$$$

 S-a întâmplat în 8 decembrie1876: În această zi, s-a născut scriitoarea Hortensia Papadat-Bengescu. Hortensia Papadat-Bengescu (n. comuna Iveşti, judeţul Galaţi - d. 5 martie 1955, Bucureşti) a fost o mare prozatoare, romancieră şi nuvelistă din epoca interbelică. Fiica generalului Dimitrie Bengescu şi a profesoarei Zoe (născută Ştefănescu), nepoata generalului G. Bengescu-Dabija, junimist, studiază, în perioada 1887–1894, la pensionul pentru domnişoare „Bolintineanu” din Bucureşti. Căsătoria, la vârsta de 20 de ani, cu magistratul Nicolae Papadat (pe care îl va urma în numeroase transferuri prin ţară) şi viaţa de familie (avea cinci copii) i-au întârziat cariera literară.

Debutul literar, precedat în 1912 de articole în presa de limbă franceză şi în 1913 de versuri lipsite de valoare şi proză poematică, şi-l va face, practic în 1919, la vârsta de 43 de ani, cu un volum de proze scurte, Ape adânci, salutat de Garabet Ibrăileanu şi Tudor Vianu. În acelaşi an a devenit membru fondator al cenaclului „Sburătorul”, al cărui mentor spiritual a fost Eugen Lovinescu. Foarte mândră de această realizare, Hortensia Papadat-Bengescu afirma: „Aparţin acum unei grupări literare. Acei ce nu cunosc gustul izolării, nu cunosc nici preţul unei ambianţe”. Toate scrierile sale vor fi citite mai întâi în cenaclu şi apoi publicate, cu puternică susţinere din partea criticului literar. Următorul an se dovedeşte a fi unul de bun augur pentru ea: acum publică prozele Sfinxul şi Romanul Adrianei şi este pusă în scenă piesa Bătrânul.

Din 1923, ea devine membră a Societăţii Autorilor Dramatici Români. La îndemnul lui E. Lovinescu, evoluează spre o proză „obiectivă”, fapt vizibil în ciclul familiei Hallipa: Fecioarele despletite (1926), Concert din muzică de Bach (1927), Drumul ascuns (1933), Rădăcini (1938) şi Străina (1948, pierdut), o incisivă cronică a societăţii realizată cu mijloacele narative ale literaturii proustiene. „Romanele ciclului Hallipa […], deşi scrise la intervale mari de timp şi relativ independente unul de altul, alcătuiesc a doua noastră cronică de familie, după aceea a lui Duiliu Zamfirescu, şi trebuie considerate împreună” (Nicolae Manolescu).Din 1933, se stabileşte în Bucureşti. În 1936 primeşte Marele Premiu al Societăţii Scriitorilor Români, iar în 1946, Premiul Naţional pentru proză.

În ultima perioadă a vieţii se îmbolnăveşte grav şi, în afară de nuvela autobiografică Spovedanie, păstrată în manuscris, toate celelalte proiecte literare rămân neterminate. Romanele sale sunt, prin acuitatea observaţiei şi prin complexitatea tehnicilor de analiză, printre primele mostre autentice ale prozei psihologice româneşti. „Scriitoarea care a contribuit cel mai mult la rafinarea literaturii române, dându-i consistenţă şi cerebralitate, urbanitate şi stil, într-o perioadă când literatura română era încă rurală şi inhibată, cvasiprimitivă, a fost Hortensia Papadat-Bengescu” (Simona Popescu). Romanele Hortensiei Papadat-Bengescu sunt, prin acuitatea observaţiei şi prin complexitatea tehnicilor de analiză, printre primele realizări de prestigiu ale prozei psihologice româneşti.

Culegeri de nuvele și schițe, scurte romane:

Ape adânci (1919)

Sfinxul (1920), devenit Lui don Juan în eternitate

Femeia în fața oglinzii (1921)

Balaurul (1923)

Romanță provincială (1925)

Desenuri tragice (1927)

Dramaturgie:

Povârnișul (1915)

Bătrânul (1920)

Teatru ediție de Eugenia Tudor-Anton, (1965),

Bătrânul,

A căzut o stea,

Medievala,

Sora mea, Ana.

Ciclul Hallipilor (romane)

Fecioarele despletite (1925)

Concert din muzică de Bach (1927)

Drumul ascuns (1932)

Rădăcini (1938)

Alte romane:

Logodnicul, 1935

Străina, manuscrisul de 1.000 de pagini a fost descoperit de doamna Gabriela Omăt, care se va ocupa de editarea sa.

Surse:

George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012

http://www.autorii.com/scriitori/hortensia-papadat-bengescu/

https://www.icr.ro/pagini/decembrie-hortensia-papadat-bengescu

https://www.tititudorancea.org/z/biografie_hortensia_papadat_bengescu.htm

https://anaarecarti.ro/main/hortensia-papadat-bengescu-viata-biografia-sot-secretele-unei-casnicii-pline-de-tensiuni/

http://orientromanesc.ro/2018/01/31/hortensia-papadat-bengescu-prozatoare-romanciera-si-nuvelista-din-epoca-interbelica/

$$$

 8 Decembrie

Sfântul Cuvios Patapie 

În părțile Egiptului este o cetate ce se numește Teba, care o înconjură și o adapă fluviul Nil. Acolo s-a născut acest fericit Patapie, din părinți creștini, fiind crescut în bună credință și în frica Domnului. Venind în vârstă desăvârșită, a trecut cu vederea deșertăciunea lumii acesteia și, lăsând casa, părinții și prietenii, s-a făcut monah. Ducându-se în pustia Egiptului, viețuia după Dumnezeu, nevoindu-se cu postul, cu rugăciunea și cu multe feluri de osteneli monahicești și pustnicești. Făcându-se vestit și începând a veni mulți oameni la dânsul și a-l lăuda pentru viața cea plină de fapte bune și fiind supărat că i se tulbura liniștea - căci era lăudat de gura oamenilor - din această pricină lăsând părțile Egiptului, a venit la Constantinopol. Aici, făcându-și o colibă aproape de Vlaherna, lângă zidul cetății, s-a închis într-însa și se odihnea acolo, ca în pustie, neștiut de nimeni, afară numai de singurul Dumnezeu, Care știe pe cei ce sunt ai Săi, vorbind cu El prin neîncetata rugăciune.

Dar precum nu poate cetatea a se ascunde, stând pe vârful muntelui, așa și omul cel cu fapte bune, care a venit într-o desăvârșită sfințenie. Pentru că Dumnezeu preamărește pe cei ce-L preamăresc pe El și descoperă pe cei ce s-au umplut de darul Său și pentru folosul altora. Deci și acest desăvârșit întru sfințenie, care era îmbogățit cu darul facerii de minuni, descoperindu-se și preamărindu-se de Dumnezeu, a fost aflat că o comoară ascunsă în țarină. Căci un tânăr oarecare dintre creștini, fiind orb din naștere și povățuit fiind prin rânduiala lui Dumnezeu a venit la coliba Cuviosului părinte Patapie, și l-a rugat pe fericitul să mijlocească la Dumnezeu pentru dânsul să i se dea vederea ochilor, ca văzând făptura să vie în mai desăvârșită cunoștință a Făcătorului și să-L preamărească. Iar cuviosului, văzând credința tânărului, i s-a făcut milă de dânsul dar nu îndrăznea, ca un smerit cugetător, să facă o lucrare ca aceasta, socotindu-se nevrednic. Apoi, ca să-i vadă și socotința lui, a zis: "Ce lucru minunat ai cunoscut la mine și de ce ceri un lucru pe care nu poate altul să-l săvârșească fără numai singur Ziditorul lumii Cel Atotputernic?". Iar tânărul a strigat cu jale, rugându-se cu lacrimi și cu cuvinte smerite, spunând că crede fără îndoială căci poate să-i dea vindecarea cea dorită, ca o slugă adevărată a lui Hristos.

Cuviosul a zis către dânsul cu credință: "În numele lui Iisus Hristos, care dă orbilor vedere și morților viață, vezi!" Atunci îndată s-au deschis ochii orbului celui din naștere și vedea luminat, slăvind și mulțumind lui Dumnezeu. Tânărul acela era cunoscut multora, care, văzându-l că are vedere, se minunau și-l întrebau cum a văzut; iar el nu tăinuia pe făcătorul de minuni și făcătorul său de bine, prin care a luat de la Dumnezeu vederea. Deci a ieșit veste în popor despre acea minune a cuviosului și de atunci mulți au început a veni la dânsul, învrednicindu-se de rugăciunile lui.

Un vestit bărbat din Constantinopol zăcea de boala hidropicei și era trupul lui foarte umflat, pentru care multă avere cheltuise omul acela pe la doctori căutând tămăduire, dar nedobândind-o. Auzind despre Sfântul Patapie, a poruncit să-l aducă la dânsul și a rugat pe sfântul, ca, prin darul cel tămăduitor pe care l-a primit de la Dumnezeu, să-i vindece boala trupului său. Iar doctorul cel fără de arginți, mai întâi a făcut rugăciune cu sârguință către Dumnezeu pentru dânsul, apoi l-a însemnat cu semnul Crucii și l-a uns cu untdelemn sfințit. Atunci îndată toată răutatea ce era în trupul lui a ieșit și s-au curățit toate cele dinăuntrul lui, făcându-i-se tot trupul sănătos.

Un alt tânăr oarecare pătimea cumplit, fiind muncit de un diavol care îl izgonea prin munți și prin pustietăți, trântindu-l în foc și în apă ca să-l piardă, aruncându-l de pe înălțimile munților în prăpăstiile văilor, bătând și sfărâmând tot trupul lui, încât acum l-ar fi pierdut pe el, de nu ar fi păzit Dumnezeu zidirea Sa de pierderea cea desăvârșită; căci El înfrânează toată puterea vrăjmașului cea cu totul înrăutățită. Odată ducându-l diavolul pe tânărul acela spre țărmurile mării, cu mare pornire, pentru ca să-l arunce în noian și să-l înece, a întâlnit în drum pe Cuviosul Patapie, care, prin porunca lui Dumnezeu, ieșea din colibă sa ca să libereze făptura cea zidită după chipul Lui, din robia vrăjmașului. Iar diavolul, văzând de departe pe fericitul, a început a se apropia către dânsul sărind, întorcându-și ochii, spumegând, scrâșnind din dinți și îngrozindu-l cu ucidere; apoi, apropiindu-se de Sfântul Patapie, a strigat: "O, nevoie! o! primejdie, ce este aceasta? Și aici iarăși este omul acesta? Ce voi face, unde mă voi duce, unde voi mai viețui de acum, mult ostenindu-mă și abia aflîndu-mi locașul acesta? Iată acum cu nevoie mă izgonește dintr-însul; cu adevărat înfricoșat ești Nazarineanule, cu adevărat înfricoșat și pretutindeni peste toți este stăpânirea Ta. Deci unde mă voi duce, ori în pustie, ori în cetate, sau unde Tu nu ești de față, că numai cu semnul Crucii și prin numele Tău mă izgonești; căci sunt biruit și izgonit".

Acestea zicând necuratul, arunca pe tânărul în sus. Iar făcătorul de minuni Patapie, făcând semnul Crucii cu mâna în văzduh, a certat duhul, zicând: "Ieși, duh necurat, ieși, du-te departe în pustie! Hristos îți poruncește aceasta prin mine, a cărui putere chiar și nevrând ai mărturisit-o". Acestea zicând sfântul, diavolul a aruncat pe tânăr la pământ și a ieșit dintr-însul pe gură ca un fum. Iar tânărul, viindu-și în simțiri, plângea de bucurie și mulțumea mai întâi lui Dumnezeu, apoi și Cuviosului Patapie, pentru izbăvirea să de duhul cel necurat.

O femeie oarecare avea o vătămare nevindecată la pieptul său și acum, deznădăjduită fiind de doctori și înmulțindu-se cumplita ei durere, a venit la Cuviosul Patapie și căzând la picioarele lui, cu multă tânguire și rugăminte, cerea tămăduire. Iar sfântul însemnând rana cu semnul Crucii, îndată a vindecat-o.

Acestea și multe alte minuni făcând, Cuviosul părintele nostru Patapie a sosit la fericitul său sfârșit și, în adânci bătrâneți, a trecut către Dumnezeu, Căruia bine i-a plăcut. Apoi a fost îngropat cu cinste în biserica Mergătorului Înainte, întru slava lui Hristos Dumnezeul nostru, Celui preamărit întru sfinții Săi, Căruia, împreună cu Părintele și Duhul Sfânt, I se cuvine cinste și închinăciune în veci. Amin. 

Sfinte Cuvioase Părinte Patapie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

&&&

 PILDA 

Sus la munte, e o stână de care toată lumea de prin părțile noastre a auzit, căci toți cumpărăm de acolo lână și cea mai buna brânză. Și este la stâna asta un baci cum nu s-a mai pomenit: harnic și gospodar, căruia toate îi merg bine, căci vorba bătrânilor, “omul ce muncește, Dumnezeu i le sporește”.

Dar, stați să vă povestesc cum a ajuns el baci, căci e o întâmplare cum nu s-a mai auzit, de când sunt turmele și stânile pe lume.

Cu mulți ani în urmă, cam pe când era tatăl meu fecior, nu exista prin aceste părți nici o stână, până într-o zi, când a venit un baci bătrân și priceput, însoțit de cei șapte feciori ai săi, ce mânau o frumusețe de turmă, cu sute de oi, cu dulăi ciobănești de care și urșii se tem, cu măgăruși cuminți, încărcați cu toate cele. Și văzând omul cât de frumoase sunt locurile de aici, s-a învoit cu oamenii satului și s-a urcat la munte, unde a ridicat o mândrețe de stână. Și toate mergeau mult mai bine, an de an, căci toată lumea era mulțumită: și baciul și feciorii săi și sătenii, că s-au procopsit cu oameni de treabă.

 

Dar, vezi, că vine o vreme la toate, și într-o zi baciul, bătrân cum era, simțind că i se apropie și lui sfârșitul, ca la orice lucru pe lumea asta, și-a chemat toți feciorii în jurul său și le-a spus:

– Măi băieți, când eu n-oi mai fi, voi veți avea grijă mai departe de turmele noastre, dar se cuvine, după cum e tradiția din bătrâni, ca numai unul să fie baci peste toată stâna. Așa că am hotărât să îl aleg pe cel care se va dovedi mai destoinic.

– Tii, tătucă, sări cel mare bucuros, păi las’ pe noi și zi-ne mai degrabă ce să facem!

– Toți sunteți de treabă, așa că uite cum zic: plecați degrabă, jos în vale. Deceti-vă în sat, la ce case v-o trage sufletul și cereți, cum o-ți putea, câte ceva. Cine mi-o aduce cel mai frumos lucru, a aceluia să fie stâna și el să fie baci peste turmele noastre.

 Zis și făcut!

Feciorii au și rupt-o la fugă – da’ ce fugă! –care mai abitir, de ziceai că-i mână din spate armata împăratului.

După doar două ceasuri s-a întors primul fecior.

– Uite, tată, am adus un cal, o frumusețe, căci bine mai prinde la casa omului gospodar ajutorul unui așa armăsar. L-am cumpărat chiar de la brutar, căruia i-am promis un burduf mare de brânză bună.

Tatăl se arătă mulțumit. Nu trecu mult timp și iată și cel de-al doilea fecior.

– Tată, eu am fost la casa părintelui, lângă biserică, și i-am cerut o icoană frumoasă, căci ce poate fi mai de folos omului decât credința. I-am promis părintelui că-i duc un dulău de la noi, de la stână, să-i păzească ograda.

Chipul bătrânului se lumină, fiind și mai mulțumit. Apoi, rând pe rând, și ceilalți feciori se întoarseră cu cele mai felurite și mai bune lucruri: al treilea a adus o carte, zicând că cea mai folositoare în viață e învățătura, iar al patrulea o cutie cu unelte, căci spunea el, toate trebuie construite, reparate și îngrijite, cel de-al cincilea fecior veni cu o pungă cu bani, căci îi promisese hangiului un butoi cu brânză și două legături de piei de oaie, căci zicea el, banii sunt cei mai buni în viață, fiindcă, dacă ai bani, poți face aproape orice. Iar cel de-al șaselea îi lăsă pe toți cu gura căscată: el veni cu o mândrețe de fată, zicând:

– Uite tată, ea e Măriuca, cea mai bună fată din sat, e harnică și pricepută și m-am învoit cu părinții ei și cu ea să o i-au de soție, căci ce poate fi mai folositor și mai plăcut în viață, decât să-ți împarți zilele cu o soție bună la suflet?

-Așa este, băiatul meu, zise moșneagul, căci scrie și în Sfânta Scriptură: „o casă și o avere sunt moștenire de la părinți, dar o femeie înțeleaptă este un dar de la Dumnezeu. ”Bine ai venit, Măriucă și Domnul să te binecuvânteze. Dar unde e, măi băieți, fratele vostru cel mic, văd că doar el lipsește?

Ceilalți n-aveau habar pe unde o rătăci mezinul, dar după cum se învoiseră, îl așteptară și pe el. Târziu, spre seară, apăru și cel mic, cu mâinile goale.

– Pe unde, umblași, măi băiete, îl luară la rost?

– Îmi cer iertare, că v-am făcut să m-așteptați, dar mergând spre sat, am trecut pe lângă casa pădurarului și am văzut-o pe soția lui în curte, chinuindu-se cu un topor să spargă niște lemne mari. Așa că am ajutat-o eu și mi-a povestit biata, necazul ce a căzut pe capul lor. Zilele trecute, bărbatul ei, pădurarul, a fost rănit de un copac ce I s-a prăvălit peste picioare, iar acuma zace la pat, fără să mai poată face nimic. Așa că sărmana femeie duce tot greul casei: să-și oblojească omul, să aibă grijă de copii, să țină gospodăria toată și greu îi mai este. N-am putut să plec când am văzut cum o duc, bieții de ei și am zis să mai rămân puțin să ajut: am tăiat toate lemnele, i-am meșterit omului o cârjă și sun baston trainic, am ajutat-o pe femeie să dea mâncare la animale și cu una cu alta m-a prins noaptea. Și m-am gândit: acuma unde să mă duc, că nici nu mai nimeresc bine drumul spre sat, prin pădure. Așa că m-am întors acasă.

-Măi frate, zise unul dintre flăcăi,dar cum de ai cutezat să ieși din vorba lui tătuca? Trebuia să vii cu ceva din sat, iar tu te-ai întors și ultimul și cu mâna goală.

-Da, frate, ai dreptate, și îmi cer iertare, dar dacă așa m-a îndemnat inima?!

Când se uitară la bătrân, să vadă cum îl va dojeni pe mezin-ce să vezi? Pe obrajii moșului curgeau lacrimi de bucurie. Acesta își luă băiatul în brațe și zise:

-Tu, dragul tatii, mi-ai adus cel mai frumos lucru: mulțumirea și bucuria de a face o faptă bună, fără să aștepți vreo răsplată. Dragii mei, toți v-ați dovedit harnici și înțelepți, dar fratele vostru a lăsat tot, pentru a face un bine. E adevărat că a venit fără nimic în mâini, dar aduce cu el o comoară în suflet. Așa că iată hotărârea mea: el sa fie, de azi înainte, baci peste tot și peste toate cele de aici.

Așa a ajuns flăcăul cel mic baci la stână. Anii au trecut. Acum e și el bătrân, dar toată lumea spune că e cel mai bun cioban din câți s-au pomenit.

Norocu’ nostru cu tătâne-su, care a știut cum să-l aleagă: după suflet!

Leon Magdan

Jurnal Spiritual

$$$

 S-a întâmplat în 8 decembrie1876: În această zi, s-a născut scriitoarea Hortensia Papadat-Bengescu. Hortensia Papadat-Bengescu (n. comuna Iveşti, judeţul Galaţi - d. 5 martie 1955, Bucureşti) a fost o mare prozatoare, romancieră şi nuvelistă din epoca interbelică. Fiica generalului Dimitrie Bengescu şi a profesoarei Zoe (născută Ştefănescu), nepoata generalului G. Bengescu-Dabija, junimist, studiază, în perioada 1887–1894, la pensionul pentru domnişoare „Bolintineanu” din Bucureşti. Căsătoria, la vârsta de 20 de ani, cu magistratul Nicolae Papadat (pe care îl va urma în numeroase transferuri prin ţară) şi viaţa de familie (avea cinci copii) i-au întârziat cariera literară.

Debutul literar, precedat în 1912 de articole în presa de limbă franceză şi în 1913 de versuri lipsite de valoare şi proză poematică, şi-l va face, practic în 1919, la vârsta de 43 de ani, cu un volum de proze scurte, Ape adânci, salutat de Garabet Ibrăileanu şi Tudor Vianu. În acelaşi an a devenit membru fondator al cenaclului „Sburătorul”, al cărui mentor spiritual a fost Eugen Lovinescu. Foarte mândră de această realizare, Hortensia Papadat-Bengescu afirma: „Aparţin acum unei grupări literare. Acei ce nu cunosc gustul izolării, nu cunosc nici preţul unei ambianţe”. Toate scrierile sale vor fi citite mai întâi în cenaclu şi apoi publicate, cu puternică susţinere din partea criticului literar. Următorul an se dovedeşte a fi unul de bun augur pentru ea: acum publică prozele Sfinxul şi Romanul Adrianei şi este pusă în scenă piesa Bătrânul.

Din 1923, ea devine membră a Societăţii Autorilor Dramatici Români. La îndemnul lui E. Lovinescu, evoluează spre o proză „obiectivă”, fapt vizibil în ciclul familiei Hallipa: Fecioarele despletite (1926), Concert din muzică de Bach (1927), Drumul ascuns (1933), Rădăcini (1938) şi Străina (1948, pierdut), o incisivă cronică a societăţii realizată cu mijloacele narative ale literaturii proustiene. „Romanele ciclului Hallipa […], deşi scrise la intervale mari de timp şi relativ independente unul de altul, alcătuiesc a doua noastră cronică de familie, după aceea a lui Duiliu Zamfirescu, şi trebuie considerate împreună” (Nicolae Manolescu).Din 1933, se stabileşte în Bucureşti. În 1936 primeşte Marele Premiu al Societăţii Scriitorilor Români, iar în 1946, Premiul Naţional pentru proză.

În ultima perioadă a vieţii se îmbolnăveşte grav şi, în afară de nuvela autobiografică Spovedanie, păstrată în manuscris, toate celelalte proiecte literare rămân neterminate. Romanele sale sunt, prin acuitatea observaţiei şi prin complexitatea tehnicilor de analiză, printre primele mostre autentice ale prozei psihologice româneşti. „Scriitoarea care a contribuit cel mai mult la rafinarea literaturii române, dându-i consistenţă şi cerebralitate, urbanitate şi stil, într-o perioadă când literatura română era încă rurală şi inhibată, cvasiprimitivă, a fost Hortensia Papadat-Bengescu” (Simona Popescu). Romanele Hortensiei Papadat-Bengescu sunt, prin acuitatea observaţiei şi prin complexitatea tehnicilor de analiză, printre primele realizări de prestigiu ale prozei psihologice româneşti.

Culegeri de nuvele și schițe, scurte romane:

Ape adânci (1919)

Sfinxul (1920), devenit Lui don Juan în eternitate

Femeia în fața oglinzii (1921)

Balaurul (1923)

Romanță provincială (1925)

Desenuri tragice (1927)

Dramaturgie:

Povârnișul (1915)

Bătrânul (1920)

Teatru ediție de Eugenia Tudor-Anton, (1965),

Bătrânul,

A căzut o stea,

Medievala,

Sora mea, Ana.

Ciclul Hallipilor (romane)

Fecioarele despletite (1925)

Concert din muzică de Bach (1927)

Drumul ascuns (1932)

Rădăcini (1938)

Alte romane:

Logodnicul, 1935

Străina, manuscrisul de 1.000 de pagini a fost descoperit de doamna Gabriela Omăt, care se va ocupa de editarea sa.

Surse:

George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012

http://www.autorii.com/scriitori/hortensia-papadat-bengescu/

https://www.icr.ro/pagini/decembrie-hortensia-papadat-bengescu

https://www.tititudorancea.org/z/biografie_hortensia_papadat_bengescu.htm

https://anaarecarti.ro/main/hortensia-papadat-bengescu-viata-biografia-sot-secretele-unei-casnicii-pline-de-tensiuni/

http://orientromanesc.ro/2018/01/31/hortensia-papadat-bengescu-prozatoare-romanciera-si-nuvelista-din-epoca-interbelica/

$$$

 S-a întâmplat în 8 decembrie1981: În această zi, a murit tenorul Ion Dacian. Tenorul Ion Dacian (numele real Ion Pulca) s-a născut la 11 octombrie 1911, la Saschiz, în județul Mureș. A urmat, în paralel, cursurile Facultății de Drept din Cluj (1929-1933) și ale Conservatorului de Muzică din Cluj (1930-1934). La Conservator, unul dintre profesorii săi a fost Ionel Crișan. Personalitate de marcă a operetei românești, având o vastă pregătire și cultură, Ion Dacian a fost muzician — pianist și violonist, prim-solist, regizor, libretist, pedagog.

A debutat în 1934, pe scena Operei Române din Cluj, unde a avut roluri în „Traviata” de Verdi, „Bărbierul din Sevilla” de Rossini, „Madame Butterfly” de Puccini, „Flautul fermecat” de Mozart, „Freischütz” de Weber, „Faust” de Gounod, „Evgheni Oneghin” de Ceaikovski, „Tannhäuser” de Wagner ș.a.În 1939 este angajat de Nicolae Vlădoianu la Teatrul de Operetă și Revistă Alhambra din București, unde debutează în operetă și în regie. Prima operetă în care a jucat a fost „Vânt de primăvară” de Joseph Strauss. În perioada 1942-1947 a fost co-director al Teatrului Alhambra. În 1950, printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri, a fost înființat Teatrul de Stat de Operetă, unde Ion Dacian este angajat ca prim-solist. A fost director al teatrului până în 1970, când a fost eliberat din funcție.

Supranumit „mirele operetei”, Ion Dacian era considerat urmașul faimosului Leonard. De-a lungul carierei, Ion Dacian a interpretat peste cincizeci de roluri de operă și operetă, jucând în peste cinci mii de spectacole. A regizat spectacole atât la București, cât și în alte orașe ale țării.Ca tenor interpretează magistral roluri din operete precum: „Liliacul” și „Sânge vienez” de Johann Strauss-fiul; „Prințesa circului”, „Baiadera”, „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán; „Văduva veselă” și „Țara Surâsului” de Franz Lehár; „Vânzătorul de păsări” de Carl Zeller, „Lysistrata” de Paul Lincke, „My Fair Lady” de Frederick Loewe etc, dar și în operete românești precum „Ana Lugojana”, „Plutașul de pe Bistrița”, „Târgul de fete” de Filaret Barbu, „Lăsați-mă să cânt” de Gherase Dendrino, „Anton Pann” de Alfred Mendelsohn, „Suflet de artist” de Henri Mălineanu, „Soarele Londrei” de Florin Comișel etc.

A semnat regia spectacolului „My Fair Lady” de Frederick Loewe, primul musical realizat pe o scenă în România, a cărui premieră a avut loc în 1968. Printre partenerele sale de scenă s-au numărat Maria Marini, Lulu Nicolau, Lilli Dusescu, Lucia Roic, Corina Bărbulescu, Adriana Codreanu, Cleopatra Melidoneanu, Mireille Constantinescu.

Ion Dacian a murit la 8 decembrie 1981, la București. A fost înmormântat în curtea bisericii „Sf. Gheorghe” din cartierul Andronache din București. După 1990, Teatrul de Operetă a fost numit Teatrul de Operetă „Ion Dacian”, în prezent — Teatrul de Operetă și Musical „Ion Dacian”.

Surse:

Harry Negrin - Opereta, dragostea mea, Editura Muzicală,1984

http://ler.is.edu.ro/~cr/index.php?page=person&id=265

https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2016/10/11/documentar-105-ani-de-la-nasterea-tenorului-ion-dacian-08-45-01

https://www.opereta.ro/stiri/festivalul-ion-dacian-08-12-noiembrie-2017/

$$$

 S-a întâmplat în 8 decembrie1991: La această dată, a fost aprobată prin referendum naţional noua Constituţie a României, adoptată de Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991; elaborarea, dezbaterea şi adoptarea Constituţiei au durat un an şi jumătate. Constituţia României este legea fundamentală a statului român care reglementează, printre altele, principiile generale de organizare a statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor şi autorităţile publice fundamentale.

Actuala Constituţie a României a fost adoptată în şedinţa Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991 şi a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul naţional din 8 decembrie 1991. Constituţia a fost revizuită în anul 2003 prin adoptarea Legii de revizuire a Constituţiei României, aprobată prin referendumul naţional din 18-19 octombrie 2003, lege intrată în vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării în Monitorul Oficial al României. Constituția din 1991, așa cum a fost revizuită în 2003, cuprinde 156 de articole împărțite în 8 titluri:

Titlul I - Principii generale

Titlul II - Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale

Titlul III - Autoritățile publice

Titlul IV - Economia și finanțele publice

Titlul V - Curtea Constituțională

Titlul VI - Integrarea euroatlantică

Titlul VII - Revizuirea Constituției

Titlul VIII - Dispoziții finale și tranzitorii

Prima încercare de schimbare este determinată de scrisoarea anonimă din timpul domniei lui Alexandru Moruzi (1804). Ea a fost adusă de către mitropolit în dezbaterile Divanului care se întrunește în completul de 36 de fețe.Scrisoarea atribuită boierimii mici din Moldova era îndreptată împotriva marilor boieri. Scrisoarea nu s-a mai păstrat, dar din conținutul anaforei Divanului din 25 martie 1804 rezultă influența Revoluției Franceze. Se cerea ca slujbele cele înalte ale țării să nu fie păstrate ca un monopol numai pentru protipendadă (marii boieri), ci și boierii de clasa a II-a să poată ajunge la ele, după merit și vrednicie.O influență foarte puternică a Revoluției Franceze a avut-o proiectul de constituție de la 13 septembrie 1822. Acest document a fost descoperit de către E. Hurmuzaki în arhiva Consulatului rus de la Iași. A fost opera novatorilor (liberalii de mai târziu) și ciocoilor (numiți la vremea respectivă cărvunari) inspirați direct de marele vornic Iordache Drăghici și redactat probabil de către comisul Ionică Tăutu. Ei au fost autorizați de Mihail Sturdza să se adune și să voteze asupra unei constituții.Proiectul de constituție proclama următoarele principii:

1) Respectul proprietății, prevăzut la art. 3 și 58;

2) Libertatea individuală, prevăzută la art. 6 și 8;

3) Libertatea muncii și a comerțului, prevăzută la art. 13;

4) Egalitatea înaintea legilor, prevăzută de art. 8, 12, 18 și 26;

În timpul ocupației rusești (1828-1834), a fost elaborat un cod de legi care viza organizarea statală a Principatelor - Regulamentul Organic.Revoluția de la 1848 a început prin citirea Proclamației de la Islaz citită pe 9/21 iunie 1848, fiind considerată prima constituție modernă a României.Convențiunea pentru organizarea definitivă a Principatelor Dunărene ale Moldaviei și Valahiei din 7/19 august 1858 era considerată de Alexandru Ioan Cuza ca fiind legea fundamentală a României. Pe 1 iulie 1866 a fost adoptată prima constituție propriu-zisă a României. După extinderea teritoriului național în 1918, o nouă constituție a fost aprobată pe 29 martie 1923. În 1938, după instaurarea dictaturii regale de către regele Carol al II-lea, a fost promulgată o noua constituție care susținea acest act. În perioada comunistă Constituția a fost modificată în 1948, 1952 și 1965. După Revoluția din 1989, o nouă constituție a fost adoptată în 1991. 

Potrivit articolului 150 din Constituție:

(1) Revizuirea Constituției poate fi inițiată de Președintele României la propunerea Guvernului, de cel puțin o pătrime din numărul deputaților sau al senatorilor, precum și de cel puțin 500.000 de cetățeni cu drept de vot.

(2) Cetățenii care inițiază revizuirea Constituției trebuie să provină din cel puțin jumătate din județele țării, iar în fiecare din aceste județe sau în municipiul București trebuie să fie înregistrate cel puțin 20.000 de semnături în sprijinul acestei inițiative.

Implicarea populației în initiativa de revizuire a constituției are drept scop asigurarea legitimității acestui demers. Astfel corpul electoral are un rol hotărâtor în inițierea acestei proceduri. După întrunirea acestor condiții are loc un control de constituționalitate în ceea ce privește inițiativa de revizuire a constituției. Potrivit articolului 146 litera a din Constituție: Curtea Constituțională se pronunță din oficiu asupra inițiativei de revizuire a Constituției. Curtea Constituțională poate fi sesizată totodată și de președintele Camerei Parlamentului la care s-a înregistrat cerea de revizuire. În acest caz Curtea Constituțională va analiza dacă această propunere legislativă are un caracter constituțional, dacă nu încalcă limitele de revizuire ale constituției stipulate în articolul 152, dacă s-a întrunit numărul minim de semnături pentru începerea procedurii de revizuire și dacă această cerere a fost publicată potrivit procedurii.

Proiectul de revizuire a constituției adoptat în parlament a fost supus unui referendum pe 18 și 19 octombrie 2003. Prezența la vot a fost de 55,7%, iar 89,7% din participanți au votat pentru modificarea constituției. Totuși, procentele au fost contestate de organizațiile de monitorizare, ce au raportat abuzuri (folosirea neconstituțională a urnelor volante și permiterea unor cetățeni a vota de mai multe ori). Nici una dintre aceste reclamații nu a putut fi dovedită, însă. Noua constituție a intrat în vigoare pe 29 octombrie 2003.Mai mult de jumătate din articole au suferit modificări mai mici sau mai mari. Cele mai importante schimbări sunt:

Gratuitatea învățământului de stat nu mai este garantată necondiționat (ci numai conform legii).

Minoritățile naționale au dreptul de a folosi limba maternă în administrație și justiție.

Proprietatea privată este garantată și ocrotită de lege.

Mandatul președintelui este de 5 ani.

Obligativitatea stagiului militar se stabilește prin lege organică.

Imunitatea parlamentară este limitată.

După aderarea României la UE cetățenii țărilor membre ale UE vor avea dreptul de a alege și de a fi aleși în scrutinul local (dacă sunt rezidenți ai localității respective).

Intrarea în Uniunea Europeană și NATO nu va fi votată prin referendum, ci de către Parlament.

Surse:

Deleanu, Ion. Instituții și proceduri constituționale, Arad, Editura Servo-Sat, 2002.

Constantinescu, Mihai; Iorgovan, Antonie; Muraru, Ioan; Tănăsescu, Elena Simina.. Constituția României revizuită. Comentarii și explicații. București: Editura All Beck, 2004.

De la „pravilă" la „constituție": o istorie a începuturilor constituționale românești, Radu Carp, Editura Nemira, 2002

Interpretarea Constituției: doctrină și practică, Ioan Muraru, Editura Lumina Lex, 2002

Rolul Constituției din 1923 în consolidarea unității naționale: evoluția problemei constituționale în România interbelică, Angela Banciu, Editura Științifică și Enciclopedică, 1988

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=1

https://www.constitutia.ro

$$$

 S-a întâmplat în 8 decembrie…

- „Ziua Constituţiei României", sărbătorită pentru prima dată în anul 1995, ca urmare a unei hotărâri a Parlamentului; la 8.XII.1991 a avut loc referendumul naţional prin care a fost aprobată Constituţia post-comunistă a României, adoptată de Adunarea Constituantă la 21.XI.1991 (Legea fundamentală a fost revizuită în urma referendumului naţional din 18-19.X.2003)

- 65 î. Hr.: S-a născut poetul latin Horaţiu (Quintus Horatius Flaccus) (m. 8 î.Hr.).

- 1681: A murit pictorul olandez Gerard Terborch. Gerard ter Borch(ori Terburg) (n. decembrie 1617) a fost un pictor olandez de compoziţie din perioada de aur.

- 1765: Americanul Eli Whitney a inventat daracul pentru bumbac, care a revoluţionat dezvoltarea industriei de prelucrare a acestei materii prime 

 - 1830: A murit Benjamin Constant, scriitor, om politic francez de origine elveţiană. Benjamin Constant (n. 25 octombrie 1767, Lausanne – d.Paris) a fost un gânditor, scriitor şi om politic francez, unul dintre primii gânditori politici care s-a autodenumit liberal şi, totodată, un important doctrinar al liberalismului din secolul al XIX-lea.

- 1832, 8/20: Apare (neregulat, 1-3 numere pe săptămână), la Bucureşti, primul periodic românesc oficial, „Buletin, Gazeta administrativă" (actualul Monitor Oficial al României), sub conducerea lui Ion Heliade-Rădulescu; Buletinul va apărea până la 26.I./7.II.1859, cu unele modificări de titlu, când va fi înlocuit de „Monitorul Oficial al Ţării Româneşti"  

- 1832: S-a născut Bjørnstjerne Bjørnson, poet, prozator, dramaturg şi publicist norvegian, unul dintre „cei patru mari" ai literaturii norvegiene a secolului al XIX-lea (alături de Henrik Ibsen, Alexander Kielland şi Jonas Lie); Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1903. Bjørnstjerne Martinus Bjørnson (d. 26 aprilie, 1910, Paris) a fost poet, prozator, dramaturg, ziarist şi om politic norvegian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1903, supranumit Victor Hugo al Norvegiei, cel mai de seamă reprezentant al literaturii scandinave moderne, după Ibsen.Scriitor patriot, preocupat de viaţa şi destinul poporului său, Bjørnson s-a vrut un martor şi un implicat al istoriei din partea omului simplu şi sărac, un moralist optimist a cărui deviză literară este conţinută în această frază: „există două feluri de cărţi: cele care sporesc în om dragostea de viaţă şi dorinţa de a făptui binele şi cele care nu fac acest lucru; primele sunt bune, celelalte sunt rele oricât de splendide şi geniale ar fi în detaliile lor".

- 1846: Inaugurarea localului Bibliotecii Române din Paris, care va deveni şi sediul „Societăţii studenţilor români"  

- 1854: Papa Pius al IX-lea a decretat dogma fundamentală despre „Neprihănita Zămislire" referitor la Fecioara Maria  

- 1858: La Lourdes în sudul Franţei are loc o succesiune de 18 apariţii ale Sfintei Fecioare Maria în prezenţa adolescentei de doar 14 ani sfânta Bernadette Suobirous (1844 – 1879)

- 1862: S-a născut dramaturgul francez Georges Feydeau; autor celebru de vodeviluri şi comedii înrudite cu farsa. Georges Feydeau (d. 5 iunie 1921) a fost un dramaturg francez din perioada numită La Belle Époque, cunoscut pentru farsele şi vodevilurile sale.

- 1864: A murit George Boole, matematician, logician şi filosof britanic; considerat creatorul logicii matematice moderne. George Boole (n. 2 noiembrie 1815) a fost matematician, logician şi filozof britanic. A fost creatorul logicii matematice moderne, al algebrei booleene, care, mai târziu, va sta la baza informaticii şi a realizării computerului.Biblioteca instituţiei University College Cork îi poartă numele.Există şi un crater lunar care este numit Boole.

- 1865: Primul buletin de Bucureşti - La Arhivele Statului se gaseste urmatorul document, cu urmatorul text: „Principatele - Unite – Române, Bilet de legitimatiune. Bun pe un an. Numele si pronumele: Lucsita Petreasca, de caracter si ocupatiune vaduva. Locuinţa: mahalaua Silvestru. Etatea: 36 de ani. Dat la 8 decembrie 1865. Orice falsificaţiune a biletului de legitimaţiune se va pedepsi după legile penale, primatul comunei Bucureşti: s.s. indescifrabil” 

- 1865: S-a născut compozitorul finlandez Jean Sibelius creator al şcolii muzicale naţionale (d.20.09.1957)

- 1869: Primul Conciliu al Vaticanului proclamă dogma infailibilităţii papei şi inspiraţia divină incontestabilă a Sfintei Scripturi  

- 1876: S-a născut scriitoarea Hortensia Papadat-Bengescu. 

- 1876: S-a născut istoricul Constantin I. Moisil, considerat întemeietorul numismaticii moderne în România (din 1910 a organizat Cabinetul Numismatic al Bibliotecii Academiei Române, pe care l-a condus până la sfârşitul vieţii, şi a condus prima publicaţie românească de numismatică, „Buletinul Societăţii Numismatice Române"); între anii 1923 şi 1938 s-a aflat la conducerea Arhivelor Statului din Bucureşti, de numele său legându-se reorganizarea acestei instituţii şi înfiinţarea Şcolii Superioare de Arhivistică şi Paleografie; membru onorific al Academiei Române din 1948 (m. 1958).

- 1881: S-a născut soprana Elena Drăgulinescu-Stinghe; membră fondatoare a Operei Române din Bucureşti (m. 1970)

- 1890: S-a născut compozitorul ceh Bohuslav Martinù (m. 1959) 

-1893: A murit generalul Alexandru Cernat, comandant al Armatei Române de Operaţii în timpul Războiului de independenţă/1877-1878. Alexandru Cernat (n. 28 ianuarie 1834, com. Vârlezi, judeţul Galaţi; d. Nice, Franţa) a fost un politician şi general român.

 - 1902: S-a născut Wifredo Lam, pictor, litograf, sculptor şi ceramist cubanez. Wifredo Oscar de la Concepción Lam y Castilla (n. Sagua La Grande, provincia Villa Clara (fostă Las Villas), Cuba; d. 11 septembrie 1982, Paris), cunoscut mai ales prin numele de Wifredo Lam, a fost un pictor, litograf, sculptor şi ceramist cubanez.

- 1903: A murit Gavriil Musicescu, compozitor, pedagog şi dirijor (n. 1847)

-1904: România semnează, la Haga, alături de alte 24 de state, Convenţia internaţională asupra regimului navelor Crucii Roşii pe timp de război.  

- 1905: Papa Pius al X-lea introduce primirea Sf. Împărtăşanii zilnice şi a Primei Sfinte Împărtăşanii la copiii de rit romano-catolic de pretutindeni, ajunşi la vârsta înţelegerii (la 7 ani); publică şi catehismul (sinteza învăţăturilor catolice) care îi poartă numele, în vederea instruirii eficiente a acestora

- 1910: S-a născut juristul Dragoş Rusu; lucrări de drept internaţional şi administrativ şi privind istoria gândirii juridice româneşti; membru de onoare al Academiei Române (m. 1994) 

- 1915: S-a născut compozitoarea Florica Dimitriu (m. 1993) 

- 1916: S-a născut regizorul american de film Richard Fleischer (m. 2006) 

- 1918: S-a născut baritonul francez Gerard Souzay (m. 2004) 

-1921: Inaugurarea Operei Române din Bucureşti cu spectacolul „Lohengrin", de Richard Wagner, traducerea lui Şt.O.Iosif, dirijor George Enescu, în regia lui Adalbert Markowsky. Sediul de atunci al operei era vechea clădire a Teatrului Liric, de lângă parcul Cişmigiu; noul local al Operei a fost ridicat în 1953 

- 1922: S-a născut Lucian Freud, pictor şi grafician englez. Lucian Freud, (n. Berlin, d. 20 iulie 2011, Londra) a fost un pictor şi grafician englez, originar din Germania. Nepot al celebrului psihanalist Sigmund Freud, a emigrat cu familia în anul 1933 în Anglia, refugiindu-se din faţa terorii naziste. Şi-a descoperit repede vocaţia artistică, asfel încât educaţia pe care a primit-o a stat sub semnul artei. A iniţiat şi susţinut renaşterea picturii figurative, care după cel de-al Doilea Război Mondial a irupt ca principală direcţie artistică, cunoscută sub numele de Şcoala Londoneză. Împreună cu Francis Bacon şi Frank Auerbach a susţinut revenirea personajelor în compoziţie şi a revoluţionat portretul contemporan, sustrăgându-se oricăror prejudecăţi şi falsului puritanism. Şi-a conturat o estetică proprie cu perseverenţă şi fermitate.În 1981, pictorului i s-a decernat titlul de Commander of the Order of the British Empire, iar în 1983 titlul de Companion of Honour.Cea mai importantă parte a creaţiei lui Freud o reprezintă portretele. Freud reliefează ochii şi faţa, făcând personajele mai autentice şi mai puternice decât sunt în realitate. Freud prezintă tot mai des şi personaje feminine şi masculine goale, lipsite de orice conotaţie socială, îndepărtându-se de nudul idealizat care fusese preţuit în pictura tradiţională     

- 1925: S-a născut Sammy Davis Jr., dansator, cântăreţ şi entertainer american (m. 1990) 

- 1925: Înfiinţarea Institutului de Statistică Generală, astăzi Institutul Naţional de Statistică 

- 1927: A murit Paul Gore, istoric şi publicist din R. Moldova; contribuţii la studiul istoriei românilor basarabeni; a susţinut mişcarea de eliberare a Basarabiei şi de unire a acesteia cu România; membru de onoare al Academiei Române din 1919 (n. 1875)  

- 1928: Radiodifuziunea Română transmite prima conferinţă adresată femeilor (emisia inaugurală a Radioului românesc a avut loc la 1.XI.1928)

- 1928: S-a născut poetul şi prozatorul Toma-George Maiorescu

- 1930: S-a născut actorul şi regizorul de film austriac Maximilian Schell (a obţinut Premiul Oscar pentru rolul din „Procesul de la Nűrnberg” în anul 1962)

- 1932: S-a născut sculptorul Constantin Foamete (d. 1998). În Parcul Herăstrău, aproape de intrarea dinspre Televiziune, se afla statuia „Fata babei și fata moșului”, una dintre cele mai îndrăgite povestiri ale lui Ion Creangă . Autorul acestei lucrări este Constantin Foamete (n. 1932) absolvent al Institutului de arte plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucuresti in anul 1958. Acesta a debutat în 1957 la Expoziţia tineretului apoi a participat la manifestări colective și la expozitii de arta decorativa. Figureaza în expozițiile de grafică și sculptură românească organizată la Cracovia, în Polonia în anul 1968, precum și la expoziția de desene a sculptorilor, de la Moscova și Leningrad din anul 1961.

- 1933: S-a născut Alecu Croitoru, regizor de film şi scenarist; membru al Academiei Tiberina din Roma. Unul dintre ultimele sale filme „Viaţă dăruindu–le” (1944), a obţinut Premiul Special al Juriului la Festivalul „Ezercitti e popoli”, Roma (comuna Bogza, Vrancea)

- 1936: S-a născut actorul american de film David Carradine; fiul legendarului actor John Carradine (m. 2009)

- 1943: S-a născut Jim Morrison, solistul trupei rock americane „The Doors" (m. 1971)

- 1944: S-a născut George Baker, cântăreţ şi compozitor olandez (George Baker Selection)

- 1945: Mark Ethridge, editor la „Luisville Courier–Journal" şi profesorul C.E. Block întocmesc la sugestia Secretarului de stat american Byrnes, un raport referitor la situaţia politică din România şi Bulgaria. Rapoartele, nepublicate în SUA, confirmă că la Bucureşti, guvernul era dominat de comunişti, contrar menţiunilor înţelegerii de la Ialta  

- 1946: S-a născut Virgil Percec, chimist de renume internaţional, stabilit în străinătate din 1981, membru de onoare al Academiei Române 

- 1950: S-a născut Nicu Vladimir, cântăreţ de muzică folk (m. 1995) 

- 1951: S-a născut medicul Ionel Sinescu, şeful Centrului de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal din Institutul Clinic Fundeni; membru titular al Academiei Române din 2011.

- 1953: S-a născut Mihai Dinu Gheorghiu, critic literar, eseist, traducător; stabilit în Franţa din 1989 („Scena culturii. Elemente pentru o sociologie a culturii”) 

- 1953: S-a născut actriţa americană de film Kim Basinger (Premiul Oscar pentru „L.A. Confidencial”)

- 1955: Crearea drapelului european, care cuprinde 12 steluţe galbene dispuse în cerc pe un fond albastru; numărul steluţelor este invariabil, 12 fiind simbolul perfecţiunii, iar dispunerea lor simbolizând uniunea popoarelor europene; această emblemă a fost adoptată de Consiliul de Miniştri al Consiliului Europei, la propunerea Adunării Parlamentare; începând din mai 1986, drapelul Consiliului Europei, este, totodată, şi emblema oficială a Uniunii Europene 

- 1957: S-a născut Ştefan Hruşcă, solist vocal, instrumentist, compozitor de muzică folk-pop.Ştefan Hruşcă (n. Ieud, Maramureş) este un interpret român din Maramureş de muzică folk, cunoscut publicului din România mai ales prin colindele pe care le interpretează. A debutat ca artist în anul 1981 cu Cenaclul Flacăra, până în 1984 a susţinut peste 1000 de spectacole împreună cu cenaclul. Începând cu anul 1991 s-a stabilit în Toronto, Canada.

Discografia sa cuprinde:

Rugă pentru părinţi (1984)

Urare pentru îndrăgostiţi (1986)

Colinde I (1990)

La săvârşitu' lumii (1993)

Ziurel de ziurel (1995)

Fostele iubiri (1995)

Sfântă-i sara de Crăciun (2001)

20 de ani (2001)

Crăciunul cu Hruşcă (2001)

Iarăşi flori dalbe (2005)

Balade speciale (2007)

Premii:

Marele Premiu al Muzicii Folk (1982)

Premiul pentru Creaţie (1983)

Premiul Discul de Aur oferit de Casa de discuri Electrecord, cu albumul „Colinde I”, pentru cele mai multe albume vândute (1991)

Al doilea Disc de Aur pentru albumul „La săvârşitu' lumii”

Premiul Uniunii Oamenilor de Artă pentru cele mai multe unităţi vândute din albumul „Ziurel de Ziurel” (1996)

- 1966: S-a născut cântăreaţa britanică Sinead O'Connor

- 1972: A murit prozatorul Ieronim Şerbu, fondator, împreună cu Dan Petraşincu, al revistei „Discobolul" (1932-1933) (n. 1911)

- 1974: Grecia optează, prin referendum, pentru republică şi abolirea monarhiei, care fusese instituită în 1832; la 16 iunie 1975 va fi votată o nouă constituţie  

- 1976: Formaţia „The Eagles" lansează unul din cele mai bine vândute albume, „Hotel California"

- 1978: A murit Golda Meir, om politic israelian, unul dintre fondatorii statului Israel; prim-ministru între anii 1969 şi 1974 (n. 1898)

- 1980: A murit (a fost asasinat, la New York) John Lennon, interpret şi compozitor britanic de muzică pop; membru fondator al cunoscutei formaţii „The Beatles" (n. 1940).

- 1981: A murit tenorul Ion Dacian (pe numele său real Ion Pulcă); în 1990 Teatrul de Operetă a fost numit Teatrul de Operetă „Ion Dacian", iar în anul 2000 printr-o Hotărâre de Guvern, numele a fost schimbat în Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian" Bucureşti. În februarie 2011, Şcoala Generală din localitatea natală (comuna Saschiz, jud. Mureş) a primit numele său, devenind Gimnaziul de Stat „Ion Dacian" (n. 1911)

- 1985: A murit inginerul chimist Cornel Bodea; considerat unul dintre fondatorii biochimiei vegetale pe plan naţional şi internaţional; membru corespondent al Academiei Române (n. 1903) 

- 1987: A fost încheiat, la Washington, Tratatul dintre SUA şi URSS cu privire la lichidarea rachetelor nucleare cu rază medie şi scurtă de acţiune (INF)  

-1990, 8-10: La Bucureşti a avut loc prima Conferinţă internaţională a organizaţiilor neguvernamentale care apără drepturile omului din cele 35 de state semnatare ale Actului final de la Helsinki, din 1.VIII.1975, şi ale documentului final al Reuniunii general-europene din 15.I.1989, desfăşurate la Viena

- 1991: A fost aprobată prin referendum naţional noua Constituţie a României, adoptată de Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991; elaborarea, dezbaterea şi adoptarea Constituţiei au durat un an şi jumătate 

- 1991: Conducătorii Rusiei, R. Belarus şi Ucrainei decid (la Brest, lângă Minsk/Belarus) crearea Comunităţii Statelor Independente (CSI); actul constitutiv al CSI va fi semnat la 21 decembrie acelaşi an, la Alma-Ata/Kazahstan, de către 11 foste republici ale URSS, devenite între timp state independente; documentul de fondare a CSI, precum şi retragerea lui Mihail Gorbaciov (25.XII.1991) din funcţia de preşedinte au consfinţit destrămarea şi dispariţia de pe harta politică a lumii a URSS 

- 1995: Premierul rus, Viktor Cernomârdin şi şeful guvernului cecen, Doku Zavgaev, semnează un acord ce consfinţeşte apartenenţa Ceceniei la Rusia. Cecenia primeşte o relativă autonomie în domeniul relaţiilor economice şi culturale  

- 1997: A murit (la Paris) Léon Poliakov, istoric şi filosof francez de origine rusă; autor al unei monumentale istorii a antisemitismului (n. 1910)

- 2000: A murit geograful chinez Huang Bingwei, considerat fondatorul geografiei moderne în ţara sa; cercetările sale s-au îndreptat în trei direcţii: bilanţul apă-căldură, geografia chimică şi comunităţile biogeografice; membru corespondent din străinătate al Academiei Române (1965) (n. 1913) 

- 2002: A murit artista decoratoare Florica Vasilescu (n. 1922)

- 2005: A murit Dumitru D. Stancu, compozitor şi folclorist (n. 1915) 

- 2007: A murit Ioan Fiscuteanu, actor al Teatrului Naţional din Târgu - Mureş.Ioan Fiscuteanu (n. 19 noiembrie 1937, satul Sânmihaiu de Câmpie, judeţul Bistriţa-Năsăud — d. Târgu Mureş) a fost un actor român de teatru şi film, cunoscut pentru rolul său în pelicula Moartea domnului Lăzărescu (2005), în regia lui Cristi Puiu.Ioan Fiscuteanu s-a născut la data de 19 noiembrie 1937, în localitatea Sânmihaiu de Câmpie (judeţul Bistriţa-Năsăud). A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti în anul 1962. Fiscuteanu a fost actor al Teatrului Naţional din Târgu-Mureş, unde a jucat în peste 60 de roluri.Rolul său cel mai de succes a fost cel al lui Dante Remus Lăzărescu în filmul lui Cristi Puiu Moartea domnului Lăzărescu, pentru care a câştigat Lebăda de Aur pentru cel mai bun actor la Festivalul de film de la Copenhaga.

- 2010: A murit Sergiu Luca, violonist american de origine română (n. 1943)