vineri, 25 octombrie 2019

Prin Europa cu mașina

Mult timp mă bătuse la cap vărul meu stabilit în Germania să îi fac o vizită. Nu o dată a venit în România să își vadă rudele rămase în țară; nu întotdeauna ne întâlneam, dar atunci când ne vedeam ne întâlneam ori la mine acasă, ori la apartamentul lui. Nu era nici o problemă, locuim în România în județe vecine, eu în Neamț, el în Suceava.
Până la urmă am hotărât să pornesc la drum spre el, în Germania. Nu am ales călătoria cu avionul, căci este adesea cam complicat să ajungi la un aeroport din care să plece curse spre Germania, spre un oraș cât mai aproape de destinația aleasă. Ca atare am ales să pornesc cu mașina personală, chiar dacă trebuie să străbat întreaga țară până la granița de vest, de unde să pornesc prin Ungaria și Austria până hăt departe în Germania.
Și acum hai să facem bagajele și să pregătim mașina pentru drum. Nu am optat niciodată pentru mașini străine atâta vreme cât performanțele acestora, raportate la prețul de achiziție și la posibilitatea de mentenanță, inclusiv accesibilitatea pieselor de schimb, nu îmi satisfac cerințele. Așadar voi parcurge distanța cu „bătrâna” mea tovarășă și prietenă, eterna aristocrată Dacia.
Distanța de parcurs este lungă și cine știe ce se poate întâmpla pe traseu. Așa că m-am străduit să protejez cât mai bine „inima” mașinii, adică motorul, cu un scut de motor metalic. Caroseria se mai protejează ea, se mai ciocănește, se mai îndreaptă, te ține, dar dacă motorul cedează la drum lung, aproape ai murit și tu odată cu mașina ta.
Așadar am verificat mașina la sânge. Nu eu însămi, ci la un atelier auto specializat și bine dotat. Am reparat toate micile deficiențe, am curățat-o, i-am schimbat toate acele piese și accesorii care probabil nu m-ar fi ținut la drum lung și am blindat motorul cu ditamai scutul metalic de protecție.
Între timp am început să îmi fac bagajul. Pune una, pune alta... Nu este ca șă cum aș pleca pentru o noapte sau două. Așa că am pus lucrurile unul peste altul până s-a adunat un teanc imens, mai ales că pusesem și ceva cadouri pentru cei de acolo. „E clar”, mi-am spus. „Nu încap toate astea în mașină, chiar dacă nu mă urc nici eu în ea. Trebuie să adaug o cutie de portbagaj auto suplimentară pentru bagaje”. Zis și făcut. Am atașat un cârlig de remorcare pentru Dacia la mașină și am fixat la el cutia suplimentară de portbagaj. Acum puteam să așez la locul cuvenit fiecare lucru de care aveam nevoie la drum.
Încă cu ceva timp înainte de a pleca la drum am încercat să tatonez terenul la nivel de țară, de România, dar mai ales situația de „afară”. Am încercat să îmi fac o idee despre aprovizionarea ritmica cu combustibil pentru caii putere de sub capota bătrânei mele Dacii... Și nu doar combustibil, căci „herghelia” avea nevoie nu numai de aprovizionarea cu sursa de energie (combustibil, acumulator), ci și de întreținere, eventual schimbarea uleiului, cauciucurilor, pieselor ce ar fi putut să cedeze pe parcurs. Ca atare ar fi trebuit să aleg traseul cu cele mai multe benzinării și în plus să mă informez despre atelierele de reparații și întreținere auto unde aș fi putut să îmi „tratez” mașina în cele mai bune condiții si fără prea mari bătăi de cap, în condițiile în care vroiam să ajungem, și eu și mașina, cât se poate de întregi acasă și în deplină stare de funcționare.
Acum totul pare pregătit de drum. Bagajele sunt făcute, șoferul și mașina lui sunt apți de drum. Ca atare punem cheia în contact, tot ce avem nevoie la îndemână și... LA DRUM!!!!
Articol scris pentru SuperBlog 2019

Un comentariu:

Martie 2020, o criză fără precedent sau o oportunitate fără precedent?

Martie 2020, o criză fără precedent sau o oportunitate fără precedent? În limba chineză ideograma cuvântului criză este compusă din două ...