$$$

 În seara de 14 martie 1987, în apartamentul de la etajul 3 al blocului T4 din cartierul Drumul Taberei, doctorița Anca Petrescu, o femeie de 52 de ani care lucra oficial ginecolog la Spitalul Clinic Filantropia, stătea în bucătăria ei și asculta cum femeia din fața ei - Mihaela, 28 de ani, muncitoare textilă, căsătorită, doi copii - șoptea prin lacrimi: "Sunt însărcinată din nou. Nu pot să mai țin. Soțul câștigă 1.600 lei, eu 1.200. Chiria, curentul, mâncarea pentru copiii pe care îi avem deja... Dacă mai vine unul, nu știu cum..."

Anca nu întrerupe. A auzit aceeași poveste de sute de ori în ultimii 20 de ani. De când Decretul 770 din 1966 interzisese avortul, transformând o procedură medicală legală într-o infracțiune penală pedepsită cu 2-5 ani închisoare pentru femeie și 5-10 ani pentru medic.

Dar Decretul nu oprise avorturile. Le împinsese în ilegalitate.

Anca verifică ceasul - 20:45. Soțul ei plecase la tura de noapte la uzină. Apartamentul e sigur pentru următoarele 6 ore. "Ai cash?" întreabă direct.

Mihaela scoate din pungă 1.500 lei - mai mult decât salariul ei pe lună. "Am împrumutat de la sora mea. Am spus că pentru reparații apartament."

Anca ia banii, îi pune în cutia din dulapul de bucătărie unde ține deja 18.000 lei din procedurii anterioare. Nu e pentru ea - salariul ei de medic e 2.800 lei, suficient. Banii se duc către rețeaua informală: plata asistenței (care face pază în fața blocului), plata laborantului (care face teste gratuitate fără să înregistreze), și fondul pentru familii care au femei arestate - avocați, pachete în închisoare.

"Dezbrăcă-te de la brâu în jos. Întinde-te pe masă." Masa de bucătărie devine masă de operație. Fereastra închisă, perdele trase, ușă blocată. Instrumentele - curatoare sterile cumpărate de la piața neagră medicală, antibiotice contrabandă din Iugoslavia, anestezic local furat treptat din spital în cantități mici să nu se observe.

Procedura durează 12 minute. Anca lucrează rapid - 20 de ani experiență. Dilatare, aspirație, verificare completitudine. Mihaela plânge în tăcere, mușcând prosopul pentru a nu țipa. Anestezicul local reduce durerea dar nu o elimină.

"Gata. Sângerare normală pentru 3-5 zile. Dacă trece de 7 zile sau devine foarte abundentă, mergi la urgență și spui că ai făcut avort spontan acasă. Nu spui niciodată numele meu. Înțeles?"

Mihaela plânge și din durere și din ușurare. "Înțeles. Mulțumesc doamna doctor. Nu știu ce aș fi făcut..."

Anca știe ce ar fi făcut. Ar fi încercat singură - cu andrele de tricotat, cu substanțe chimice, cu metode pe care le auzise de la alte femei. Statistica era brutală: 80% din femeile care încercau avorturi singure ajungeau cu infecții severe. 40% cu perforații uterine. 10% mureau de septicemie sau hemoragie.

După ce Mihaela pleacă, Anca curăță instrumentele cu alcool, le pune înapoi în cutia ascunsă în dulapul de sus. Spală masa de bucătărie cu clor de trei ori. Aruncă sângele și țesuturile în trei pungi separate, apoi în trei pubele diferite la 500 de metri una de alta. Nu lasă urme.

Este martie 1987. Anca a făcut 847 de avorturi ilegale în ultimii 20 de ani - medie 42 pe an, 3.5 pe lună. Toate în apartamentul ei. Toate noaptea. Toate în secret total.

Statistica ei personală: 847 proceduri, 831 fără complicații, 14 cu complicații minore (infecții tratabile), 2 cu complicații severe (perforation uterină necesitând chirurgie de urgență - ambele femei au spus la spital că au căzut pe scări și s-au rănit intern, zero mențiune avort).

Zero morți. Anca e mândră de asta. Zero morți în 20 de ani. Pentru că e doctor cu adevărat, nu șarlatană. Pentru că folosește instrumente sterile, nu andrele ruginite. Pentru că dă antibiotice post-procedură, nu lasă infecțiile să se dezvolte.

Dar Anca nu e singură. E parte dintr-o rețea informală de 140-160 de doctori ginecologi din București care fac avorturi ilegale. Ei nu se cunosc reciproc - prea periculos. Dar se știe că există. Femeile comunică prin "telefon arab" - "mergi la doctorița de pe strada X, apartamentul Y, bați de 3 ori, spui că vii de la Maria".

Codul funcționează prin încredere și recomandare. Nimeni nu publică anunț. Nimeni nu caută clienți. Cliențele găsesc doctorii prin rețele sociale informale - rudă care a folosit serviciul, prietenă, colegă de muncă.

Prețul variază: 800-2.000 lei depinzând de experiența doctorului și săptămâna sarcinii. Anca cere 1.500 lei fix - indiferent de săptămână. Pentru familii foarte sărace, acceptă 500 lei sau gratis dacă e urgență medicală.

În aprilie 1987, Securitatea face razie. Arrest 3 doctori ginecologi din București pentru "practică ilegală avort". Informația filtrează rapid prin rețea. Anca oprește procedurile pentru 2 luni. Prea riscant.

În iunie 1987, reluează. Pentru că femeile vin. Bat la ușă. Plâng. Roagă. "Vă rog doamnă doctor. Am 4 copii deja. Nu pot mai mult. Vă implor."

Anca știe că dacă refuză, femeia va încerca singură. Va folosi andrele. Va bea substanțe chimice. Va ajunge la urgență cu septicemie. Sau moartă.

Așa că reluează. Mai precaută. Mai paranoid. Dar reluează.

Între 1966-1989, în România:

Statistica oficială:

- 10.000 femei moarte de complicații avorturi ilegale

- 200.000+ femei internate pentru complicații avorturi (infecții, hemoragii, perforații)

Statistica reală (estimată de cercetători post-1990):

- 15.000-20.000 femei moarte

- 500.000+ femei cu complicații severe

- 4-6 milioane avorturi ilegale efectuate total în 23 de ani

Pentru comparație: România avea 10 milioane femei în vârstă fertilă. Înseamnă că 40-60% din femei au avut cel puțin un avort ilegal în viață.

Metodele folosite (în ordinea frecvenței):

1. Doctor ginecolog ilegal (15% din cazuri) - procedură medicală corectă, risc scăzut

2. "Moașă practică" fără licență medicală (25%) - risc mediu-mare

3. Auto-avort cu andrele tricotat (35%) - risc foarte mare

4. Substanțe chimice (permanganat de potasiu, clor, acid citric) (15%) - risc extrem

5. Traumă fizică intentionată (lovituri abdomen, căzări) (10%) - risc extrem

Mortalitate pe metode:

- Doctor ginecolog: 0.1%

- Moașă: 2%

- Andrele: 8%

- Chimice: 15%

- Traumă: 20%

Matemația era simplă și teribilă. Dacă reușeai să ajungi la doctor ginecolog ilegal și aveai 1.500 lei, șansa de supraviețuire era 99.9%. Dacă nu aveai bani sau contact și încercai singură cu andrele, șansa de moarte era 8%.

Decretul 770 nu oprise avorturile. Le făcuse mortale.

În septembrie 1988, Anca e chemată la Securitate. "Tovarășa doctor Petrescu, am primit informații că practicați avorturi ilegale în domiciliu. Ce aveți de spus?"

Anca: "Nu știu cine v-a informat greșit. Sunt doctor ginecolog respectabil cu 25 ani experiență la Spitalul Filantropia. Am cazier curat. Verific dosarul medical și reputația mea."

Ofițerul: "Avem martor care susține că ați efectuat procedură la domiciliul dumneavoastră în martie anul acesta."

Anca: "Martorul minte sau e confuz. Nu am făcut nicio procedură medicală acasă. Am uneori colege sau paciente care mă vizitează pentru consultații informale - sfaturi medicale, recomandări. Dar nimic ilegal."

Interogatoriul durează 4 ore. Anca nu cedează. Nu admite nimic. Nu dă nume. Ofițerul n-are dovezi fizice - doar mărturie anonimă care nu e suficientă pentru arrest.

E eliberată cu avertisment: "Suntem vigilenți. Dacă practicați ilegalități, veți fi descoperită și pedepsită conform legii."

Anca înțelege: Securitatea știe dar nu poate dovedi. Cineva a turnat-o - probabil vecinǎ suspicioasă care a văzut femei venind noaptea. Dar fără dovezi fizice, fără martor dispus să depună mărturie oficială, nu pot acționa.

După septembrie 1988, Anca devine și mai precaută. Verifică fiecare pacientă prin 2 recomandări. Proceduri doar după ora 22:00. Instrumente și resturi distruse imediat. Zero conversații la telefon despre proceduri.

Între septembrie 1988 și decembrie 1989, mai face 52 de proceduri. Mai puține decât înainte, dar nu poate refuza cazurile disperate.

În decembrie 1989, Revoluția. Pe 26 decembrie, Decretul 770 abolit. Avortul devine legal din nou.

Anca Petrescu plânge când aude la radio. Douăzeci și trei de ani de teamă constantă - teama de arrest, de închisoare, de pierdere licență medicală - dispar într-o clipă.

Dar nu regretă. "Am salvat vieți", spune ea în 2003, la 68 de ani, pensionată. "Nu vieți de feți - deși unii cred asta. Am salvat vieți de femei. Femei care ar fi murit încercând avorturi cu andrele sau substanțe chimice. Femei care ar fi lăsat 3-4 copii orfani. Am făcut ce trebuia făcut când legea era inumană."

Între 1990-2010, cercetătorii au intervievat 340 de doctori care au făcut avorturi ilegale în era Decretului 770. Majoritatea spun același lucru: nu regretă. Au încălcat legea pentru a respecta jurământul Hipocratic - mai întâi, nu face rău.

Astăzi, România are una din cele mai liberale legi de avort din Europa - legal la cerere până în săptămâna 14, fără justificare necesară. Rata mortalității materne de la avort: 0.2 la 100.000 - printre cele mai scăzute din lume.

În 1980, sub Decretul 770, rata mortalității materne de la avort era 159 la 100.000 - cea mai mare din Europa.

Diferența: legalitate. Când avortul e legal, se face în spitale cu echipament steril de către doctori licențiați. Când e ilegal, se face pe mese de bucătărie cu andrele de tricotat.

În martie 1987, când Anca asculta pe Mihaela plângând că nu poate să mai țină o sarcină, știa că avea două opțiuni: face procedura și salvează viața femeii, sau refuză și femeia încearcă singură și moare probabil.

Nu era alegere morală dificilă. Era alegere între viață și moarte.

Și Anca, ca 140 alți doctori în București și sute în toată România, a ales viață - chiar dacă însemna risc de închisoare pentru ea.

Pentru că uneori, legile sunt atât de inumane încât încălcarea lor devine imperativ moral.

Decretul 770 a ucis 15.000-20.000 femei în 23 de ani.

Doctorii care au încălcat Decretul au salvat probabil 500.000.

Istoria îi va judeca corect.

Imagine și poveste generate cu ajutorul AI, inspirate din evenimente reale.