. Și, mai ales, viața imprevizibilă, viitorul care nu poate fi știut, iar imposibilul care devine posibil”, declara Cameron atunci când s-a apucat de producția filmului.

Harland and Wolff, constructorul original al RMS Titanic, a furnizat mare parte din arhivele sale private echipei de producție, iar acestea conțineau și planuri ce se credeau pierdute. Pentru interiorul vasului designerul Peter Lamont a căutat decorațiuni din acea vreme. De altfel, recuzita a fost recreată de la zero, iar studiourile Fox au început în mai 1996 construcția în Mexic a unui imens platou dedicat filmului.

Replica navei a fost construită la scară apropiată originalului, dar unele părți au fost create digital. Bărcile de salvare și coșurile de fum au fost micșorate cu 10%. Sub replica pachebotului exista o platformă care îl clătina în secvențele de după ciocnire.

Mochetele, piesele de mobilier, lămpile, scaunele, tacâmurile și faianța, toate având imprimat simbolul White Star Line, au fost printre obiectele recreate după designul original. Cameron a angajat doi istorici, Don Lynch și Ken Marschall, pentru a autentifica detaliile istorice ale filmului și un expert în maniere pentru ca actorii să învețe rafinamentul călătorilor de la clasa I.

Filmările nu au fost însă foarte liniștite. Experiențele actorilor pe platourile de filmare au întărit reputația de “cel mai înspăimântător om de la Hollywood” a lui Cameron. Regizorul devenise cunoscut pentru intransigența și perfecționismul său, iar filmările parcă au fost conduse de un sergent din armata americană, după cum vor mărturisi actorii.

Kate Winslet și-a luxat cotul în timpul filmărilor și era îngrijorată că o să se înece în bazinul adânc de 17 metri în care replica navei urma să fie scufundată. „Erau momente când eram chiar speriată de el. Jim are un temperament de necrezut,” a declarat Kate. Filmările trebuiau să dureze 138 de zile, dar s-au prelungit la 160. Mulți actori și figuranți au răcit sau au avut infecții la rinichi după orele petrecute în apa rece, inclusiv Winslet, iar la final a spus că nu va mai lucra din nou cu Cameron decât dacă va câștiga „mulți bani”.

Scena finală, în care nava se rupe în două și se scufundă în Atlantic, a implicat înclinarea vasului-replică, la scenă participând 150 de figuranți și 100 de cascadori. Cameron criticase filmele anterioare cu Titanic, care arătau cum pachebotul se scufundă lin în Atlantic și a vrut “să arate cât de haotic și terifiant a fost evenimentul în realitate”.

Echipa de filmare credea într-un alter ego malefic a lui Cameron, pe care oamenii îl numeau „Mij” (Jim citit invers), iar răspunsul lui Cameron la aceste  ironii nu s-a lăsat așteptat: „Să faci un film e ca la război. O mare bătălie între afaceri și estetică”.

După ce timpul alocat filmărilor și bugetul au fost depășite, studiourile Fox doreau să scurteze durata filmului și doar împotrivirea lui Cameron a oprit planurile: “Vreți să-mi tăiați din film? Va trebui să mă concediați! Vreți să mă concediați? Va trebui să mă omorâți!”. Succesul și încasările producției vor demonstra în scurt timp că James a avut dreptate.

“Titanic” a avut două versiuni de final, așa cum se procedează frecvent la Hollywood: înainte de premieră se formează focus grupuri cărora li se prezintă mai multe variante și, în funcție de reacția acestora, se alege versiunea pentru public.

Înainte de lansarea peliculei, anumiți critici au prezis că nu va avea succes în ciuda bugetului, cel mai mare de până atunci, iar când a fost proiectat în fața presei, în toamna anului 1997, până și Cameron a crezut că „se îndreaptă spre un dezastru”.

Inițial, lansarea fusese programată pentru 2 iulie 1997, pentru a exploata sezonul de vară, dar Cameron a cerut amânarea premierei pentru 17 decembrie 1997, decizia sa alimentând speculațiile ce vizau dezastrul filmului.

În cele din urmă filmul a avut premiera pe 1 noiembrie 1997, fiind prezentat la Festivalul Internațional de Film de la Tokyo, unde reacțiile au fost descrise de The New York Times ca „indiferente”. Recenziile pozitive au început să curgă în Statele Unite după premiera oficială de la Hollywood din 14 decembrie 1997.

Filmul a fost primit cu ovații după premiera pentru public din 19 decembrie 1997, iar la sfârșitul weekendului cinematografele erau pline până la refuz, rămânând pe primul loc timp de 15 săptămâni, un record absolut. Succesul comercial al producției lui Cameron a întrecut orice așteptări, Titanicul fiind timp de 12 ani filmul cu cele mai mari vânzări din toate timpurile. Rata de repetare a vizionării unui blockbuster este de aproximativ 5%. La Titanic a fost de peste 20%.

După succesul financiar și cel de public, a venit și recunoașterea criticii de specialitate care a comentat impactul său cultural, istoric și politic, iar site-uri dedicate precum Rotten Tomatoes, Metacritic și CinemaScore i-au acordat punctaje maxime.

Filmul a obținut patru Globuri de Aur, 10 nominalizări la premiile BAFTA, premiul criticilor de film din Statele Unite, premiul Sindicatului Producătorilor Americani, iar premiile Oscar au întregit spectrul cu nu mai puțin de 14 nominalizări și premii pentru 11 categorii, fiind a doua producție care a câștigat 11 premii Oscar, după Ben-Hur.

A obținut Oscarul pentru cea mai bună melodie originală în 1998, precum și trei premii Grammy pentru Înregistrarea anului, Melodia anului și Cea mai bună melodie , coloana sonoră devenind un succes international și cel mai bine vândut album din 1998 în Statele Unite. „My Heart Will Go On”, interpretată de Celine Dion, a câștigat Premiul Grammy pentru Cea mai bună melodie compusă pentru film.

În total, Titanic, filmul lui Cameron, a obținut aproape 90 de premii și a avut alte 47 de nominalizări. În plus, cartea despre realizarea filmului a fost un bestseller în clasamentul The New York Times timp de câteva săptămâni.

Surse:

“Titanic voted ‘best’ film ending”, BBC News

“Further, my god, f rom thee”, The Independent