$$$

 1 decembrie 1892: S-a născut scriitorul Cezar Petrescu, scriitor român.

Cezar Petrescu (1 decembrie 1892, satul Hodora, comuna Cotnari, județul Iași – 9 martie 1961, București) a fost un romancier, nuvelist, traducător și gazetar român, redactor la Adevărul, Dimineața, Bucovina, Țara nouă, Voința, fondator și codirector, alături de Pamfil Șeicaru, al revistei social-politice și culturale Hiena (1919-1924). Membru titular al Academiei Române (din 1955).

DATE BIOGRAFICE

S-a născut la Hodora-Cotnari, județul Iași, fiu al inginerului Dimitrie Petrescu. Acesta era profesor la Școala Practică de Agricultură de lângă Roman (aflată în arealul actual al comunei Horia), unde viitorul scriitor a și învățat între 1901-1903 (perioadă în care instituția se transformase în Școală Inferioară de Agricultură). A urmat liceul la Roman și apoi, la Iași, unde a susținut bacalaureatul în anul 1911. A obținut licența în drept în anul 1915.

Cezar Petrescu, scriitor fecund, care, pe urmele lui Honoré de Balzac, aspira să scrie o nouă "Comedie umană", o Cronică românească a veacului XX. Este cunoscut, totodată, ca unul dintre cei mai de seamă gazetari ai primei jumătăți a secolului trecut.

Alături de Lucian Blaga, Adrian Maniu și Gib Mihăescu întemeiază revista Gândirea în anul 1921. Este fondator al ziarelor Cuvântul (1924) și Curentul 1928; director al ziarului oficios România în 1938 și al revistei România literară, 1938 - suprimate în 1940. Se afirmă ca romancier cu romanul Întunecare (1927-1928).

Obține Premiul național pentru literatură în 1931 și Premiul de Stat pentru dramaturgie în 1952 pentru piesa Nepoții gornistului - în colaborare cu Mihail Novicov. În 1955 este ales membru titular al Academiei Române.

OPERA

Opera lui Cezar Petrescu cuprinde circa 70 de volume publicate: romane, nuvele, piese de teatru, proză fantastică și literatură pentru copii, studii, note de călătorie și memorialistică.

•Cronica românească a veacului XX

- Rodul pământului

- Scrisorile unui răzeș, 1922

- Război și pace

- Întunecare, 2 vol., 1927-1928

- Ochii strigoiului, 1942

- Plecat fără adresă

- Sosit fără adresă

- Capitala care ucide (temă semănătoristă)

- Calea Victoriei, 1930

- Greta Garbo, 1932

- Duminica orbului, 1934

- Carlton

- Oraș patriarhal, 1930

- Ciclul 1907 - Mane, Tekkel, Fares, 1937

- Noi vrem pământ, 1938

- Pământ … mormânt,

- Comoara regelui Dromichet, 1931

- Aurul negru, 1934

- Apostol, 1933 și 1944 - Scris în memoria primului sau dascǎl, Nicolae Apostol.

•Rădăcini din celălalt veac

- Trilogia Romanul lui Eminescu, 1935-1938

- Luceafărul

- Nirvana

- Carmen Saeculare

- Ajun de revoluție 1848, 1954

•Alte romane

- Baletul mecanic -- Romanul baletul mecanic în format pdf

•Literatură pentru copii

- Fram, ursul polar, 1931

- Cocârț și bomba atomică, 1945

- Pif - Paf - Puf, 1945

- Omul de zăpadă, 1945

- Iliuță copil, 1945

- Neghiniță, 1945

$$$

 30 noiembrie 2000: S-a stins din viață actrița Stela Furcovici.

Stela Furcovici (17 ianuarie 1954, Turda, Cluj – d. 30 noiembrie 2000, Turda, Cluj) a fost o actriță, cunoscută pentru rolul Ecaterinei Teodoroiu din filmul cu același nume, în regia lui Dinu Cocea.

BIOGRAFIE

După ce a absolvit Liceul Mihai Viteazul din Turda, Stela Furcovici a intrat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, unde a fost repartizată la clasa profesorului Dem Rădulescu. După primul an de studenție, Stela a fost exmatriculată din facultate din cauza absențelor de la pregătirea militară.

S-a întors la Turda și a debutat pe scena teatrului din localitate, în rolul Caterina, din piesa Citadela sfărâmată de Horia Lovinescu. Din 1974 până în 1989, Stela Furcovici a fost distribuită în 21 de premiere la Teatrul de Stat din Turda. A mai jucat pe scenele teatrelor din Baia Mare și din Sibiu.

Pentru rolul Ecaterinei Teodoroiu, Stela Furcovici a fost selectată din circa 200 de actrițe, printre care Aimee Iacobescu, Violeta Andrei ori Irina Petrescu. În film, Stela a jucat alături de Ion Caramitru, Ilarion Ciobanu, Amza Pellea, Mihai Mereuță, Florina Cercel și alți actori de prim rang ai cinematografiei românești.

DECESUL

Pe 30 noiembrie 2000, actrița a fost implicată într-un accident de circulație pe una din străzile orașului Turda. A încercat să traverseze neregulamentar și s-a lovit de partea dreaptă a unui autoturism Dacia 1300, în zona montantului A. A căzut la pământ și a suferit o fractură craniană. Accidentul a fost în jurul orei 19.00, ora decesului fiind în jurul orei 23.00 la spitalul municipal Turda. Este înmormântată la Cimitirul Ortodox Turda Veche.

FILMOGRAFIE

- Ecaterina Teodoroiu (1978)

- Iancu Jianu zapciul (1981)

- Iancu Jianu haiducul (1981)

$$$

 

Ce este patria?

Copilul meu îmi stă pe genunchi și mă întreabă de toate. Deodată ridică ochii și mă privește drept în ochi. ''Dar patria, ce e, tată? De-atâtea ori vorbești de ea, și eu nu știu ce e patria!''

''Tu ești mic'', și nu poți înțelege. La vârsta ta, copile, patria e într-adevăr puțin lucru. Dar uite, patria sunt eu, și mamă-ta ta, și frații tăi, și bunicii. Patria este odaia în care dormi tu, și casa și 

curtea noastră. Aici unde ai tu toată voia să intri și să ieși, s-alergi și să te joci  și să zici: aici e la noi! ...Și numai la noi acasă te simți tu bine și în largul tău, iar când ești în casă străină și  te simți obosit, te rogi de mamă-ta să plecați odată acasă, acasă la noi. Atîta e patria ta pînă acum , copile: și casa și curtea și grădina, unde poți tu zice: aici e la noi!

Textul este scris de GEORGE COȘBUC.

___________

Foto: George Coșbuc și familia sa

$$$

 Când Robin Williams a murit pe 11 august 2014, lumea s-a oprit. Nu existau cuvinte, doar o tăcere bruscă, ca și cum bucuria și-ar fi pierdut glasul. Două săptămâni mai târziu, la Premiile Emmy, acea voce a revenit. Tremura, era plină de afecțiune și absență. Aparținea lui Billy Crystal, cel mai drag prieten al său.

A stat în fața a milioane de oameni și a spus:

„Ne făcea să râdem. Tare. De fiecare dată când îl vedeam - la televizor, la cinema, în cluburi, în spitale, în adăposturi pentru persoane fără adăpost, printre soldații din străinătate, chiar și în sufrageria unui copil pe moarte - ne făcea să râdem. Din toată inima.”

Prietenia lor începuse la sfârșitul anilor 1970, când faima nu construise încă ziduri între oameni. Robin era deja o vedetă datorită lui Mork & Mindy, Billy abia își găsea vocea. S-au întâlnit la un eveniment caritabil în New York și au vorbit timp de o oră, ca și cum s-ar fi cunoscut de o veșnicie.

„A fost electrizant”, își amintea Billy. „Nu ne puteam opri din râs.”

Din acea zi, nu s-au mai pierdut niciodată. Se sunau des, lăsându-și mesaje vocale suprarealiste. Robin se prefăcea a fi un croitor rus, un inspector fiscal, un fost soldat.

„Am salvat atât de mulți”, a spus Crystal. „M-au ținut în viață în cele mai întunecate nopți.”

Legătura lor era contagioasă, mai ales în timpul Comic Relief, alături de Whoopi Goldberg.

Au reușit să strângă peste șaptezeci de milioane de dolari pentru persoanele fără adăpost, dar mai mult decât cifrele, ceea ce a rămas sunt râsul, privirile subînțelese, momentele în care scenariul a dispărut și au rămas doar ei, trei prieteni cărora le plăcea să facă lumea să râdă.

Dar în spatele râsului se ascundea o fragilitate.

„Într-o noapte a venit la mine doar ca să vorbim”, a spus Billy. „Părea pierdut. Am stat în grădină ore întregi. Mi-a povestit despre frică, singurătate, zgomotul din capul lui.”

Pe măsură ce anii treceau, durerea devenea mai liniștită și mai aspră.

Demența cu corpi Lewy îi fura totul: memoria, claritatea, seninătatea.

„Nu mai era el însuși”, a mărturisit Billy. „Am crezut că e doar o perioadă dificilă. Nu știam cât de mult suferea cu adevărat.”

Când a urcat pe scena premiilor Emmy pentru a-și lua rămas bun, vocea îi tremura.

„E greu să vorbești despre el la timpul trecut”, a spus el. „Timp de aproape patruzeci de ani, a fost cea mai strălucitoare stea din universul comediei.”

Apoi, imagini cu Robin au derulat pe ecran: zâmbetul, nebunia, energia care umplea spațiul. Și, în final, doar tăcere. Nimeni nu a vorbit. Lacrimile au căzut fără rușine.

Mai târziu, Billy a spus: „Nu a fost un discurs. A fost o scrisoare de dragoste.”

Prietenia lor nu avea nevoie de gesturi mărețe, de aplauze. Era făcută din ironie, adevăr, prezență.

„Robin a fost cel mai bun prieten pe care ți l-ai putea imagina”, a spus Billy. „Aprig, loial, plin de bucurie. Îmi va fi dor de el în fiecare zi, pentru tot restul vieții mele.”

Și poate că asta rămâne atunci când cineva care ne-a făcut să râdem trece în neființă: o tăcere deplină, dulce, nu mai este durere, ci recunoștință.

Pentru că cei care aduc lumină altora nu dispar niciodată cu adevărat.

Ele rămân, ca un ecou blând, în fiecare zâmbet pe care ni-l lasă ca moștenire.

$$$

 LUNA DECEMBRIE - ANDREA, NINGĂU, UNDREA 

OBICEIURI ŞI SĂRBATORI

În tradiţia populară, luna decembrie mai era denumită şi andrea, undrea, luna lui Andrei, ningău, luna ninsorii ori luna lui Cojoc. Gospodarul trebuia să verifice întreaga gospodărie de la inventarul casnic, hambare, animale şi pământurile pe care le va cultiva în anul care urma. Scopul era să se asigure că toate erau în ordine şi că omătul şi gerul nu vatămă nimic. Vitele trebuiau îngrijite, să nu sufere de foame şi frig. În rest, sătenii trebuiau să se odihnească, după un an de muncă. Se spunea că gerul şi zăpada din decembrie anunţau o recoltă bogată de grâu, iar dacă de Crăciun vremea era ploioasă, de Paşti era frig. Dacă animalele sălbatice se apropiau de sat, prevesteau o iarnă grea, după cum lătratul câinilor la lună era semn că va fi ger mare.

Obiceiuri și sărbători

1 decembrie - Sfântul Naum cel învăţat: În tradiţia populară, părinţii care nu prea ştiau carte îşi puneau copiii la învăţat pentru a deveni mai deştepţi.

4-5 decembrie - Sărbătoarea Vărsatului, Varvara, Barbura: Oamenii o sărbătoreau pe Sfânta Varvara, protectoarea copiilor, femeilor şi a tinerilor, cea care îi apăra de boli, în special de „bube”, cum mai era numită boala vărsatului. În această zi nu se lucra, se împărţea miere, se făceau turte de făină, peste care se presărau miere şi miez de nucă. Copiii erau „îmbărburaţi” de mame. Îi ungeau pe faţă cu miere ori dulceaţă, le făceau semnul crucii pentru ca să fie feriţi de boala vărsatului şi să fie curaţi la chip, precum icoanele. Sfânta era cinstită şi de mineri, care nu lucrau, ci petreceau.

6 decembrie - Sfântul Nicolae: În tradiţia populară, era considerat protectorul copiilor, săracilor, văduvelor şi orfanilor. Era patronul iernii, căci acest anotimp începe acum. Când ningea, se spunea că sfântul scutura din barbă. Era iubit de oameni, pentru că era aducător de daruri. Sătenii nu lucrau pentru a le merge bine tot anul.

7 decembrie - Sfânta Filofteia. Poitra Sfântului Nicolae: Sfântul Nicolae era serbat şi în ziua următoare, pentru că era un sfânt mare. Sărbătoarea Sfintei Filofteia era ţinută cu mare evlavie în special de fete şi femei pentru o căsătorie fericită și a fi ferite de boli. Despre Sfânta Filofteia, sătenii credeau că e sora mai mică a Sfântului Ilie şi de aceea era aducătoare de ploaie şi de recolte bogate.

12 decembrie - Sfântul Spiridon, făcătorul de minuni: Era patronul cizmarilor, pentru că, spuneau bătrânii, şi el fusese cizmar. În această zi nu se lucra și se duceau colaci la biserică. Se spunea că sfântul îi îmbogăţeşte pe săraci şi îi vindecă pe bolnavi. De la Sfântul Spiridon, ziua se măreşte încetul cu încetul.

15 decembrie - Sfântul Elefterie: sătenii țineau această zi pentru a fi feriţi de boli şi cutremure. Moaşele satului spuneau că sfântul uşurează naşterile, de aceea femeile ţineau cu sfinţenie această zi.

18 decembrie - Sfântul Modest: sătenii îl considerau protectorul vitelor şi plugarilor, pe care îi ajuta la arat. Nu se muncea, se petrecea și se făcea agheasmă la biserică.

20 decembrie - Ignatul, Înainteprăznuirea Naşterii Domnului: Tradiţia populară spune că Sfântul Ignat este cel care se arată porcilor şi le spune că au să moară.

23-24 decembrie - Preziua Ajunului, Ajunul: Copiii pleacă în cete la colindat, pe la casele gospodarilor, de unde primesc covrigi, mere, nuci şi uneori bani. Oamenii credeau că este bine să atingă uneltele cu care munceau peste an, ca să lucreze cu drag, iar gospodinele nu cerneau făină pentru că altfel casele se puteau umple de purici.

25 decembrie - Naşterea Domnului, Crăciunul: Ziua era asociată cu veştile bune şi, mai ales, cu colindele şi colindatul: tinerii colindau cu Steaua, Vicleimul, Irozii. Se credea că, atunci când nu se vor mai auzi pe pământ colinde, cei răi vor stăpâni lumea. Finii mergeau la naşi cu daruri.

31 decembrie - Ajunul Sfântului Vasile. Îngropatul Anului Vechi şi Naşterea Anului Nou: Tinerii mergeau cu plugul pentru a ura gospodarilor un an îmbelşugat. Trecerea în noul an era prilej de bucurie pentru toţi sătenii, care aşteptau ca anul nou să le aducă lucruri bune, belşug şi sănătate.

Bine ai venit decembrie!🎄❄️🪅

O lună binecuvântată tuturor!⛄️❄️

$$$

 ISTORIA NEȘTIUTA A TRICOLORULUI 🇷🇴

Roșu, galben și albastru – sau mai degrabă albastru, galben și roșu, așa cum este, de fapt, corect – flutură în fiecare zi pe cer, însă parcă de 1 Decembrie aceste culori sunt și mai cinstite de către români. Totuși, de ce steagul României are tocmai aceste trei culori? Încercăm să răspundem la întrebare în rândurile de mai jos.

Fiecare țară are o identitate unică. De cele mai multe ori, aceasta se distinge printr-un drapel, un steag unic. 

România poartă cu mândrie cele trei culori: albastru, galben și roșu. De ce? Hai să aflăm cum și cine a ales aceste culori și ce reprezintă ele de fapt.

Pentru prima dată în istoria țărilor române, aceste trei culori au apărut pe diplomele emise de Mihai Viteazul, pe scuturi și pe lambrechinii stemelor. Era la începutul anului 1600. Însă, povestea tricolorului pe care îl lăudăm cu toții astăzi a început cu adevărat în anul 1834.

La acea vreme, domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru Ghica Vodă (1804-1857), a obţinut de la otomani învoirea „de a pune steag românesc corăbiilor negustoreşti şi oştirii”. Astfel, mai marii țării aveau „dreptul” de a alege două steaguri: unul pentru corăbii și unul pentru armată.

Cele două semănau destul de mult: cel pentru corăbii avea două culori, galben și roșu, în timp ce cel al armatei avea trei: albastru, galben și roșu și un vultur în centru. Vulturul era o acvilă valahă, încoronată princiar și cruciată, simbolul României Mari de astăzi. Ulterior, pentru reprezentarea țării, s-au folosit cele trei culori, dar au fost dispuse pe orizontală.

În Țara Românească, decretul nr. 1 din 14/26 iunie 1848 al Guvernului provizoriu adopta în mod oficial faptul că „Steagul Național va avea trei culori: albastru, galben, roșu”, cu albastrul sus, deci, conform semnificației „Libertate, Dreptate, Frăție”. Culorile au fost așezate pe verticală, după modelul francez.

Potrivit explicațiilor date de legea care a instaurat 26 iunie ca Ziua Drapelului Național, cele trei culori reprezintă principiul egalității, orientarea culorilor în sus semnifică verticalitatea, iar ca și semnificație a culorilor alese încă din anul 1834, potrivit izvoarelor istorice, acestea au următoarele semnificații:

Albastrul – semnifică cerul, credința, dreptatea, încrederea, adevărut și puterea neamului care ne leagă de pământul patriei. La Răscoala lui Tudor Vladimirescu, în 1821, albastrul ne va duce cu gândul la Libertate („albastrul cerului”).

Galbenul – semnifică grandoare, bucurie, energie, speranţă și prestigiul țării. În 1821, galbenul a fost simbol al Dreptăţii („galbenul ogoarelor”).

Roşul – semnifică energie, război, pericol, putere, determinare, pasiune, dorinţă, iubire. Roșul înseamnă sângele pe care înaintașii noștri l-au vărsat pe pământul românesc de-a lungul anilor. Dragostea pentru țară și neamt trebuie să rămână veșnic aprinsă ca focul roșului din steag. Răscoala din 1821 atribuie culorii semnificaţia Frăţiei („roşul sângelui”).

Astfel, începând din anul 1848, steagul României păstrează aceeași formă și aceleași nuanțe cu mici schimbări. Anul acesta s-au împlinit 173 de ani de cât albastru, galben și roșu au fost declarate culorile oficiale ale drapelului.🇷🇴

$$$

 Trăiască România 

           ✍ Adrian Păunescu

Dacă ne-nfruntă munții cu munții ne vom bate,

Pentru lumina țării și pentru libertate,

Aici ne e cuvântul când îl avem de spus,

Decât slujirea țării nimic nu-i mai presus.

Jurăm credință luptei oricât ar fi de grea,

Jurăm că pentru țară și viața ne-o vom da,

Jurăm să nu ne mintă nici clipa, nici vecia

Trăiască libertatea, trăiască România,

Trăiască în fericire și liniște poporul,

Trăiască România, trăiască tricolorul.

Dar țara nu se face cu lănci, cu apatrizi,

Iubirea nu te scuză când ochii îi închizi

Să curățăm tot răul din viața României,

Că noi sîntem partidul și țara omeniei,

Nu creadă hoții muncii că ei sînt mari și tari,

Nou sântem patrioții revoluționari,

Avem contract pe viață cu visul și cu glia,

Trăiască libertatea, trăiască România,

Trăiască în fericire și liniște poporul,

Trăiască România, trăiască tricolorul.

A noastră este țara, o moștenim deplin,

Va trebui, întreagă, s-o dăm celor ce vin,

La cei născuți și astăzi și mâine și poimâine,

Nici păine fară muncă, nici muncă fără pâine,

Nici călăreți pe aer, nici cai fără călări,

Nici țară fără lume, nici lume fără țări,

Să crească-n lume pacea, dreptatea, bucuria,

Trăiască libertatea, trăiască România,

Trăiască în fericire și liniște poporul,

Trăiască România, trăiască tricolorul.