Ne îmbrăcăm... Modă? Trenduri? Confort?

Cât timp am fost elevă, nu am simțit problema achiziției de obiecte vestimentare. Sau cel puțin nu tot timpul. În timpul anului școlar mergeam aproape tot timpul îmbrăcată în uniforma școlară. Eventual puneam pe dedesubt o pereche de pantaloni în sezonul rece. Asta doar în școala generală, căci în liceu, domnișorică fiind, am renunțat la pantaloni. Doar în timpul verii aveam o treabă în plus să îmi procur obiecte de vestimentație. Mai precis părinții se ocupau cu asta... Deci, cum spuneam, cu hainele nu era o problemă prea mare... În fine... Dar când venea vorba să mi se cumpere ceva de încălțat, atunci apăreau adevăratele dureri de cap. Copil fiind, eram (încă!) în standardele de mărime, vorbind de laba piciorului. Dar ca adult nu am reușit să cresc prea mult în picior. Moștenire de familie, ce mai!, căci mai toți din familia mea trăiau pe picior mic. Și cum nu era de ajuns că măsura încălțărilor pe care ar fi trebuit să le port era oarecum la limita dintre copii și adulți, mai aveam și anumite „pretenții”, absolut firești dealtfel: încălțămintea să fie comodă (exclus deci tocurile! exclus vârfurile ascuțite și subțiri!), rezistentă, de calitate și, dacă se putea, și la un preț accesibil.
Odată cu trecerea timpului, îmi doream să fiu cel puțin îngrijită din punct de vedere vestimentar dacă nu chiar elegantă. Numai că asta nu presupunea că mi-aș fi permis să fiu 100% la modă sau cel puțin „în trenduri”. Și asta din varii motive. În primul rând nu tot ceea ce este la modă stă bine pe corpul fiecăruia sau fiecăreia dintre noi. Același obiect vestimentar purtat de persoane diferite poate arăta în orice fel diferit de la o persoană la alta, mergând de la superb până la oribil. În plus, trebuie ținut cont de contextul în care ești nevoit(ă) să te îmbraci. Într-un fel mergi îmbrăcat(ă) la serviciu și altfel la o petrecere sau în concediu sau într-o excursie. Cel mult poți alege să te încadrezi într-un anumit trend vestimentar care să se poată adapta la cât mai multe situații.
Încerc să mă refer puțin la mine. Prefer adesea o ținută lejeră, care să nu mă încurce în mișcări și care să nu mă deranjeze dacă stau mai mult timp îmbrăcată cu un singur rând de haine. Dar totodată ținuta să fie cel puțin agreabilă dacă nu chiar elegantă. Asta ar însemna că ar trebui să ocolesc hainele, încălțămintea și accesoriile extravagante, în culori tari, electrice, și deci să adopt un stil mai casual sau chiar sport și în culori mai neutre, care pot fi combinate și asortate mai ușor. Ar însemna să ocolesc hainele mulate pe corp, care m-ar incomoda și mi-ar scoate în evidență unele defecte ale corpului. Ar însemna să renunț la încălțămintea cu tocuri înalte și ascuțite, gen stiletto, optând, de pildă pentru o pereche de botine de damă elegante, dar comode, potrivite aproape în orice situație.
Ca accesoriu obligatoriu la orice ținută se poate include o geantă de damă suficient de încăpătoare, dar nu masivă, în care să îmi pot pune aproape tot ce am nevoie în momentul respectiv, geantă care se poate schimba în funcție de situație.
Mărturisesc că urmăresc prezentările de modă din mass-media. Atât colecțiile oarecum exclusiviste cât și cele ceva mai „purtabile” de către aproape oricare dintre noi. Ceea ce mă irită, tocmai pentru că nu pot înțelege, sunt piesele vestimentare sau accesoriile aproape excesiv de extravagante, greu până la imposibil de purtat în viața de zi cu zi, chiar și când este vorba de o ocazie mai specială. Ok, să zicem că reușești să le porți o dată. Dar tocmai pentru că sunt excesiv de extravagante atrag atenția și rămân în memoria privitorilor, astfel încât nici un om decent, oricât de „destupat” la minte ar fi, nu le mai poate purta în public și a doua oară. În plus sunt derutată de faptul că mai toate colecțiile de haine sunt create (și purtate la prezentările de modă) de modele extrem de firave, ca să nu zic slabe, fără forme, ca și cum ar fi copii la indigo ale aceluiași șablon. Ori în viața reală suntem atât de diferiți unul de celălalt, fiecare dintre noi fiind un unicat în felul nostru de a fi si de a ne prezenta. Practic tocmai această diversitate reprezintă farmecul fiecăruia dintre noi. Este adevărat, este mai ușor de confecționat îmbrăcăminte pentru schelete mișcătoare acoperite de piele și cu o fizionomie aproape fără expresie specifică. Dar asta nu reprezintă neapărat creație, artă, imaginație... Prefer să mă îmbrac și să port tocmai ceea ce mi se potrivește și îmi vine bine, chiar dacă aparent pare mai simplu și mai puțin sofisticat. Și in plus prefer îmbrăcămintea, încălțămintea și accesoriile care își păstrează farmecul ani la rând, fără a impune schimbarea lor după un sezon sau două, ci, cel mult accesorizarea sau transformarea lor minimă în cazul în care ne dorim variație la un moment dat.
Articol scris pentru SuperBlog 2019