Ocolul Pământului în 80 de zile în versiune modernă

Nu prea obișnuiesc să îmi fac prieteni online și la distanță, fără să simt nevoia, neapărată sau nu, să mă cunosc cu ei direct și în viața reală. Și totuși am făcut-o, chiar dacă comunicarea cu ei nu a durat mai mult de câțiva ani, în cel mai fericit caz. În toate cazurile în care relația de corespondență nu a durat prea mult, problema era distanța geografică dintre noi, situație în care nici nu se punea problema vreodată, cel puțin în următoarele luni sau chiar în următorii ani să reușim să ne întâlnim față în față.
Și totuși în prezent țin legătura cu cineva în mediul online. Și doar online... Și asta de vreo 2-3 ani, fără să reușim să ne vedem decât în puținele poze pe care ni le-am trimis unul altuia. Nici măcar la voce nu ne știm... Și asta pentru că, probabil, nici unul dintre noi nu a vrut să ne implicăm sentimental prea mult, într-atât de mult încât să devenim dependenți unul de celălalt. Așa că am rămas. cel puțin până acum, doar simpli prieteni.
De ceva timp încoace, înainte de a adormi, îi spun aproape invariabil, prin mesaje: „M-am retras în dormitor. Încerc să mai citesc puțin până adorm. Dacă nu reușim să mai vorbim, îți spun de pe acum noapte bună și somn odihnitor, dragul meu prieten!”
Azi așa... Mâine așa... Când mă prindea în vreo conversație, mă găsea citind...
- Dumnezeule! Tu mai apuci să mai faci și altceva decât să citești?
- E o poveste mai lungă... i-am răspuns. Știi că ți-am spus că la un moment dat mă podidiseră niște probleme de sănătate. Privind îndărăt, cred că eram epuizată de stres fizic și, mai ales, emoțional, psihic. Eram atât de epuizată încât nu mai apucam să citesc mai nimic. Eu! care eram cititor înrăit în copilărie și adolescență, abia de mai frunzăream vreo revistă la 2-3 zile. Aproape de citeam doar titlurile mari si restul articolelor pe sărite și în diagonală, fără să înțeleg mare lucru. A trecut ceva vreme până să îmi intre în cap că ceva începea să nu fie în regulă. Am încercat să reîncep să citesc cărți, dar ceva parcă nu mergea. La un moment dat sesizam că nu înțeleg și nu rețin aproape nimic din ceea ce citeam. Începeam să mă tem să nu devin analfabetă funcțional.
- Haida-de... Nu devii analfabet funcțional așa ușor!
- Ai dreptate. Se prea poate să fie așa. S-ar putea să fi fost vorba de un fenomen mai sever de tip reading-slump.
- Ai reușit să ieși din asta? Și cum?
- La un moment dat am văzut pe un raft romanul „Toate pânzele sus!”. Mi-a picat atunci fisa. Mi-am zis că am mai citit cartea de câteva ori. Am văzut și filmul de atâtea ori încât mă tem că i-am învățat și replicile toate. Am zis că mi-ar fi mai ușor să mă apuc de citit cartea. Și așa a fost. Am citit cartea pe îndelete, în 4-5 zile am terminat-o. Lejer... Ca pe vremuri când citeam cărțile ca ți cum aș fi văzut un film, cu personajele trăind de-adevăratelea, cu mine însămi în mijlocul acțiunii. Am continuat apoi cu încă vreo câteva cărți citite în adolescență, apoi am trecut și la cărți mai pentru oameni maturi. Nu zic că aș fi ieșit total din această stare, dar este cu mult mai bine. De aceea citesc acum cât de mult se poate, ca să revin la o stare mai bună în ceea ce privește lectura.
- Eu nu m-aș mai încumeta să citesc cărțile citite în adolescență. Poate că uneori aș fi tentat, dar...
- De ce nu? Hai să facem împreună un joc. Să luăm o carte pe care, ipotetic, am citit-o amândoi cu mulți ani în urmă și să ne punem în pielea personajelor.
- Ok. Ce carte propui?
- Ai citit „Ocolul pământului în 80 de zile” al lui Jules Verne?
- Sigur că da. Dar nu vrei să spui că am putea reface traseul parcurs de cei doi eroi în aceleași condiții.
- Pun pariu că am putea face ocolul lumii. Poate că nu în 80 de zile, ci în cu mult mai puțin timp. Și nu pe același traseu. Și nu în aceleași condiții... Desigur, ar trebui să punem la bătaie o sumă ceva mai mare de bani, pe care cu siguranță încă nu o avem, dar , ipotetic vorbind, cred că avem la dispoziție mijloacele posibile într-un mod organizat.
- Adică?
- Adică am putea să ne folosim de câteva circuite culturale Christian Tour combinate cu câteva circuite exotice Christian Tour și legate între ele în așa fel încât să facem turul Pământului.
- De acord. Dar hai să nu punem problema să legăm mai multe circuite unul după altul în așa fel încât să repetăm isprava celor doi eroi în decursul a 80 de zile legate una după alta. Nu vom avea atâta timp liber deodată și nici atâtea resurse financiare. Am putea face circuitele respective prin lume  pe parcursul mai multor ani pe măsură ce dispunem de timp și bani. Ia gândește-te pe unde am putea merge pentru început. Pun pariu că, dacă facem planurile pentru mai mulți ani, facem de mai multe ori ocolul Pământului.
- Exact. Și în plus avem timp să privim locurile pe care le vizităm. Să rămânem cu amintiri, impresii și, mai ales, informații utile.
- Deci? Cu ce propui să începem?
- Uite... Luăm mai mult sau mai puțin întâmplător: un circuit mai aproape de noi...  Austria - Germania - Cehia. Ce ar putea lega aceste țări? De pildă castelele extrem de frumoase riverane unor artere fluviale sau cățărate pe coama munților sau în mijlocul unor păduri superbe. Peisaje superbe departe de nebunia orașelor aglomerate. Sau locurile legate de viața unor personalități geniale din cultura acestor țări. Sau instituțiile culturale, monumentele arhitectonice, muzeele ...
- Am bifat traseul... Poate ne nimerim la Oktober Fest. Bere, cârnații nemțești, ștrudelele... Sau un tur prin Prater... Nu ar strica măcar câteva ore într-un parc de distracții
- Eventual prindem în 2-3 ani Turcia, Iranul și India. Civilizație orientală. Forfota bazarelor, misterul moscheilor... Climatul cald și uscat...
- Da.... Sfânta Sofia însăși ne face trecerea de la creștinism la islam, ca și monument religios. Palatele masive și fastuoase le găsim peste tot. Și tare aș vrea să retrăim iubirea la Taj Mahal. Ajungem acolo ușor, purtați pe spinarea elefanților, dacă pierdem toate mijloacele de transport. Plus că de India ne leagă pasiunea lui Mircea Eliade pentru India și a noastră pentru scrierile lui.
- Poate legăm Peru de Mexic și de Statele Unite și Canada. Știi... Contrastul intre enigmele istoriei împietrite între ruine și modernitatea arhitecturii și civilizației contemporane. Ar fi un adevărat șoc cultural. Enigmele istoriei ca venite din cosmos și contemporaneitatea care vrea la rândul ei să evadeze în cosmos. Plus că am regăsi și acolo hrana noastră cea de toate zilele, dar pregătită in mod diferit și cu adausuri de ingrediente noi și cu arome, gusturi și savori aparte.
- Ce ai zice să pornim din Israel pentru a ajunge în Iordania? Tărâmuri cu rezonanțe biblice, ca într-o altă lume, altă civilizație încremenită in simplitatea istoriei străvechi cioplite în piatră și deșerturi. Una este să citești biblioteci întregi de istorie și alta este să vezi și să trăiești istoria la pas, la fața locului...
- Și să ajungem și prin China?
- Cu siguranță. Călătorim întâi prin Mongolia apoi străbatem Marele Zid Chinezesc cât ne țin picioarele și trecem dincolo de el pentru a vizita China. Este fascinant cum o civilizație atât de străveche ne-a influențat viața contemporană prin invențiile sale. Și creativitatea chinezilor nu se oprește la invenții, ci și în artă, filosofie, literatură, religie, arhitectură... În toate domeniile...
Am fi continuat discuția la infinit. Dar am convenit să adaptăm potențialul nostru program turistic pe măsură ce avem la îndemână și serviciile operatorului turistic și spre alte destinații.
Articol scris pentru SuperBlog 2019