Imi este inca dor de zilele cand citeam enorm timp de cel putin cateva ore pe zi doar pentru propria-mi placere. Nu ca acum nu as citi la fel de mult, ba chiar cu mult mai mult, dar am trecut cam de mult de faza unei vieti aproape lipsita de griji, cand singura mea grija era sa invat, sa imi fac temele constiincios... Si cam atat. Nu era afluxul acesta extrem de abundent, innebunitor chiar, de informatii si tentatii, cand iti este din ce in ce mai greu sa iti stabilesti prioritatile.Atunci credeam uneori ca, daca citesc atat de mult, voi ajunge sa fiu la curent cu aproape totul. La acel nivel, intr-adevar citeam aproape tot ce era prin biblioteci si librarii. Bineinteles aproape ce era la nivelul meu de intelegere de la acel moment. Si nu imi dadeam seama pe moment ca lumea informatiilor, la nivel global, nu era nici pe departe aceea pe care o percepeam atunci la nivelul meu de intelegere, nici pe departe ca volum de informatii si posibilitati de acces.
Imi trebuia totusi un dus rece sa ma trezeasca la realitate. Si nu doar un singur dus rece. Si acel dus rece a venit prin clasa a 11-a sau a 12-a de liceu, cand profesorul de limba romana a anuntat sec: "A murit Mircea Eliade!". A urmat un moment mai prelung de tacere. Apoi ora a continuat ca de obicei.
Nu stiu ce era in mintea colegilor mei. Nimeni nu avea curajul (sau probabil tupeul!!!) sa spuna ceva. Dar stiu exact (si tin minte si acum de parca as retrai momentul!) ce era in mintea mea. Ma simteam debusolata pe moment si ma gandeam: "Cine o fi fost acest Mircea Eliade?"... Evident ca nu aveam de unde sa stiu prea multe. Genialul scriitor plecase de decenii din tara, stabilit fiind in ultimii ani de viata in Statele Unite, la Chicago, unde primise oportunitatea de a-si desfasura o cariera universitara bogata. Si nu numai... Desi scria si publica enorm, desi isi impartasea cunostintele vaste spre generatii intregi de studenti si nu numai, in Romania era un imens necunoscut.
In cativa ani am inceput sa am acces la informatii despre el. Primul lucru care mi-a atras atentia a fost o carte pe care o citea tata: Maitreyi. La maxim 4-5 ani dupa acel episod penibil din timpul liceului am inceput sa citesc si eu o parte mica din cartile sale. Incepusera sa fie publicate si apareau prin librarii. Cum inca imi permiteam sa cumpar carti, desi in limite extrem de restranse, tot am reusit sa citesc cateva din cartile sale si sa incep sa imi formez o idee. Si totodata sa capat dorinta de a afla din ce in ce mai mult.
Printre cartile pe care am apucat sa le citesc a fost si romanul Maitreyi. Era inspirat de intamplari reale din viata Lui Eliade care, pornit intr-o calatorie de studii in India, traieste o frumoasa poveste de dragoste cu fiica profesorului sau. Facand o paranteza absolut necesara pentru ceea ce as vrea sa va povestesc pornind de aici, repet ceea ce v-am povestit si in alte dati. Intotdeauna cand citesc o carte, sau aproape intotdeauna, nu parcurg cartea ca pe ceva scris, ci ca pe un film. Sau, mai precis spus, ca pe ceva care se desfasoara in jurul meu, ceva ce nu doar privesc, ci si traiesc, de parca as fi in mijlocul actiunii si implicata in actiune, de parca m-as contopi si identifica cu unul sau cu altul dintre personaje, traind nu numai actiunea ci si trairile si sentimentele personajului. E ca un fel de viziune cinematografica,a sa cum mi-a spus ulterior cineva.
De ce va povestesc asta? Poate pentru ca, asemenea lui Eliade, as vrea sa cunosc si eu candva India. Si nu doar din carti sau filme documentare, ci real, mergand intr-acolo.
Acum ar fi relativ simplu sa imi fac un plan de calatorie si de cunoastere a "supercontinentului India". Cu siguranta ca un partener de nadejde intr-ale turismului cum ar fi CND Vacante Speciale primul pas din plan ar fi deja posibil de realizat. Cu siguranta ca as putea accesa una din numeroasele destinatii speciale pentru vacante speciale sau una dintre numeroasele destinatii exotice pentru vacante speciale... Si una sau mai multe dintre aceste destinatii m-ar putea conduce spre India.Nu cred ca m-as duce in India fara sa ma informez dinainte despre obiectivele turistice pe care le-as putea vizita, despre cultura, oamenii si peisajele de acolo. Ar fi absurd sa ma duc "in orb" spre o destinatie care mi-ar fi, din start, necunoscuta. Deja cred ca stiu cate ceva despre India si cu siguranta as gasi multiple surse de documentare prealabila. Dar cred ca as imbina studiul despre India cu o frumoasa poveste de dragoste pentru acest tinut indepartat si exotic, asa cum a facut-o si Eliade. Cu siguranta as descoperi oarecum altceva decat India pe care o cunosc deja, desi infinit prea putin, dar acesta este si scopul: sa cunosc aceeasi Indie si totusi alta decat ceea ce se poate sti de aici, de departe.
Poate ca as descoperi o tara a contrastelor. O tara in care saracia si stralucirea aproape opulenta se imbina in mod paradoxal. O tara in care traditia se imbina cu modernismul. O tara in care accesul la o viata mai buna si mai decenta este inca limitat pentru unele comunitati, in timp ce de aici, din India, se ridica si se afirma multe minti si talente parca facute din briliante dure si pline de stralucire. O tara care a dat prin Bollywood o sursa aproape inepuizabila de povesti pline de lumina si stralucire, dar care totusi in realitate este destul de ... altfel, mult diferit.
As vrea sa cunosc cat de mult posibil despre tara in sine, despre oamenii sai si despre natura si cultura acesteia. As vrea sa relationez cu oamenii si sa le cunosc traditiile si modul de gandire. As vrea sa cunosc atat istoria si cultura traditionala cat si dorinta de dezvoltare si de autodepasire, atat pe plan individual, personal, cat si ca societate in sine.Si ma voi stradui sa reusesc sa imi indeplinesc cat de mult dorintele.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu