$$$

 Cascada 7 Izvoare – Locul cu cea mai pură apă din România

1. Localizare și Acces

Cascada 7 Izvoare se află în Munții Bucegi, în Parcul Natural Bucegi, la o altitudine de aproximativ 1.300 de metri, între lacurile Bolboci și Scropoasa. Zona face parte dintr-un peisaj montan spectaculos, caracterizat de păduri dese de conifere, pereți de stâncă acoperiți cu mușchi și ape limpezi.

Pentru a ajunge la cascadă, cel mai popular traseu pornește din zona Campingului Zănoaga, urmând marcajul Cruce Albastră prin Cheile Zănoagei. Acest traseu trece pe lângă Lacul Scropoasa, apoi continuă spre Cascada 7 Izvoare. Drumeția are o dificultate medie și poate fi parcursă în aproximativ 3-4 ore dus-întors.

2. Apa – Cea mai pură din lume?

Apa de la 7 Izvoare este faimoasă pentru puritatea sa excepțională. Analizele efectuate arată un conținut aproape inexistent de bacterii, precum și niveluri extrem de scăzute de nitrați și nitriți. Această apă se filtrează în mod natural printr-un strat de rocă bogat în argint, un element cunoscut pentru proprietățile sale antibacteriene.

Datorită acestui proces natural de filtrare, apa de la Cascada 7 Izvoare nu necesită tratament chimic și este considerată una dintre cele mai curate surse de apă din lume. Se spune că a fost testată de mai multe ori, iar puritatea sa s-a menținut constantă în timp.

3. Legenda dacică

Legenda spune că dacii considerau aceste izvoare sacre și credeau că apa are proprietăți vindecătoare. Se spune că apa provine dintr-un lac subteran care nu a secat niciodată, având un debit constant de aproximativ 4.000 de litri pe secundă.

Unii cercetători și iubitori ai istoriei locale cred că izvoarele erau folosite de daci în ritualuri religioase, datorită clarității excepționale a apei și a capacității sale de a rămâne „vie”, fără să se altereze.

4. Peisajul și fauna

Zona Cascadei 7 Izvoare este un paradis natural, cu păduri de molid și brad, stânci spectaculoase și aer curat de munte. În apropiere, pot fi observate animale sălbatice precum cerbi, căprioare, mistreți și chiar râși.

De asemenea, zona este bogată în mici specii de păsări și insecte rare, iar vegetația include mușchi și licheni, semne ale unui mediu extrem de curat.

5. Cum să ajungi la Cascada 7 Izvoare

Punct de plecare: Campingul Zănoaga

Marcaj: Cruce Albastră

Durata traseului: Aproximativ 3-4 ore dus-întors

Nivel de dificultate: Mediu

Obiective pe traseu:

Cheile Zănoagei – un defileu spectaculos format de râul Ialomița

Lacul Scropoasa – un lac montan superb, de culoare verde-smarald

Cascada 7 Izvoare – punctul final al traseului, unde te poți bucura de cea mai pură apă

6. Sfaturi pentru vizitatori

Poartă încălțăminte comodă și impermeabilă – traseul poate fi umed și alunecos.

Îmbracă-te adecvat pentru munte – vremea poate fi schimbătoare.

Ia cu tine gustări și apă, deși poți umple sticla cu apă direct din cascadă.

Respectă natura – nu arunca gunoaie și nu deranja animalele sălbatice.

Ai bea apă direct dintr-un izvor considerat printre cele mai pure din lume? 

#Cascada7Izvoare

#Bucegi

#ParculNaturalBucegi

#DrumețiiRomânia

#NaturăPură

#ExploreRomania

#MunțiiCarpați

$$$

 Malva Marina – Fiica uitată a lui Pablo Neruda

Pablo Neruda a scris unele dintre cele mai frumoase poezii de dragoste din lume. Versurile lui sunt citate la nunți, imprimate pe felicitări și recitate de romantici din toate colțurile globului.

„Te iubesc fără să știu cum, când sau de unde.”

„Vreau să fac cu tine ce face primăvara cu cireșii.”

„Cu un sărut vei ști tot ce n-am spus.”

Cuvinte superbe. Versuri nemuritoare. Scrise de un om care și-a abandonat fiica cu dizabilități și a făcut tot posibilul să o șteargă din propria poveste.

Numele ei era Malva Marina Trinidad del Carmen Reyes Hagenaar.

S-a născut pe 18 august 1934, la Madrid, în Spania. Mama ei era Maria Antonieta Hagenaar Vogelzang, o olandeză cu care Neruda se căsătorise în 1930. Tatăl ei era deja celebrul poet chilian Pablo Neruda, aclamat pentru versurile sale pasionale despre iubire și dor.

Malva s-a născut cu hidrocefalie – o afecțiune în care lichidul se acumulează în creier, provocând dizabilități fizice și intelectuale. În 1934, tratamentele erau limitate. Copiii cu forme severe rareori supraviețuiau mult timp, iar cei care o făceau aveau nevoie de îngrijire, răbdare și dragoste.

Malva avea nevoie de toate acestea.

Tatăl ei nu i-a oferit nimic.

Încă de la naștere, Neruda nu a văzut în fiica sa un copil de iubit, ci o povară. În scrisori private, publicate ulterior de criticul literar Volodia Teitelboim, poetul a vorbit despre ea cu o cruzime șocantă:

„Făptură ridicolă.”

„Vampir de un kilogram.”

„Monstru.”

Nu i-a rostit numele. Nu a numit-o „fiica mea”. Pentru el era o rușine, o imperfecțiune care îi întina viața.

Căsnicia cu Maria Antonieta era deja în criză când Malva s-a născut. Neruda avea o relație cu artista argentiniană Delia del Carril, pe care avea să o ia ulterior de soție. Nașterea unui copil cu dizabilități i-a oferit pretextul pentru a-și părăsi definitiv familia.

În jurul anului 1936, odată cu izbucnirea Războiului Civil Spaniol, Neruda a plecat din Spania.

Nu s-a mai întors niciodată.

Maria Antonieta a fugit cu Malva în Olanda, țara ei natală. A muncit din greu, a luptat pentru supraviețuire și a îngrijit singură un copil grav bolnav. Banii erau puțini, îngrijirea medicală insuficientă, iar în 1940 Olanda avea să fie ocupată de naziști.

Între timp, Pablo Neruda urca spre nemurirea literară. Publica, călătorea, era celebrat în cercurile intelectuale din Europa și America Latină. Scria poezii de dragoste – pentru Delia, pentru Spania, pentru revoluție, pentru idealuri.

Pentru Malva nu a scris nimic.

Nicio poezie. Nicio scrisoare. Nicio mențiune publică.

În corespondența sa vastă, în operele sale, în aparițiile sale publice, Malva era un spirit invizibil. Tatăl ei o ștersese din povestea lui cât timp ea încă trăia.

Malva Marina a trăit opt ani. Opt ani de boală, sărăcie și eforturi disperate ale mamei sale de a o proteja într-o Europă tot mai periculoasă.

Pe 2 martie 1943, Malva a murit în Gouda, Olanda. Avea opt ani.

Maria Antonieta l-a anunțat pe Neruda prin consulatul chilian. L-a rugat să vină, să-și vadă fiica pentru ultima oară, să-i ofere în moarte recunoașterea pe care i-o refuzase în viață.

Răspunsul lui a fost tăcerea.

Nu a venit la înmormântare. Nu a transmis condoleanțe. Nu a reacționat.

Ani mai târziu, în memoriile sale „Mărturisesc că am trăit”, publicate în 1974, Neruda a șters-o din nou. A vorbit despre căsătorii, călătorii, politică, literatură. Maria Antonieta este menționată fugitiv.

Malva nu apare nici măcar o dată.

Pablo Neruda a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1971. A murit în 1973, venerat ca unul dintre cei mai mari poeți ai secolului XX.

Timp de decenii, aproape nimeni nu a știut de Malva.

Abia în 2007, odată cu publicarea scrisorilor sale private, a ieșit la lumină amploarea cruzimii sale față de propria fiică.

Revelația a zguduit lumea literară. Cum împaci poetul „Douăzeci de poeme de dragoste și un cântec de disperare” cu omul care și-a numit fiica „vampir” și a șters-o din istorie?

Adevărul este incomod: nu poți împăca pe deplin cele două imagini. Ele trebuie acceptate simultan. Arta mare poate veni de la oameni profund imperfecți. Cuvinte splendide pot fi scrise de cineva capabil de cruzime.

Dar putem face un lucru: o putem aminti pe Malva Marina.

Îi putem rosti numele complet: Malva Marina Trinidad del Carmen Reyes Hagenaar.

Putem recunoaște că a existat. Că viața ei a contat. Că merită memorie, chiar dacă tatăl ei i-a refuzat-o.

Putem onora și pe Maria Antonieta, mama care a rămas, care a iubit și a luptat în condiții imposibile.

Și putem reflecta asupra modului în care, istoric, viețile persoanelor cu dizabilități au fost privite ca poveri, nu ca existențe demne de iubire.

Poveștile lui Neruda despre dragoste rămân frumoase.

Dar ele nu mai sunt inocente.

Iar viața scurtă a Malvei merită să fie spusă, pentru ca tăcerea să nu fie ultima ei moștenire.

Odihnește-te în pace, Malva Marina.

Ai meritat mai mult.

#MalvaMarina #PabloNeruda #AdevărIstoric #Memorie #SeparămArtaDeArtist

Putem admira opera unui artist fără a închide ochii la nedreptățile din viața lui personală?

$$$

 - Când scrii un nume pe pomelnic... știi ce se întâmplă mai departe?

  Când scrii un nume pe pomelnic, pare că nu faci mare lucru. O bucățică de hârtie, un pix, câteva nume scrise în grabă înainte să înceapă slujba. Dar, în clipa aceea, tu iei pe cineva din grija ta și îl pui, fără să-ți dai seama, în grija directă a lui Hristos.

  La Proscomidie, preotul nu vede doar litere. Vede oameni. Pentru fiecare nume – Maria, Ion, Andrei, „soția”, „copiii”, „cei din neamul meu” – el ia cu o suliță liturgică, numită copia, o fărâmă mică de pâine, mirida, și o așază pe disc, lângă Agneț, pâinea care va deveni Trupul lui Hristos. Acolo, pe acel disc mic, se adună încet-încet o lume întreagă: vii și adormiți, sănătoși și bolnavi, apropiați și oameni cu care poate nu mai vorbești, dar pe care ai avut curajul să-i treci pe foaie.

  E o imagine pe care nu o vedem, dar care, dacă ne-am gândi o clipă la ea, ne-ar rupe inima: toată familia ta, toți prietenii tăi, toți cei pentru care plângi noaptea sunt „strânși” în jurul lui Hristos sub forma acelor firimituri de pâine. Numele lor nu plutesc undeva în aer, nu se pierd într-o listă; sunt puse, în chip tainic, lângă Trupul Domnului.

  Adevărata cutremurare vine însă la sfârșitul Liturghiei. După ce credincioșii s-au împărtășit, preotul se apropie din nou de disc. Ia toate aceste părticele, una câte una, și le lasă să cadă în Potir, în Sfântul Sânge. În timp ce le varsă, spune încet: „Spală, Doamne, păcatele tuturor celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile Sfinților Tăi.” Gândește-te: numele pe care tu le-ai scris în câteva secunde sunt, acum, cufundate în baia Sângelui lui Hristos, pentru iertarea păcatelor lor.

  Unii dintre cei trecuți acolo nu mai pot rosti nicio rugăciune. Poate sunt departe de Biserică, poate sunt bolnavi, poate sunt deja adormiți de mulți ani. Dar, duminică de duminică, Liturghie după Liturghie, numele lor ajunge din nou și din nou în Sfântul Potir, pentru că tu ți-ai luat câteva clipe să le scrii. Ei poate L-au uitat pe Dumnezeu. Dumnezeu însă nu uită de ei, câtă vreme cineva îi mai aduce pe altar.

  De aceea Părinții îndeamnă mereu să nu lăsăm Liturghie fără pomelnic, mai ales pentru cei adormiți. Pentru vii, pomelnicul e o ploaie lină peste suflet, un ajutor în necazuri, o mângâiere nevăzută. Pentru cei răposați, este poate singura rugăciune concretă care îi mai ține „legați” de iubirea Bisericii. Un acatist, un parastas, un sărindar – toate încep cu același gest mic: un nume așezat pe hârtie.

  Poate simți uneori că nu știi să te rogi frumos, că nu te pricepi la cuvinte. Poate te pierzi la Liturghie, mintea îți zboară, nu prinzi toate rugăciunile. Dar când mâna ta tremură puțin și scrie, pe un colț de hârtie: „pentru mama”, „pentru copilul meu”, „pentru cei ce m-au rănit”, în clipa aceea ai făcut o rugăciune mai adâncă decât crezi. Ai spus, fără teologie și fără explicații: „Doamne, ai grijă Tu de ei.”

  Și poate că acesta este cel mai delicat miracol al unui pomelnic: te învață să iubești cu inima lui Dumnezeu. Nu te oprește doar la „ai mei”, ci te împinge, încet-încet, să adaugi și: „pentru cei ce ne urăsc și ne nedreptățesc”, „pentru cei singuri”, „pentru toți cei bolnavi”, chiar dacă nu-i cunoști pe nume. Hârtia rămâne mică, dar brațele inimii se lărgesc.

  Data viitoare când ții în mână un pomelnic și ți se pare un gest mărunt, amintește-ți drumul lui: din palma ta, pe Sfânta Masă, pe disc, în jurul Agnețului, apoi în Potir, în Sfântul Sânge al lui Hristos. În doar câteva secunde, numele pe care le scrii ajung mai aproape de Dumnezeu decât le-ai putea duce vreodată prin puterile tale.

$$$

 România adăpostește trei lacuri remarcabile în formă de inimă, fiecare cu caracteristici unice și o frumusețe aparte:

1. Lacul Sfânta Ana

Situat la o altitudine de aproximativ 950 de metri în Masivul Ciomatu, județul Harghita, Lacul Sfânta Ana este singurul lac vulcanic din România. Acesta s-a format într-un crater al unui vulcan stins și nu are izvoare proprii, fiind alimentat exclusiv de precipitații. Cu o suprafață de aproape 20 de hectare și o adâncime de până la 7 metri, apa sa are o mineralizare extrem de scăzută, apropiindu-se de puritatea apei distilate. Lacul este înconjurat de o pădure de conifere și este un loc popular pentru pelerinaje și drumeții.

2. Tăul Țapului

Situat la o altitudine de 2.130 de metri în Munții Retezat, Tăul Țapului este un lac glaciar deosebit de pitoresc. Acesta are o suprafață de aproximativ 2 hectare și o adâncime de până la 6 metri. Un element distinctiv al lacului este insulița verde apărută în urma unei avalanșe de pe Vârful Țapului, care îi conferă un farmec aparte. Apa lacului are o culoare smarald și este înconjurată de un peisaj montan impresionant, fiind un loc ideal pentru iubitorii de natură și drumeții.

3. Lacul Iacobdeal

Situat în Munții Măcinului, pe teritoriul comunei Turcoaia, județul Tulcea, Lacul Iacobdeal este un lac antropic format într-o fostă carieră de piatră. Acesta este alimentat doar de izvoare subterane și precipitații. Apa lacului are o culoare intensă și o radioactivitate redusă, ceea ce face ca fauna piscicolă să fie deosebit de sensibilă. Lacul este înconjurat de o vegetație specifică zonei și reprezintă un loc de interes pentru cei pasionați de geologie și ecologie.

Aceste lacuri nu doar că impresionează prin forma lor unică, dar și prin caracteristicile ecologice și geologice deosebite, fiind destinații ideale pentru iubitorii de natură și aventură.

Care dintre aceste lacuri ai vrea să îl vezi cu ochii tăi? 💙

#RomaniaFrumoasa

#LaculSfantaAna

#TaulTapului

#LaculIacobdeal

#DescoperaRomania

#NaturaRomaneasca

#CalatoriiInRomania

$$$

 Castelul Bran, cunoscut și sub numele de "Castelul lui Dracula", este o fortăreață medievală situată în județul Brașov, România. Construcția sa a început în 1377, iar astăzi reprezintă una dintre cele mai vizitate atracții turistice din țară.

Detalii despre Castelul Bran:

Istoric: Inițial, castelul a fost construit pentru a apăra granițele Transilvaniei și pentru a controla trecerea în Țara Românească. De-a lungul secolelor, a servit drept reședință regală și a fost asociat cu legenda lui Dracula, personajul fictiv din romanul lui Bram Stoker.

Arhitectură: Castelul combină elemente gotice și renascentiste, având o structură impunătoare cu turnuri și bastioane. Interiorul este decorat cu mobilier și obiecte de artizanat care reflectă istoria sa diversă.

Evenimente: Castelul Bran găzduiește diverse evenimente culturale și artistice, inclusiv festivaluri de muzică, târguri și expoziții. De exemplu, în luna octombrie 2024, a avut loc evenimentul "Halloween la Castelul Bran", oferind o experiență unică vizitatorilor.

Vizite: Pentru a vizita Castelul Bran, este recomandat să rezervați biletele online, având în vedere numărul mare de turiști. Programul de vizitare este de luni până duminică, între orele 09:00 și 18:00.

Vizitarea Castelului Bran oferă o oportunitate unică de a explora istoria și mitologia Transilvaniei, fiind o destinație de neratat pentru iubitorii de cultură și aventură.

#CastelulBran #DraculaCastle #Transilvania #BranCastle #Romania #Istorie #TravelRomania

Tu îl vezi mai mult ca pe o fortăreață istorică sau ca pe un simbol al legendei lui Dracula?

$$$

 Casa Crooked din Windsor este un exemplu fascinant de arhitectură inedită și o piesă de istorie care îmbină diverse evenimente din trecutul Angliei. Clădirea a fost construită inițial în 1592, sub denumirea de Market Cross House, fiind amplasată la marginea pieței orașului Windsor. Designul său original nu a fost cu siguranță neobișnuit la acea vreme, dar ceea ce o face cu adevărat remarcabilă astăzi este istoria sa plină de evenimente interesante și reconstrucția haotică care a dus la aspectul său actual.

În 1687, autoritățile locale din Windsor au decis demolarea clădirii pentru a face loc unei noi construcții - Guildhall-ul, o clădire destinată administrării orașului. Cu toate acestea, demolarea a fost contestată, iar instanța a ordonat reconstrucția casei la același loc. Din păcate, reconstrucția nu a fost făcută cu mare atenție, iar casa a fost construită în grabă, folosindu-se lemn de stejar verde nesezonat. Lemnul folosit nu a fost suficient de uscat și a suferit o transformare în timpul procesului de uscare, ceea ce a făcut ca structura să cedeze pe măsură ce s-a contractat. Acest proces a dus la apariția unicității arhitecturale a casei, care acum este vizibilă prin unghiurile și înclinările sale ciudate.

În ciuda structurii instabile, casa a rămas pe locul său inițial și, de-a lungul decadelor, a devenit o atracție turistică importantă datorită aspectului său distinctiv. Până astăzi, casa este cunoscută sub numele de „Casa Crooked din Windsor”, un nume care reflectă perfect caracteristicile sale unice.

Un alt detaliu fascinant al acestei clădiri este pasajul secret care o leagă de Castelul Windsor. Acest pasaj a fost folosit în mod secret de regele Charles al II-lea și amanta sa, Nell Gwyn, pentru întâlniri secrete. Istoricul acestui pasaj este învăluit într-un mister care adaugă o aură de romantism și intrigă în jurul casei. De asemenea, pasajul a fost folosit pentru livrarea produselor de pe piață direct în bucătăriile Castelului Windsor, facilitând schimburile comerciale și sprijinind curtea regală.

Casa Crooked a fost declarată clădire listată de gradul II, ceea ce înseamnă că este protejată de legislația privind patrimoniul, având un statut de valoare istorică și arhitecturală semnificativă. Astăzi, vizitatorii pot admira nu doar arhitectura stranie, dar și legăturile sale cu istoria regală și poveștile din spatele acestei clădiri remarcabile.

#CasaCrooked #Windsor #IstorieEngleză #ArhitecturaStramba #CharlesII #CastelulWindsor #Patrimoniu #TurismInAnglia #CladiriIstorice 

Ți-ar plăcea să vezi o astfel de clădire în realitate sau ai avea impresia că se va prăbuși în orice clipă?

$$$

 APARENȚELE ÎNŞALĂ..

"Această poveste adevărată se întâmpla în America la sfârșitul secolului al XIX-lea. O doamnă şi soţul ei, au coborât din tren în Boston cu intenția de a ajunge la Universitatea Harvard. Erau îmbrăcați destul de modest: ea, într-o rochie de bumbac, el, îmbrăcat într-un costum simplu, nu chiar de cea mai bună calitate. S-au adresat, fără să fi avut o programare prealabilă, secretarei preşedintelui de la Universitatea Harvard. Secretara a ghicit imediat că aceștia veneau de la țară, că erau fermieri, care nu puteau avea nimic de a face cu Harvard.

Dorim să-l vedem pe domnul preşedinte – a spus omul încet.

Îmi pare rău, este foarte ocupat – a răspuns secretara.

Aşteptăm – a replicat femeia.

Ore întregi, secretara i-a ignorat, în speranţa că cei doi, în cele din urmă se vor descuraja și vor pleca. Ei nu au plecat, ceea ce a făcut să crească frustrarea acesteia.

În cele din urmă a decis să-l deranjeze pe preşedinte, deşi era o corvoadă pe care ea mereu o evita.

Poate dacă veți vorbi cu ei câteva minute, vor pleca - i-a spus secretara preşedintelui Universităţii. Acesta făcu o strâmbătură de dezgust, şi acceptă. Cu fruntea încruntată, dar cu demnitate, se îndreptă cu pas majestuos spre perechea care aștepta.

Femeia îi spuse:

Am avut un fiu care a învățat la Harvard timp de un an. El a iubit Harvard-ul. A fost fericit aici, dar acum un an, a murit într-un accident. Soţul meu şi cu mine am vrea să construim ceva, undeva în campus, care să fie în memoria fiului nostru. Preşedintele nu a părut interesat.

Doamnă – a spus acesta – nu putem ridica o statuie pentru fiecare persoană care a învățat la Harvard şi apoi a murit. Dacă am face-o, acest loc ar părea un cimitir.

Oh, nu, replică repede femeia – nu dorim să se ridice o statuie. Ne-am gândit că am fi bucuroși să donăm o clădire Universității Harvard.

Președintele a întors către ei privirea.

Aruncă o privire la rochia și la costumul simplu cu care cei doi erau îmbrăcați și exclamă apoi:

O clădire!! Aveți cumva idee cât costă o clădire? Am investit peste șapte milioane și jumătate de dolari în clădirile de aici de la Harvard!

Pentru o clipă femeia a tăcut.

Președintele s-a gândit că poate acum se va putea debarasa de ei.

Femeia se întoarse către soțul său și îi spuse încet:

Atât de puțin costă o Universitate? De ce să nu construim noi de la început una nouă, a noastră?

Soțul său acceptă.

Fața președintelui se întunecă de confuzie și uimire.

Domnul Leland Stanford şi soţia lui s-au ridicat şi au plecat, au călătorit până în Palo Alto, în California, unde au pus bazele Universității care le poartă numele, Universitatea Stanford, în memoria unui fiu de care Harvard nu a mai fost interesat. Universitatea “Leland Stanford Junior” a fost inaugurată în 1891, în Palo Alto. “Junior”, deoarece onora memoria fiului bogatului latifundiar. Acesta era ‘memorialul‘ său.

În ziua de astăzi universitatea Stanford este pe locul întâi în lume, mai sus decât Harvard.

CE UȘOR TE POȚI ÎNȘELA ATUNCI CÂND JUDECI DUPĂ APARENȚE!!!"

„Nu judeca oamenii după aparențe, căci s-ar putea să pierzi oportunități uriașe.

Tu ai fost vreodată judecat greșit doar pentru că cineva s-a oprit la aparențe?

#AparențeleÎnșală #LecțieDeViață #Stanford #Harvard #NuJudeca #PovesteAdevărată #Motivație