Mamica HOT, eleganta si sexy

Dintotdeauna, in subconstientul meu, cred ca mi-am dorit sa fiu mama. Chiar daca am amanat mai mereu momentul in care sa ma recunosc pregatita sa fac pasul cel mare. Mereu gaseam motive sa spun ca nu am timp. ca sunt extenuata, ca am alte prioritati ivite cine stie cum in viata mea. Mofturi!!! Sunt sigura ca toate aceste pretexte puteau fi date la o parte. Sincer vorbind, nu poate fi o satisfactie mai mare sa simti trup si suflet ca din fiinta ta se naste o noua viata si ca acel trup mic si firav creste odata cu tine si cu visurile tale devenite realitate.
Unele femei se tem ca sarcina le va deforma corpul pentru multa vreme, poate pentru intreaga viata. Mofturi! Iarasi mofturi! Intr-adevar, corpul isi modifica formele pentru o perioada limitata de timp. Adica pana la nastere si un timp dupa aceea. Apoi corpul isi poate reveni cat de aproape de formele initiale intr-un timp cu atat mai scurt cu cat avem personal grija sa se intample asta.
As fi vrut mereu sa am o discutie pe tema asta cu fete si femei tinere si mai putin tinere... Mai precis mai "coapte", mai mature. In primul rand ca medic si ca femeie. cred ca as fi avut multe de spus. Dar de cand am inceput sa scriu pe blog(uri), as fi dorit sa abordez problema si din perspectiva de blogger, fiind constienta ca opiniile exprimate online au un mai mare impact asupra oamenilor. Informatiile circula aici cu mai mare viteza spre cu mult mai multi oameni decat s-ar reusi prin convorbiri directe face-to-face. De aceea am primit cu oarecare entuziasm si curiozitate o dezbatere pe tema asta organizata de un magazin online dedicat gravidelor si mamicilor care alapteaza si la care se lansase invitatia de participare pentru mai multi bloggeri. Pe langa bloggeri de succes cum ar fi:

• ArenaIT.net – blog colectiv, clasat pe locul I în SuperBlog 2008;
• Alina Gheorghe, câștigătoarea trofeului Spring SuperBlog 2016;
• CalatoriaPerfecta.ro – participant la edițiile anterioare SuperBlog, actualmente juriu;
• Christian Hertzug alias ‘mnealui, clasat pe locul I în SuperBlog 2012;
• Craiova pe blog. Natural – Daniel Botea, câștigătorul locului I în Spring SuperBlog 2015;
• Cristina Lincu, ocupanta locului I în SuperBlog 2014, juriu;
• CuVântul pribeag – Raluca Ilie, câștigătoarea trofeului Spring SuperBlog 2017;
• ExTraViTa.ro – blogul de călătorii și experiențe al Mirelei Leoni;
• Înșiră-te mărgăritare – Adriana Tîrnoveanu, locul II în Spring SuperBlog 2016;
• Mihaela Roxana Vasilescu, clasată pe locul V in SuperBlog 2016 și pe IV in Spring SuperBlog 2017;
• Nimicuri fantezii – Cornelia Crina Popa, câștigătoarea trofeului SuperBlog 2015, juriu;
• O Pisică Neagră – Georgiana Mihăilă, participantă la edițiile anterioare SuperBlog, juriu;
• Pezevenchi.ro – Eugen Zăvoianu, câștigătorul trofeului SuperBlog 2016, juriu;
• Robintel.ro – Robin Molnar, clasat pe locul I în SuperBlog 2011;
• SexulSlab.ro – Dana Lalici, câștigătoarea trofeului SuperBlog 2013;
• Sweet&Salty – Em Sava, clasată pe locul 10 în Spring SuperBlog 2016;
• TehnoCultura.ro – Manuel Cheța, câștigătorul trofeului SuperBlog 2010;
• Tulips & Sparkles – Bianca Alexandra Bîzîiac, ocupanta locului I în Spring SuperBlog 2014;
• Visător prin lume – Oana Grozavu, clasată pe locul III de două ori consecutiv, în SuperBlog 2016 și Spring SuperBlog 2017.

am aparut si mai multi bloggeri tineri, nu atat ca varsta cat ca experienta in domeniu.
Ideea era sa discutam modalitatea de promovare a unui astfel de magazin de nisa in randul femeilor. Si rapid ne-am lansat in discutie si am inceput sa ne spunem parerile...
- Care este parerea voastra despre ideea unui astfel de magazin? am fost intrebati.
- Sa pornim de la o idee de baza, am raspuns. Daca pe vremea cand mamele, bunicile si strabunicile noastre isi purtau cu demnitate copiii in pantece era mai greu sa fii agreabila, sa te simti agreabila pentru tine si pentru altii si puteai sa fii considerata pentru ceilalti daca nu dezagreabila cel putin "ciudata" sau mai precis sa se considere ca ar trebui sa stai mai curand izolata in intimitatea proprie si nu sa iesi peste tot in societate, acum mentalitatile s-au mai schimbat. Si nu doar mentalitatile...
- Adica?
- Adica acum femeile gravide si proaspetele mamici nu ar mai trebui sa fie privite cu suspiciune atunci cand isi fac aparitia in societate. A fi (viitoare) mama nu este un motiv de jena, ci o stare normala a organismului. E drept, nu intotdeauna o stare foarte confortabila, dar o stare peste si prin care se poate trece usor. Poate nu intotdeauna se poate trece foarte usor peste starile in care nu ne este foarte bine fizic, dar trebuie sa recunoastem ca putem sa ne imbracam extrem de lejer dar si elegant si divers in timpul sarcinii.
- Este adevarat. Acum exista pe piata o gama variata de haine pentru gravide. Odata copilul nascut se pot gasi si haine pentru alaptare, comode, lejere si practice. Numai ca nu toate femeile cunosc acest lucru. Cum putem face ca informatiile acestea sa ajunga la femeile care vor deveni sau poate au devenit deja mame?
- Sa nu neglijam faptul ca mamicile in devenire si proaspetele  mamici au acum mai multa disponibilitate de comunicare. Asta in principiu... Si am putea sa ne bazam pe aceasta realitate. Discuta intre ele fata in fata, direct, dar cu mult mai mult online pe diverse forumuri si in diverse retele sociale. Ca bloggeri putem sa ne "infiltram" cu usurinta in mediul online tocmai in aceste zone. Am putea astfel sa raspandim usor informatiile prin postarile de pe blog, prin link-uri si imagini. Discutand decent si facand recomandari.
- Ati recomanda un magazin online specializati in articole pentru viitoare mamici si proaspete mamici?
- Desigur. De ce nu? Sunt sigura deja ca aceste femei deja sunt " furnizoare" de asemenea informatii. Unele dintre informatii furnizate intre ele nu sunt, din pacate, extrem de corecte si reale. Aici ar trebui sa intervenim noi, promovand informatii utile si verificate deja. Si uite asa am putea fi ambasadorii Hotmama.ro extrem de eficient si de usor.
Articol scris pentru SuperBlog 2017

Jumanji - aventura in jungla

Desi nu am cautat aventura in viata cu tot dinadinsul, toata viata mea a fost o aventura. Caci viata in sine este o aventura, fie ca ne dam seama sau nu. Si chiar daca nu ne facem o aventura din fiecare clipa a vietii noastre, putem fi siguri ca altii ne vor face figura si ne vor impinge spre o aventura. Caci nu numai ca viata ne este ca o aventura, ci traim mereu ca intr-o adevarata jungla.
 Nu cred ca trebuie sa fiu asemenea lui Dwayne Johnson in filmul Jumanji: Welcome to the Jungle” / „Jumanji: Aventură în junglă”, pe care il vom vedea cu totii la cinema incepand cu data de 29 decembrie 2017, ca sa visez ca traiesc o aventura din care sa ies cu bine. Cine stie? Poate ca s-a intamplat deja sau se va intampla candva in viitor.
Uneori mi-ar placea sa ajung in mijlocul naturii. Singura, izolata... De preferat undeva la munte, in mijlocul padurii, departe de lumea civilizata si de tentatiile ei dar si de stresul pe care il presupune. Sau, de ce nu?. poate chiar intr-o jungla tropicala. Ati spune ca peisajul natural este cu mult mai frumos decat cel vazut in filme. E adevarat, totul este mai complex: nu este doar imagine, culori, sunete si miscare. Este si un climat diferit de cel cu care ne-am adaptat acasa, in mediul in care am trait toata viata: caldura si umezeala din aer ne pot deshidrata, demineraliza si secatui de puteri in lipsa unui comportament adaptativ adecvat. Trebuie sa ne deplasam necontenit in cautarea unei surse de apa, a hranei, a unui adapost. Si trebuie sa ne ferim in permanenta de pericolele ce se pot ivi in orice clipa. Iar deplasarea este cu siguranta ingreunata de vegetatia abundenta si incalcita din jurul nostru, care ne diminua vizibilitatea, ne limiteaza adesea miscarile si ne impiedica trecerea la fiecare pas facut. Asa ca trebuie sa nu ne bazam doar pe vedere pentru a ne putea orienta, ci pe toate simturile perfect coordonate intre ele. Limitarea vizibilitatii prin micsorarea spatiului prin care putem patrunde cu privirea trebuie permanent compensata si completata de informatiile primite prin sunete, prin vibratiile aerului percepute peste tot la nivelul pielii... Si nu numai... Tot ceea ce vedem, auzim si simtim trebuie sa ne dea o imagine cat de cat completa a tot ceea ce se pentrece in jurul nostru.
In plus trebuie sa ne adaptam la un regim alimentar diferit de cel de acasa. Un regim alimentar bazat adesea pe fructele gasite peste tot in jurul nostru, pe tot ce inseamna planta comestibila, dar si pe carnea animalelor ce pot fi prinse si chiar pe "taratoare" si insecte. Si adesea aceasta hrana nu ni se va parea extrem de apetisanta la prima vedere. Dar trebuie sa ne multumim cu ceea ce primim de la mama-natura.
Ar trebui, de asemenea, sa ne ferim de tot ceea ce ne poate pune viata in pericol: caldura excesiva, atmosfera supraincarcata de umiditate, atacatori... Caci putem deveni in orice clipa victima unor vanatori mult mai iscusiti ca noi. Si nu ma gandesc la oameni, ci la fiarele din jungla. Si nu numai pradatorii din jungla ne pot ucide, ci si insectele si serpii plini de venin sau plantele otravitoare; vrand-nevrand, daca nu avem acel instinct innascut de autoaparare, trebuie sa invatam rapid sa ne ferim de tot ce ne poate ucide pe loc sau dupa un timp oarecare de suferinte si chin.
Si asta nu e totul: nu tot ceea ce ne ataca putem sa vedem cu ochiul liber si mai mult sau mai putin antrenat. Sunt tot felul de vietati minuscule, paraziti, bacterii sau virusi ce ne pot invada organismul. Ii putem lua din apa sau aer sau pot patrunde in organismul nostru prin ranile provocate prin muscaturi sau intepaturi. E suficienta o rana de mici dimensiuni, dar adanca, pentru ca acesti inamici invizibili cu ochiul liber sa ne invadeze corpul. Iar daca inevitabilul chiar s-a produs, atunci.... chiar ar trebui sa stim cum sa contracaram pericolul printr-un antidot la indemana sau printr-o manevra salvatoare.
Si totusi putem supravietui in jungla. Asta daca avem totusi cunostinte minime despre natura inconjuratoare si cunostinte minime de prim ajutor. Plus o rezistenta fizica dobandita prin antrenament si prezenta de spirit care sa ne ajute sa cerem si sa dobandim ajutorul necesar.
Articol scris pentru SuperBlog 2017

„Dragă, ieșim pe ușă în 5 minute, da?”

Se spune uneori ca orice femeie nu are la dispozitie suficiente haine, pantofi si accesorii pentru a fi convinsa ca se poate imbraca repede si convenabil spre a iesi din casa. In general este adevarat. Din varii motive... Si cred ca acest lucru este valabil si in cazul barbatilor.
Dar sa nu vorbim la modul general. Personal, marturisesc ca, desi am casa destul de plina de haine si incaltaminte, cu destula greutate reusesc sa fac fata unei iesiri in oras, fie la servici, fie cu totul alte ocazii. Asta din diverse motive.
In primul rand, niciodata nu am fost amatoare infocata sa imi cumpar mereu lucruri noi. Un prim motiv ar fi ca gasesc cu greu lucruri pe masura mea. Am un corp destul de dolofan sprijinit pe doua picioare mici ca de copil. Tocmai faptul ca port incaltaminte de marime mica, aproape la limita dintre copii si adulti, si faptul ca, in plus, nu imi vin modelele de incaltari de format ingust, ma face din start o persoana greu de incaltat. Si asta nu o pot schimba defel. Daca mai pun la socoteala si faptul ca prefer incaltamintea comoda si rezistenta, asta imi reduce si mai mult posibilitatea de a gasi ceva pe masura si nevoile mele. Asa ca, desi am destule perechi de incaltari prin casa, port aproape mereu aceleasi cateva perechi in care ma simt bine. Restul incaltamintei ori a devenit destul de ponosita, ori nu se potriveste de multe ori conditiilor meteo de afara decat pentru scurt timp, ori a devenit din ce in ce mai incomoda sau mai putin potrivita varstei mele de acum.
Cu imbracamintea e o problema mai complexa. Daca picioarele nu-si schimba prea mult forma si dimensiunile, cu corpul e diferit. Desi am fost mai intotdeauna o persoana mai mult decat dolofana, totusi am incercat de multe ori sa scap de kilogramele de prisos. Cu slabe sanse de succes... Si cum imbracamintea care mi-a intrat in garderoba in decursul timpului a urmat indeaproape tendintelor de variatie a dimensiunilor corpului, constat acum ca prin dulapuri am haine ale caror dimensiuni variaza.... Unele mi-au ramas largi dupa ultimele tentative de slabire. Putine dintre ele reusesc sa mi se potriveasca cat de cat, mai ales imbracamintea de vara; se pare ca vara reusesc sa ma mentin la dimensiuni mai acceptabile sau poate ca hainele de vara sunt, din start, mai lejere. Insa cele mai multe au ramas la dimensiuni mai mult sau mai putin reduse fata de cele ale corpului meu, asa ca cu greu reusesc sa intru in ele. Cu greu sau mai deloc...
  Asa ca ori de cate ori ies din casa ma gandesc cu groaza in unele zile cu ce sa ma imbrac. De multe ori adopt combinatia fusta - bluza. Inca mai am totusi cateva fuste care imi vin acceptabil. La ele se potrivesc perfect fie un tricou in timpul verii, fie un pulover in perioada rece, asa ca la capitolul "bluze de dama" ma descurc destul de bine. Iar in ceea ce priveste pantofii de dama, incaltamintea in general, intotdeauna imi las la indemana o pereche, in functie de vreme, in care sa ma simt bine.
Mi-ar placea ca intr-o zi sa am la indemana mereu cate un articol cochet de imbracaminte in care sa ma simt bine si care sa ma avantajeze. Sa-mi placa sa port orice haina in care sa arat si sa ma simt bine. Iar cand mi se pune intrebarea:  „Dragă, ieșim pe ușă în 5 minute, da?” sa pot raspunde afirmativ si prompt orice s-ar intampla.
Articol scris pentru SuperBlog 2017

SHARE & PLAY

Era o dupa-amiaza ploioasa si rece de toamna. Zi mai scurta la servici si in prag de weekend. Deci... urmau doua zile libere. Impreuna cu ceilalti trei colegi de serviciu ne intorceam acasa impreuna, dat fiind faptul ca stateam in acelasi cartier, nu departe unul de celalalt. De regula, inainte de a ajunge fiecare pe la casele noastre, pierdeam impreuna 2-3 ore, nu mai mult: fie stateam pe o banca intr-un loc retras, cu o cafea sau ceva de rontait, la discutii care capatau adesea forma unor mici jocuri de societate, fie ne aciuam la o terasa pentru a bea o cafea... In ziua aceea nu se punea problema de asa ceva. Dar nu se punea nici problema de a ne "infunda" intr-un interior de mic local pentru o cafea sau un suc/apa...Si totusi "traditia" se cerea (si se simtea) respectata.
- Asa as bea o cafea... se auzi o voce. Stiu ca este deja suficient de tarziu ca sa existe posibilitatea unor insomnii pentru jumatate de noapte din cauza cafelei, dar am inghetat, iar cafeaua fierbinte mi-ar pune sangele in miscare. In plus, am o moleseala in corp care parca imi "innoada" picioarele; abia ma misc si cred ca nu mai ajung acasa in starea asta.
- As bea si eu o cafea, spusei eu aprobator. Numai ca am stomacul parca prea gol sa pice cafeaua in el fara sa il faca sa sufere. Trebuie sa mamanc ceva in prealabil. Ceva usor, ca sa nu imi strice de tot pofta de mancare; nu as renunta nici la o masa sanatoasa de pranz.
- Si ce propui?
- Simplu, replicai. Suntem aproape de locuinta mea, va invit la mine acasa. Luam niste cafea macinata de peste drum; o fac eu la ibric, tare si fierbinte, sa ne infierbante si sa ne dezmeticesca putin. Pana fac eu cafeaua, comandati ceva de mancare.
- Pizza?
- Nu! M-am cam saturat de pizza, am mancat de prea multe ori in pauzele de masa de la servici. Si daca ne capatam cu una mare, ne burdusim prea tare stomacul si nu mai mancam nimic pana maine spre pranz. Credeti-ma ca eu parca nu mi-as dori asa ceva...
- Si atunci? Ce propui?
- Am o alta idee care sa combine si o gustare putin mai consistenta, sa nu ne doara stomacul de la cafea, dar care sa nu ne incarce prea tare organismul, cu o distractie de pomina dupa aceea. Propun mancare chinzeasca. Putem face o comanda in grup, cate trei cutii de fiecare, adica 12 cutii in total. Pot fi trei feluri de mancare diferita pentru fiecare dintre noi. Combinate, ne vor astampara foamea fara sa ne sature de tot, si sa ne ramana loc si pentru o masa de pranz si o gustare mica in loc de cina. In plus, ambalajele sunt mai usor de transportat afara dupa aceea decat daca am fi comandat pizza.
- Si cu distractia de dupa cum ramane?
- Va explic pe parcurs.
Cat am vorbit, am si ajuns la magazinul de peste drum de blocul meu. Am intrat si am cumparat cafea macinata. O parte separat cat sa o preparam pe loc si ceva rezerve pentru mine pe zilele urmatoare.
Ajunsi in casa, ne-am facut imediat lejeri cu totii. Plecand spre bucatarie sa fac cafeaua, le-am spus celorlalti:
- Faceti comanda de 12 portii de mancare chinezeasca de la WU XING. Dupa ce mancam, incepem joaca...
Pe moment, i-am vazut ezitand....-
 - Ok. Se poate comanda telefonic sau online. Hai sa comandam online, ca sa va arat si "joaca"... Ori de cate ori aveti chef de mancare chinezeasca, jocuri distractive si premii, puteti intra pe http://shareandplay.wuxing.ro ...
Cum eram flamanzi si cafeaua deja statea in fata noastra, aburind, in ditamai canile, am infulecat rapid mancarea insotita de o parte din cafea. Acum aveam chef de joaca...
- Inainte de a arunca cutiile la gunoi, sa ne jucam putin cu ele...
Din cutiile si betele folosite am incepuut sa incropim diverse aranjamente. Pana la urma am reusit sa realizam imaginea unui dragon...
- Mda.. Ne-a iesit ceva,,,
- Da... zisei eu cu un zambet de strengar in coltul buzelor... Seamana cu dragonul care mi-a iesit in cale zilele trecute. El mi-a povestit despre WU XING. Si mi-a povestit si altceva: despre cum putem intra intr-o poveste jucandu-ne. E un joc pe care l-am numit SHARE&PLAY...
 - Cum se joaca?
- Uitati-va la mcul nostru dragon de pe masa. Stangaci construit, dar destul de reusit. V-ar placea sa il impartasiti si altora? Ca imagine, fireste. Si ca intr-o joaca, trezind in sufletul celorlalti dorinta de a se juca construind din aproape  nimic o imagine haioasa... Ia faceti o fotografie dragonului!!!
In cateva secunde fotografia a fost facuta...
- Acum incarca fotografia pe http://shareandplay.wuxing.ro/... In fond e provocarea lor de a face tot felul de constructii haioase din cutii si bete. Daca avem noroc, imaginea noastra va fi apreciata si premiata. Sunt premii saptamanale, iar marele premiu, un smartphone Huawei P10Lite va fi oferit pe 15 decembrie. Tentant, nu-i asa?
Cafeaua era deja in stomacul nostru, iar poza "urcata" pe site-ul firmei.
- Hai sa ne despartim de acum, desi vad ca aveti inca chef de joaca...
- Putem repeta experienta SHARE&PLAY?
- Buna idee! Sa ne oferim fiecaruia dintre noi macar o sansa de a castiga. Dar repetam experienta si in alta zi.... Si raspunzand si la alta provocare...
Magia s-a incheiat in acea seara. Dar dorinta de a o reinvia a ramas in sufletele noastre.
Articol scris pentru SuperBlog 2017

Cafeaua care mi-a schimbat viata

E seara tarzie de toamna si o plimbare romantica prin parc parca nu-si gaseste locul in viata mea acum. Cu o cafea mare si aburinda in fata mea, incerc sa astern cateva ganduri din strafundul unor amintiri indepartate pe hartie. Scrisoare de amor la o cafea? Am trecut de mult de varsta scrisorilor romantice de amor; si totusi simt nevoia sa imi pun amintirile pe hartie pentru sufletul pereche care s-a ivit in viata mea, schimbandu-mi drumul spre un destin fericit in doi.
 Ma "agatasesi" in mediul virtual. Recunosc si pledez "vinovat": stateam destul de mult in mediul online; internetul era ca a doua viata pentru mine si nu in sensul rau al cuvantului. Ma documentam in domeniul profesional, scriam destul de mult, ascultam muzica... Aveam destul de mult de cautat timp de o ora sau mai multe pe zi... Zi de zi... Asa cum aveam sa aflu ulterior de la tine aveai aceeasi "boala" de a sta ore in sir online, ascultand, cel mai ades, muzica. Aceeasi muzica pe care o ascultam si eu in timp ce citeam sau scriam, raspandind cuvintele in imensul mediu virtual.
Ma "agatasesi" pe o retea de socializare... Sau poate pe un portal specializat.... Apoi, pentru a ne fi comunicarea mai usoara, ne-am mutat conversatia pe messenger. Am inceput sa descoperim ca aveam puncte comune: primul lucru descoperit era ca... ne duceam viata in acelasi oras, dar nu ni se intretaiasera drumurile. E drept ca eu eram mai putin sociabila, mai retrasa; drumurile mele se intindeau intre casa, servici si cumparaturi; de altceva nu prea aveam chef sa imi gasesc timp. E la fel de adevarat ca tu disparusesi din oras pe anumite perioade in cautarea unui loc de munca. Dar eram din acelasi oras si ne duceam viata tot aici in ultimul timp.
Probabil asta ti-a starnit curiozitatea si ai vrut sa ne cunoastem mai bine.Ca intr-un joc am inceput sa ne aratam fata, mai intai prin fotografii. Urmatorul pas l-ai facut tu: mi-ai propus o intalnire scurta la o cafea. Era primul pas pentru cunoasterea in viata reala. Am acceptat, desi eram reticenta in ceea ce priveste infiriparea unei relatii; e cam greu sa convingi un burlac inrait sa renunte la viata lui solitara.
Si totusi, din curiozitate, am acceptat intalnirea. Poate si din amuzament; o intalnire cu un necunoscut (pana atunci!) la o cafea era putin cu totul altceva decat sa bei cafea la birou, ca un robot in timpul lucrului, alaturi de colegi si totusi de unul singur.
Dupa 1-2 zile, asa cum convenisem, ne-am intalnit. Am intrat intr-un mini-bar si am luar fiecare cate o monodoza de cafea, din care, cu putina apa clocotita, am transformat-o in doua cesti de cafea aburinda. Nu era solutia ideala, dar era pretextul de a ne aseza la o masa sa stam putin de vorba. A fost o discutie scurta, destul de timida, rezervata, mai mult de tatonare. Dar a fost primul pas care a spart gheata. Cafeaua am baut-o repede; singura ei  "calitate" fiind temperatura suficient de ridicata pentru a ne incalzi putin in acea dupa-amiaza racoroasa. Apoi ne-am retras impreuna spre casa, convenind sa mentinem o vreme legatura.
Si am mentinut legatura. Atat in mediul online, cat si telefonic. Ba chiar de cateva ori ne-am mai reintalnit pe drumul dintre servici si casa; tocmai bine sa stam pe o banca in parculetul din centru, tot cu o cafea in mana. Ce mai... Se parea ca ceea ce ne legase pana atunci era cafeaua bauta in afara casei. Pana cand cafeaua fierbinte a topit acea pojghita de gheata ce mai ramasese intre noi. Taria cafelei ne desteptase simturile si am simtit nevoia sa prelungim intalnirea acasa la unul dintre noi. Normal a fost sa ne intalnim la cel care locuia cel mai aproape de locul intalnirilor noastre din micul parculet, caci nu puteam rezista tentatiei de a prelungi intalnirea de cafea. Si cum acel "cineva" eram eu... te-am primit in intimitatea casei mele... Si in viata mea, caci de atunci nu ti-am mai dat drumul sa pleci.
De atunci formam un cuplu fericit. O familie... Iar ceea ce ne-a legat (cafeaua!) face in continuare parte din viata noastra. Si ce poate fi mai fermecator decat sa ai la indemana in fiecare dimineata ratia obisnuita de cafea boabe pe care sa le rasnesti, eliberand in toata casa aroma cafelei proaspat prajite pe care sa o transformi in acea licoare intunecata si fierbinte pe care sa o savurezi impreuna cu persoana iubita...
Poate ca vom derula acelasi ritual zi de zi, pana la adanci batranete. Parca ma vad alaturi de tine, dragul meu: doi batranei ce isi duc viata frumos si tihnit, aducandu-si aminte in fiecare dimineata, la cafea, de clipele petrecute in tinerete in parc cu cafeaua in mana, apoi crescandu-ne impreuna copii, nepotii... Si totul incepand cu o ceasca de cafea prelungita apoi repetat, la infinit, pana la sfarsitul vietii si dincolo de ea.
Articol scris pentru SuperBlog 2017

Expert in curatenie inainte de sarbatori

E inca toamna. Si toamna are farmecul ei. Culorile se schimba parca de la o zi la alta, pe nesimtite dar din ce in ce mai evident. Peisajul vegetatiei ce ne inconjura isi schimba rapid culorile de la acel verde puternic al frunzelor inca viguroase, la culori mai "de pamant": galben, ruginiu sau spre maro, acele culori ce transforma vegetatia intr-un rug de flacara mocnita sau vapai intense. Sunt acele culori ce inflacareaza imaginatia si trimite sufletul spre a se ineca intr-un ocean de melancolie si de visare. Tocmai acesta este farmecul toamnei ce m-a cucerit, caci altminteri frigul, ploaia si vantul sunt departe de a ma mentine in acea stare de confort care sa imi produca placerea de a sta in aer liber.
  Oricat as vrea ca peisajul de toamna ruginie sa nu se topeasca si sa dispara in negura timpului, tocmai acel timp necrutator ce ne suna atat de discret in urechi (tic-tac! tic-tac!) incat nici macar nu il auzim pasind pe langa si dincolo de noi ne aduce aminte ca peisajele si atmosfera din jurul nostru se schimba. Si uite cum astazi de dimineata, iesind afara spre a merge la servici, am sesizat schimbarea: parca dintr-o data s-a facut mai rece. Peisajul era inca aproape neschimbat, desi frunzele cu nuante din ce in ce mai ofilite si mai uscate se imputinasera vazand cu ochii. In cateva zile crengile vor ramane cu siguranta golase si uscate, la fel ca bratele descarnate ale unor stafii.
Si nu va trece mult timp, probabil, si pomii si totul in jurul lor se vor invesmanta in pudra fina de promoroaca si in puful fin al primelor ninsori. E semnul cel mai evident ca sarbatorile de iarna se apropie cu pasi extrem de repezi.
  Visez inca de pe acum la sarbatorile de iarna. Mai bine spus, visez la atmosfera de sarbatoare. La farmecul acelor zile libere cand iti doresti cel putin doua lucruri:
- fie sa zburzi pe afara, prin aerul rece incarcat parca de ace de gheata, printre fulgii de nea ce plutesc prin aer si pe sub crengile pline de promoroaca, pe care ti-o doresti scuturandu-se pe umeri si pprin par la cea mai mica miscare, cu picioarele afundate in zapada moale si rece, scartaind sub talpi;
 
  - fie sa stai in casa, la caldura caminului, privind pe geam la atmosfera hibernala, citind carte dupa carte cu trupul si imaginatia incalzite de o cana de ceai fierbinte sau de un pahar de vin, intr-o lumina difuza si in fundal cu cantecul in surdina al colindelor, venind parca din departarea spatiului si timpului, si cu parfumul lumanarilor, al cetinii de brad si a prajiturilor aburinde cu aroma de vanilie...
Pentru a savura parfumul plin de farmec al sarbatorilor, trebuie sa iti faci casa cat mai curata. Iar pentru a face curatenia mai usoara, trebuie sa te folosesti de acei experti in curatenie care, la un raport calitate pret corect, sa fie eficiente si sa curete repede.
Sa incepem cu bucataria, acel loc unde pregatim mancarea cea mai gustoasa si prajiturile cele mai savuroase. Cu produsele din gama Triumf curatim usor aragazul si vesela pana stralucesc luna.
Pentru intreaga casa putem folosi produsele din gama Nufar.
Toate suprafetele pot fi curatate eficient cu un detartrant, care inlatura toate urmele de depuneri calcaroase si fac apoi curatenia mai usoara.
  Geamurile devin stralucitor de curate cu detergentii specifici, iar produsele de dezinfectare ofera siguranta curateniei pe toate suprafetele. Pana si baia este curatata extrem de eficient cu produse specifice de curatenie.
Folosind gama Nufar si Triumf toata casa devine extrem de curata. Atat de curata incat aceste produse, odata folosite, te conving sa le ramai fidele si sa le folosesti mereu pentru a face casa si viata mai curata.
De acum sarbatorile pot fi intampinate asa cum se cuvine. Mai ales cand ai facut casa curata cu ajutorul celor mai priceputi experti in curatenie.
Articol scris pentru SuperBlog 2017

Eveniment la Royal

Nu de mult m-am reintalnit cu o colega cu care lucrasem la inceputuri pe medicina scolara in oras. Intre timp ea a decis sa urmeze o specializare, iar eu am ramas singura din domeniu in oraselul mic de provincie in care traiesc si lucrez.
Dupa primele saluturi, imbratisari si replici de convenienta, am nceput o discutie pe teme profesionale.
- Apropo, zise ea, tii minte cum ne duceam impreuna la cursuri? Tu nu pareai prea incantata la un moment dat...
- Da, zisei, eram depasita de situatie la un moment dat. Prea multa alergatura, multi bani cheltuiti deodata. Nu-mi tihnea nici sa diger informatiile. Era o goana contra cronometru.
- Presupun ca ai lasat-o mai moale.
- Nicidecum. E drept ca o vreme, intr-adevar, chiar o lasasem mai moale, dar pe urma m-am infuriat. Vreo 1-2 chiar 3 ani am facut cursuri online, la distanta, cat se poate de multe. Dar la un moment dat mi-am spus ca nu se mai poate asa. Bineinteles ca nu am renuntat la a face cursuri la distanta; e o modalitate de a invata, de a te documenta si de a si demonstra asta extrem de convenabil, fara a iesi prea mult din ritmul si din confortul vietii obisnuite de zi cu zi. Dar vroiam si altceva: trepidatia vietii de alta data. Asa ca am inceput sa merg la manifestari de specialitate.
- Bravoooo....
- Uite, tocmai in perioada urmatoare ma duc la o manifestare in domeniul medicinii scolare.
- La noi in judet?
- Nu, tocmai la Brasov. Dar imi convine. Zona e faina. Aer curat; si stii ca la "betegelile" mele, adica la problemele mele inerente de sanatate, imi prinde bine sa ies la aer curat si sa imi oxigenez organismul.
Locatia e faina: hotelul Royal din Poiana Brasov. Este expert in organizarea de evenimente in Brasov: nunti, botezuri, organizarea de conferinte...
Iar aici ai asigurata atat cazarea cat si masa. Peisajul este superb, iar manifestarea ca atare in acest cadru este o adevarata placere.
 
Salonul de evenimente din Brasov este perfect organisat pentru aceasta manifestare. Pentru conferințe, sala poate fi amenajată în sistem teatru, găzduind un număr de 150 de participanți. Hotelul pune la dispoziție ecran de proiecție, videoproiector, flipchart, sonorizare, laptop. Deci... conditii moderne si ultracivilizate. Iar la final este organizat o masa festiva si un cocktail... Totul la costuri ce nu depasesc o limita rezonabila.
- Tare mi-as dori sa particip si eu la o asemenea manifestare.
- Se vor mai organiza astfel de manifestari, cu siguranta. Pe mine deja m-au prins ca participant.
Ne-am despartind zambind si cu fata si cu sufletul. Cine stie? Poate ne vom intalni vreodata la hotelul Royal.
Articol scris pentru SuperBlog 2017