$$$

 In Memoriam: ADRIAN PINTEA

Adrian Virgil Pintea, unul dintre cei mai îndrăgiţi actori români, s-a născut la 9 octombrie 1954, în localitatea Beiuş, şi s-a stins la 8 iunie 2007, în Bucureşti, în urma unei grele suferinţe.

A început să scrie versuri, proză şi să deseneze de la o vârstă fragedă, iubea animalele (cu precădere caii), în adolescenţă cânta la chitară şi îi plăcea rock-ul.

În 1979 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Capitală (clasa prof. Petre Vasilescu).

Debutul în teatru s-a produs în 1977, când a jucat în „Oedip salvat” (la Studioul Cassandra) şi în „Pescăruşul” (la „Bulandra”).

În film a debutul în 1978, în pelicula „Între oglinzi paralele”.

Spre sfârşitul anilor ’80 a început să predea ca asistent universitar la I.A.T.C., la clasa Olgăi Tudorache, iar după pensionarea acesteia - în 1990, a devenit profesor universitar titular.

În 2002 a obţinut titlul de doctor în domeniul teatru, cu lucrarea „Hamlet sau actorul lucid”.

În 2004 a absolvit U.N.A.T.C. - Secţia Regie film (clasa Elisabeta Bostan).

A jucat în zeci de roluri, în teatru sau film, a publicat cărţile: „Pământul americanului”, „Umbrit” (poezie) şi „Hamlet sau actorul lucid” (eseul de doctorat), a primit mai multe premii şi distincţii.

În postarea de pe blog --- >>> https://pearipadecant.blogspot.com/2021/06/in-memoriam-adrian-pintea.html - puteţi citi mai multe despre regretatul actor.

#AdrianPintea - #InMemoriam

$$_

 S-a întâmplat la 23 octombrie…

- 42 î.Hr.: Brutus s-a sinucis în urma înfrângerii în bătălia de la Philippi. Marcus Iunius Brutus a fost printre cei care au conspirat împotriva lui Caesar. El a pus la cale complotul, care s-a încheiat cu asasinarea lui Caesar pe 15 martie 44 î.Hr., împreună cu Cassius Longinus, ambii dorind instaurarea republicii. 

- 1762: S-a născut Samuel Morey, inventator american, a înregistrat patentul motorului cu combustie internă (d. 1843) 

- 1801: S-a născut compozitorul german Albert Lortzing (m. 1851). A compus opere comice: Ţar şi teslar; Braconierul; Armurierul etc.

- 1805: S-a născut scriitorul austriac Adalbert Stifter (m. 1868). A scris romane (Castelul nebunilor (1843), Holteiul (1844), şi postum Mapa bunicului meu (1870)), povestiri şi proză scurtă.

- 1812: A avut loc o conspiraţie împotriva lui Napoleon. Generalul Claude François de Malet a răspândit vestea morţii împăratului şi s-a declarat comandant al Parisului, însă a fost executat pe 29 octombrie.

- 1814: S-a efectuat prima operaţie plastică din istorie (Anglia).

- 1817: S-a născut lexicograful francez Pierre Larousse; a înfiinţat, la Paris, în 1852, împreună cu Augustin Boyer, Casa de editură care-i poartă numele, specializată în lucrări enciclopedice; opera sa majoră a fost „Grand Dictionnaire Universel du XIX-e Siècle" (în 15 volume), editat între anii 1866 şi 1876 (m. 1875).

- 1844: S-a nascut pictorul si graficianul german Wilhelm Leibl, unul dintre cei mai reprezentanti maestri ai realismului în arta germana din sec. XIX

- 1860: A fost înfiintata Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi, cea mai veche instituţie de învăţământ artistic superior din ţară. Este singura universitate din ţara noastra care reuneşte sub aceeasi cupola Muzica, Artele plastice şi Teatrul 

 - 1861, 23.X / 4.XI: S-a înfiinţat, la Sibiu, Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA), cu însemnat rol cultural şi politic în lupta de afirmare naţională a românilor din Transilvania şi pregătirea Marii Uniri din 1918; primul preşedinte a fost episcopul Andrei Şaguna.

- 1868: S-a născut Frederick William Lanchester, inginer britanic (d. 8.03.1946). Constructor de automobile şi unul dintre creatorii aerodinamicii moderne. În 1894 a conceput teoria zborului expusă în „Zborul planat al păsărilor şi posibilităţile zborului mecanic”, pe care a dezvoltat-o ulterior („Aerodinamica” şi „Aerodonetica”). 

- 1872: A murit scriitorul francez Théophile Gautier. Théophile Gautier (n. 30 august 1811, Tarbes- d.Neuilly-sur-Seine) a fost un scriitor francez, la început reprezentant al romantismului, popular prin romanul istoric Le Capitaine Fracasse (1863), apoi devine unul din teoreticienii „artei pentru artă" şi unul din maeştrii şcolii parnassiene.

- 1877: S-a stins din viaţă Alexandru Papiu-Ilarian, om politic, jurist, istoric şi filolog, membru fondator al Societăţii Academice Române, militant pentru Unirea Principatelor şi susţinător al reformelor lui Cuza („Istoria românilor din Dacia Superioară”, „Tezaur de monumente istorice pentru România”).

- 1881: S-a născut scriitorul Aurel Pavel Bănuţ (m. 1970)

- 1885: S-a născut Lawren Stewart Harris, pictor canadian (m. 1970)

 - 1905: S-a născut Felix Bloch (m.1983), fizician american de origine elveţiană. Stabilit în S.U.A. (1934). A efectuat cercetări în domeniul fizicii atomice; a determinat momentul magnetic al neutronului, pe baza inducţiei nucleare. Laureat al Premiului Nobel pentru Fizică (1952), împreună cu E.M. Purcell. 

- 1906: A murit Vladimir Stasov, critic muzical şi de artă, estetician, istoric de artă şi arheolog rus (n. 1824)

- 1906: Record de zbor. Pe data de 23 octombrie 1906, brazilianul Alberto Santos-Dumont a pilotat avionul 14-bis, de constructie proprie, în faţa unei mulţimi de spectatori, pe o distanţă de 60 de metri la o înălţime de 3 metri. Acest eveniment înscris în documente, a fost considerat de către Aeroclubul Francez, primul zbor şi prima demonstraţie publică din lume, demonstrând spectatorilor că o aeronavă mai grea decât aerul, poate decola fără ajutorul altor surse de energie din exterior. Cu această realizare, el a câştigat premiul „Archdeacon" propus de francezul Ernest Archdeacon în iulie 1906, urmând a se înmâna primului aviator care va zbura pe o distanţă mai mare de 25 m. Pe data de 12 noiembrie 1906, Santos-Dumont a înregistrat primul record aviatic zburând 220 de metri în mai puţin de 22 secunde. Pe 18 martie 1906 la Montesson, lângă Paris, aparatul Vuia I a zburat pentru prima dată. După o acceleraţie pe o distanţă de 50 de metri, aparatul s-a ridicat la o înălţime de aproape un metru, pe o distanţă de 12 m, după care elicele s-au oprit şi avionul a aterizat.Multe ziare din Franţa, Statele Unite şi Marea Britanie au scris despre primul om care a zburat cu un aparat mai greu decât aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie şi aterizare. De atunci a fost scoasă în evidenţă şi propagată ideea că Vuia a reuşit cu aparatul său să decoleze de pe o suprafaţă plată, folosind numai mijloace proprii, „la bord”, fără „ajutor extern” (pantă, cale ferată, catapultă, etc.). Totuşi, au fost şi mai există multe contradicţii şi dezbateri asupra definiţiei de primul aeroplan.

- 1908: S-a născut Ilia Frank, fizician rus, laureat al premiului Nobel in 1958Ilia Mihailovici Frank (23 octombrie 1908 –22 iunie 1990) a fost un fizician sovietic, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1958, împreună cu Pavel Alexeevici Cerenkov şi Igor Tamm, tot din Uniunea Sovietică. Meritul lui Frank a constat în explicarea fenomenului de radiaţie Cerenkov.

 - 1909: S-a născut numismatul şi arheologul Bucur Mitrea (m. 1993)

- 1911: Primul atac aerian din istoria aviaţiei. Pentru prima oară un avion a fost folosit în război: un avion italian, pilotat de locotenentul Giulio Gavotti, a decolat din Libia pentru a survola şi bombarda liniile inamice în războiul turco-italian.

- 1916: Primul război mondial: A început bătălia de la Târgu Jiu (23 – 29 octombrie), în care a căzut la datorie generalul român Ion Dragalina. Aici s-a remarcat pentru prima oară legendara Ecaterina Teodoroiu, supranumită „Eroina de la Jiu”.

- 1921: A murit John Boyd Dunlop, inventator scoţian (n. 05.02.1840).Încă din anul 1888 John Boyd Dunlop, un veterinar scoţian ce locuia în Belfast, a înlocuit anvelopele solide de la tricicleta fiului său cu benzi subţiri din cauciuc, lipite între ele şi umflate cu aer. A fost primul pas pe drumul unei mărci care urma să furnizeze unele dintre cele mai cunoscute produse din toată lumea.

- 1925: S-a născut Radu Florescu, istoric şi profesor american de origine română; autor a numeroase articole şi cărţi despre România; consul onorific al ţării noastre pentru regiunea New England din SUA (1996 - 2004).

 - 1925: S-a născut actorul american de comedie Johnny Carson, pionier al emisiunilor de divertisment tv. (m. 2005)

- 1930: S-a născut în Comarnic, jud. Prahova, pictoriţa Georgeta Năpăruş (m. 1997). Între 1951-1957 urmează Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, unde a frecventat succesiv clasele de pictură ale profesoarelor Corina Lecca, Titina Călugăru şi Adina Paula Moscu. În 1957 şi-a susţinut Examenul de stat, cu pictorul Rudolf Schweitzer-Cumpăna, executând ca lucrare de diplomă tabloul Ţesătoare de covoare, azi dispărut.

- 1930: A murit geologul francez Pierre-Marie Termier; contribuţii importante în studierea Alpilor Orientali; unul dintre cei mai importanţi geologi europeni ai secolului al XIX-lea; membru de onoare străin al Academiei Române (1928) (n. 1859)

- 1934: S-a născut Corneliu Vasilescu, pictor şi grafician. Pictorul Corneliu Vasilescu se naşte în Bârlad, într-o familie de intelectuali, mama Alexandra Vasilescu, profesoară de desen, iar tatăl, Nicolae Vasilescu, avocat. În 1960, înainte de a se înscrie la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, debutează expoziţional, în cadrul expoziţiei interregionale a Uniunii Artiştilor Plastici, filiala Iaşi. Este remarcat ca un bun desenator şi colorist şi astfel, în 1968 devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici. Între 1968 - 1974 urmează cursurile Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu" Bucureşti, secţia pictură, clasa Profesorului Gheorghe Şaru. În 1973, cu un an înaintea terminării Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu" din Bucureşti, participă, împreună cu pictorul Lucian Georgescu, la Experimentul de la Fabrica de rulmenţi din Bârlad, executând 10 panouri în scopul ameliorării vizuale a unui spaţiu de efort productiv. În 1974, după terminarea studiilor universitare, participă la expoziţii importante precum: „Autoportretul în pictura românească” organizată la Muzeul de Artă din Iaşi şi „Portretul în arta contemporană românească” organizată la Muzeul de Artă Modernă şi contemporană Galaţi.Între 1976-1979 a fost Muzeograf la Oficiul Naţional pentru Documentare şi Expoziţii Artă. Din 1983 este profesor invitat la Hochschule din Darmstadt.

- 1940: S-a născut renumitul jucător brazilian de fotbal Pelé (Edson Arantes do Nascimento)

- 1940: Adolf Hitler s-a întâlnit cu Francisco Franco în Hendaye, Franţa, să-l convingă pe acesta să intre în al doilea război mondial de partea Puterilor Axei.

- 1941: S-a născut Lawrence Foster, dirijor american originar din România; a înregistrat integrala lucrărilor simfonice ale lui George Enescu şi opera "Oedip"

- 1942: Al doilea război mondial: Începe bătălia de la El Alamein, Egipt, care se sfârşeşte pe 4 noiembrie cu victoria Aliaţilor.

- 1944: Al doilea război mondial: Inceputul Bătăliei din Golful Leyte, Filipine, cea mai mare confruntare navală din istorie.

- 1944: A murit Charles Glover Barkla, fizician englez, laureat al Premiului Nobel. Charles Glover Barkla (n. 27 iunie 1877) a fost un fizician britanic, profesor universitar la Edinburgh, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1917. A realizat polarizarea radiaţilor X. A cercetat spectrele de radiaţii X ale elementelor chimice şi în1906 a demonstrat experimental că diferitele elemente chimice dau spectre de radiaţii specifice.

- 1945: A murit geograful Constantin Brătescu; a susţinut concepţia geografiei regionale complexe, pe care a dezvoltat-o prin metode proprii; membru corespondent al Academiei Române. Constantin I. Brătescu (n. 30 septembrie 1882, Câşle, azi Mineri, Tulcea - d. Bucureşti) a fost un geograf, pedagog şi scriitor român, care s-a remarcat în cercetarea geomorfologică, membru corespondent al Academiei Române.

Opera principală

Pământul Dobrogei

Delta Dunării, 1922

Oscilaţiile de nivel ale apelor şi bazinului Mării Negre în cuaternar, 1942

- 1956, 23-26: Are loc o conferinţă internaţională sub egida ONU care aprobă statutul noii Agenţii Internaţionale pentru Energia Atomică - AIEA (statutul va intra în vigoare la 29 iulie 1957, iar la 14 noiembrie acelaşi an, Adunarea Generală a ONU va aproba acordul privind relaţiile dintre Organizaţie şi AIEA); România este membru fondator al acestei organizaţii specializate a ONU, cu sediul la Viena

- 1956: În contextul procesului de destalinizare din ţările blocului sovietic, la Budapesta izbucneşte o revoltă populară anticomunistă; Nagy Imre, care preia conducerea noului guvern, promite respectarea libertăţilor democratice şi părăsirea Tratatului de la Varşovia; la începutul lunii noiembrie trupe sovietice au înnăbuşit în sânge tentativa ungară de respingere a sistemului comunist; circa 200.000 de locuitori părăsesc în acele zile ţara; la 4.XI.1956, János Kádár formează un nou guvern, care, după o perioadă iniţială dogmatică, vădeşte, de la începutul anilor '60 ai secolului XX, tendinţe liberale în domeniul politicii economice. Această dată este marcată în Republica Ungară ca sărbătoare naţională.

- 1957: A murit poetul Mihai Codreanu, maestru recunoscut al sonetului românesc; traducător de teatru în versuri; membru corespondent al Academiei Române (n. 1876).

- 1958: Au fost creaţi strumfii (adorabilii spiriduşi albaştri) de desenatorul belgian Pierre Culliford Peyo.

- 1958: Decernarea Premiului Nobel pentru Literatură scriitorului rus Boris Leonidovici Pasternak (n. 1890 - m. 1960) pentru romanul „Doctor Jivago", devenit best-seller în Europa Occidentală, dar nepublicat în tara de origine.Publicarea romanului în străinatate în 1957, în Italia, si decernarea Premiului Nobel pentru Literatură în 1958 a generat ascuţite critici în presa sovietică, soldate cu excluderea sa din Uniunea scriitorilor şi constrângerea sa să renunţe de „bună voie" la Premiul Nobel.

- 1976: S-a născut actorul canadian Ryan Reynolds

- 1978: A avut loc, la Bucureşti, premiera filmului Înainte de tăcere, în regia lui Visarion Alexa, ecranizarea nuvelei În vreme de război de I.L. Caragiale. 

- 1978: A murit, la Constanţa, Nicolae Gostar (n.1922), istoric şi arheolog român. S-a afirmat ca un mare istoric al lumii geto-dacice şi al romanităţii orientale. A publicat peste 100 de lucrări ştiinţifice. A slujit învăţământul universitar ieşean (Facultatea de Istorie) timp de peste două decenii. 

- 1980: A murit tenorul Dinu (Constantin) Bădescu. Dinu (Constantin) Bădescu - tenor român (n. 17 octombrie 1904, Caracal - d. Bucureşti). A fost unul dintre marii artişti ai Operei Române, membru al unei garnituri solistice „de aur", alături de Valentina Creţoiu şi Şerban Tassian.

- 1982: A murit Mircea Ştefănescu, dramaturg şi prozator (n. 1898). Din creaţia sa se remarcă piesele cu tematică istorică, cele privind dezrobirea ţiganilor (Rapsodia ţiganilor, 1948), viaţa unor artişti (Căruţa cu paiaţe sau Matei Millo, 1949; Ciprian Porumbescu, 1952), personalitatea unor domnitori (Cuza Vodă, 1959) sau a unor mari scriitori (Procesul d-lui Caragiale, 1962; Eminescu, 1964). A scris comedii şi scenarii cinematografice.

- 1983: A încetat din viaţă, la Bucureşti, Romeo Drăghici (n.1891), om de cultură român. Prieten, colaborator şi executor testamentar al lui George Enescu. A înfiinţat Muzeul „George Enescu” din Capitală. A publicat numeroase articole despre marele muzician, iar în 1973 a scris lucrarea George Enescu. Biografie documentară. Copilăria şi anii de studiu. 1881-1900. 

- 1984: A murit actorul austriac de film Oskar Werner (n. 1922).

-1986: A murit Edward Adelbert Doisy, biochimist american, laureat al Premiului Nobel (n. 1893).Prof. univ. la Saint Louis. A izolat vitaminele K în stare pură din plante şi microorganisme, le-a determinat structura chimică şi le-a preparat apoi sintetic. Premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină (1943), împreună cu H.P.C. Dam. 

- 1991: Semnarea, la Paris, a unui Acord de pace de către cele patru facţiuni angajate în războiul civil din Cambodgia; peste o lună (la 22.XI.1991), regele Norodom Sihanouk (înlăturat de la putere în 1970) revine din exil, devine preşedintele Consiliului Naţional Suprem (un guvern provizoriu, creat în iunie 1991) şi este recunoscut oficial şef al statului

- 1998: A încetat din viaţă Alain Guillermou (n.1913), filolog francez. Membru de onoare al Academiei Române (1997). A fost preocupat de limba română (Sintaxa propoziţiilor subordonate în româna literară contemporană, 1963). A elaborat studii referitoare la istoria şi statutul contemporan al neologismelor în limba română. A fost Doctor honoris causa al Universităţii din Bucureşti. 

- 1998: A murit actorul Silviu Stănculescu (n. 1932)

- 2001: A murit pictorul naiv Vasile Savonea (n. 1932).Este cunoscut îndeosebi pentru activitatea de o viaţă dedicată studiului artei populare şi naive din România, despre care a publicat multe studii şi lucrarea de referinţă „Arta naivă în România” (Editura Meridiane, 1980). Născut la Aiud, judeţul Alba, a absolvit Institutul de arte plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti în anul 1958 avându-i profesori pe Adam Bălţatu şi Catul Bogdan. Din anul 1957 a participat la numeroase expoziţii de grup şi colective în ţară şi străinătate, având şi expoziţii personale la Bucureşti şi Nantes (Franţa).

- 2001: A murit arbitrul britanic Ken Aston, inventatorul cartonaşelor galbene şi roşii în fotbal. Cartonaşele au fost folosite în premieră la Mondialul din 1970, când Ken Aston era preşedintele Comisiei de Arbitri a FIFA. Acelaşi Aston a mai introdus echipamentul negru pentru arbitri şi al patrulea oficial în teren şi a colorat steguleţele asistenţilor în roşu şi galben, pentru a fi vizibile (n. 1915)

- 2001: Submarinul nuclear Kursk este adus la suprafaţă. Submarinul rus K-141 Kursk Clasa Oscar II (denumirea sovietică: 949A Antey pentru seria Oscar II) este un tip de submarin cu propulsie nucleară, purtător de rachete de croazieră care a intrat in serviciu în anul 1995 şi s-a aflat în componenţa Flotei de Nord. În urma unui accident tragic la 12 august 2000, submarinul s-a scufundat în Marea Barents, la o distanţă de 175 km de oraşul Severomorsk şi la o adâncime de 108 metri. 

- 2005: A murit actorul american William Hootkins (n. 1948)

- 2011: A murit pictorul Virgil Preda. Virgil Preda (n.Bucureşti- d.Bucureşti) – pictor român, personalitate de prim rang a artei plastice româneşti. Pictura lui Virgil Preda reuneşte semne şi inscripţii, simboluri ale deschiderii, eliberării de restricţiile telurice, ilustrând o exemplară libertate a gândirii. Întreaga operă creată de Virgil Preda poartă în ea vocaţia lirică a picturalului. Opera artistică a pictorului Virgil Preda cuprinde lucrări realizate în diferite tehnici: desen, pictură, colaj.

$$$

 S-a întâmplat la 21 octombrie1805: La această dată, avea loc bătălia navală de la Trafalgar (pe coasta spaniolă a Atlanticului), în timpul celei de-a doua coaliţii antinapoleoniene; victorie a flotei engleze, comandate de amiralul Horatio Nelson (care-şi va pierde viaţa în luptă), asupra flotei combinate franco-hispanice, conduse de amiralul Villeneuve; Napoleon pierde definitiv războiul pe mare şi este nevoit să instituie blocada continentală Bătălia de la Trafalgar a avut loc la data de 21 octombrie 1805, în largul Capului Trafalgar, Spania. Ea a avut loc între flota Regatului Unit şi flota unită franco-spaniolă, rezultatul bătăliei fiind înfrângerea aliaţilor franco-spanioli, dar şi moartea amiralului englez Horatio Nelson.

Anul 1805 a adus un nou război între Regatul Unit şi Franţa - Războiul celei de-a Treia Coaliţii. Misiunea lui Nelson, aflat pe puntea vasului HMS Victory, era supravegherea portului Toulon şi blocarea flotelor spaniole şi franceze. Intenţia lui Napoleon era invadarea Marii Britanii şi pentru atingerea acestui obiectiv trebuia ca flota sa să asigure supremaţia navală pe Canalul Mânecii, pentru o traversare sigură a forţelor de invazie (La Grande Armée), cantonate în taberele de la Boulogne.Napoleon a ordonat vice-amiralului Pierre-Charles Villeneuve, aflat în portul Cadiz, să atace flota britanică. 

Flotele s-au întâlnit la Trafalgar, la 21 octombrie 1805: 27 de nave britanice, aflate sub comanda amiralului Nelson, contra 33 de nave franceze şi spaniole.Măiestria tacticii amiralului Nelson a atins apogeul în această confruntare, lupta de la Trafalgar fiind considerată de specialiştii militari, cea mai mare victorie din istoria Marinei Regale Britanice (Royal Navy).Din păcate, Nelson nu a mai apucat să culeagă laurii victoriei - un trăgător de elită francez l-a împuşcat în coloana vertebrală. Amiralul Nelson nu a mai putut fi salvat şi după trei ore a murit, dar bătălia era deja câştigată de către flota sa.După bătălie, corpul neînsufleţit al amiralului Nelson a fost transportat în Anglia. Ca un omagiu, a fost înmormântat într-un sicriu făcut din catargul vasului francez L'Orient (vasul-amiral al flotei aliate). Întreaga populaţie britanică a plâns după eroul mărilor.

Horatio Nelson (n.29 septembrie 1758 – d.21 octombrie 1805), amiral britanic, este cunoscut în istorie, înainte de toate, ca învingător al flotei franco-spaniole la Trafalgar. A fost un conducător exemplar, cu o personalitate puternică. Curajul său a fost la limita nebuniei, iar pasiunea vieţii sale a fost riscul. O altă pasiune a lui Nelson, tot la fel de riscantă, a fost legătura pe care acesta a avut-o cu Emma Hamilton, soţia ambasadorului britanic laNeapole. Numeroasele victorii, aduse în slujba Marinei Regale Britanice, au făcut din Nelson un idol pentru cadrele militare şi pentru populaţia britanică. Horatio Nelson s-a născut pe 29 septembrie 1758, în Bumham Thorpe,Norfolk, Anglia. La vârsta de nouă ani, copilăria lui Nelson ia o întorsătură dureroasă: mama sa moare. Pentru a-şi ajuta tatăl, care nu se prea descurca cu întreţinerea numeroasei lor familii, se înrolează la vârsta de 11 ani în Marina Regală. Unchiul său, căpitanul Maurice Suckling, îl îmbarcă pe vasul HMS Raisonable.Ironia carierei sale pe mare a fost faptul că el suferea de „rău de mare". Totuşi, perseverenţa îl ajută să devină în anul 1777 locotenent în Marina Regală Britanică. La vârsta de 20 ani, Horatio Nelson este numit căpitan pe fregata Hinchinbrook. A făcut multe expediţii în Indiile de vest, la Cercul Polar şi în Indiile de Est, unde s-a îmbolnăvit de malarie. La bordul lui HMS Lowenstoft a călătorit până în Barbados şi Jamaica.În anul 1781, Nelson conduce expediţia militară împotriva fortăreţei spaniole San Juan, din Nicaragua. Bătălia a fost câştigată, dar, tânărul căpitan se îmbolnăveşte şi se întoarce în Anglia, unde rămâne un an în rezervă. Întors la datorie, primeşte comanda navei HMS Boreas, în Indiile de Vest şi continuă lupta împotriva coloniilor rebele americane până la terminarea războiului.

În anul 1787, pe 11 martie, Nelson se căsătoreşte cu Fanny Nesbit. Următorii ani reprezintă un pas înapoi pentru cariera tânărului căpitan. Regatul Marii Britanii nu se mai afla în război cu nici o ţară şi, drept urmare, Nelson este trecut în rezervă, o practică des întâlnită în acele vremuri. Viaţa plictisitoare pe uscat se termină o dată cu izbucnirea războiului cu Franţa. Lui Nelson i se încredinţează, în anul 1793, comanda vasului "Agammemnon", dotat cu 64 de tunuri şi împreună cu flota Lordului Hood, navighează pe Marea Mediterană. Un an mai târziu, în timpul unei operaţii de unire a efectivului naval în Corsica, Nelson suferă primul accident grav: este lovit în faţă de o bucată de proiectil şi îşi pierde ochiul drept. În anul 1796, comanda flotei din Marea Mediterană trece în mâinile lui Sir John Jervis. Acesta îl numeşte pe Horatio Nelson comandantul flotei ce păzea coasta Franţei. În iulie 1797, Nelson este împuşcat în braţul drept, în timp ce încerca să cucerească Santa Cruz de Tenerife. Pentru evitarea unei infecţii, medicii îi amputează braţul. Aceste accidente l-au chinuit pe Nelson şi l-au ţinut departe de mare pentru câteva luni.

Un moment crucial în cariera lui Nelson a fost lupta de la capul Sf. Vincent - la 14 februarie 1797.El a condus navele britanice de pe puntea vasului HMS Captain, împotriva Marinei Spaniole. Flota spaniolă era condusă de nava Santissima Trinidad, considerată la acea vreme cel mai puternic vas de război. Nelson a reuşit s-o avarieze grav, dar nu a reuşit s-o captureze. În urma victoriei obţinute, Horatio Nelson este numit amiral şi îi este acordat Ordinul Naval. În anul 1798, Napoleon Bonaparte invadase Egiptul. În această campanie, francezii mobilizează aproape toată flota de care dispuneau: 13 vase de linie şi mai multe fregate. Nelson, îmbarcat la bordul vasului HMS Vanguard, pleacă în urmărirea navelor franceze.Furtuna care a lovit flota britanică a zădărnicit urmărirea. Navele franceze nu se mai zăreau; catargul navei HMS Vanguard fusese grav avariat iar timpul era de partea francezilor.Reparând catargul rupt, Nelson a plecat în urmărirea francezilor şi a găsit flota lui Napoleon ascunsă în Golful Abu Kir, în apropierea Alexandriei. Atacul prin surprindere condus de Nelson a făcut ca dintre 13 nave franceze, 11 să ajungă pe fundul mării sau să fie capturate de englezi.Confruntarea navală din anul 1798 a rămas un punct de referinţă în cărţile de istorie. Practic, Nelson l-a izolat pe Napoleon în Egipt şi s-a ales în acelaşi timp cu o pradă de război fabuloasă - oraşul Neapole.

Totuşi, cea mai mare recompensă pentru el avea să fie întâlnirea cu Lady Emma Hamilton, soţia ambasadorului englez la Neapole. Cu toate că amândoi erau căsătoriţi, povestea lor de dragoste a durat mulţi ani. Deşi relaţia pe care cei doi au avut-o a fost subiect de bârfă în toată Anglia, amiralul Nelson a fost văzut de toată lumea ca un erou. De altfel, relaţia cu Lady Emma s-a împlinit prin aducerea pe lume a două fiice.În anul 1801, la ordinele lui Sir Hyde Parker, Nelson a condus atacul asupra oraşului Copenhaga, unde a ignorat, cu abilitate, semnalele de încetare a luptei, transmise de Parker (deoarece nu avea un ochi, s-a prefăcut că nu vede). Desigur, a repurtat victoria şi, din nou, în loc de mustrare, a primit titlul de viceconte, după care boala l-a obligat să se întoarcă în Anglia.

Surse:

https://www.royalnavy.mod.uk/news-and-latest-activity/features/trafalgar-day/battle-of-trafalgar

https://www.britannica.com/event/Battle-of-Trafalgar-European-history

https://www.natgeo.ro/articole/istorie/9488-victoria-fatala-a-amiralului-nelson-2

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/batalia-de-la-trafalgar-momentul-decisiv-al-esecului-lui-napoleon

https://www.ro.biography.name/lideri-militari/35-anglia-uk/291-horatio-nelson-1758-1805

https://altmarius.ning.com/profiles/blogs/batalia-de-la-trafalgar-2

$$$

 Epoca Marelui Gatsby: Zelda și Scott Fitzgerald, un cuplu tragic, fascinant și strălucitor. Marele scriitor era alcoolic și a murit din cauza unul infarct, iar Zelda a murit într-un incendiu, în sanatoriul în care era internată

Zelda Sayre Fitzgerald s-a născut pe 24 iulie 1900 în Montgomery, Alabama, într-o familie de șase copii, fiind cea mai mică și cea mai răsfățată dintre ei. Tatăl ei era Anthony D. Sayre, judecător la Curtea Supremă din Alabama, iar familia era bine situată în societatea orașului. Fetița a urmat lecții de dans și balet, iar în adolescență a fost foarte populară, prezența ei la micile evenimente publice din Alabama fiind constantă.

La o astfel de întrunire, într-un club de muzică country, îl întâlnește pe F. Scott Fitzgerald, la puțin timp după încheierea liceului. Acesta era născut pe24 septembrie 1896 în Minnesota, era locotenent-secund în infanterie și fusese repartizat la Camp Sheridan, lângă Montgomery.

Cei doi tineri se îndrăgostesc și intenționează să se căsătorească, dar familia Zeldei îi spune fetei că ar urma pentru ea o perioadă dificilă din punct de vedere financiar pentru că scriitorul nu este capabil să întrețină o familie.

Tânărul își petrecuse prima parte a copilăriei în Buffalo, New York, unde tatăl său a lucrat pentru Procter & Gamble. Părinții lui, catolici practicanți, l-au trimis la două școli catolice din vestul orașului Buffalo, dar în 1908, tatăl lui Scott fusese concediat, iar familia s-a întors în Minnesota, acolo unde Fitzgerald a fost înscris la St. Paul Academy. După ce a absolvit școala în 1913, Fitzgerald a decis să rămână în New Jersey pentru a-și continua educația la Princeton University. În 1917 a abandonat facultatea pentru a se înrola, iar în timpul iernii lui 1917, Fitzgerald era staționat la Fort Leavenworth și era studentul viitorului președinte Dwight Eisenhower. Îngrijorat că ar putea muri în război fără a-și îndeplini visurile literare, Fitzgerald a scris în grabă romanul Egoistul romantic.

Războiul s-a încheiat în 1918, și, respins pentru moment de Zelda, el s-a mutat în New York, sperând la o carieră în advertising care să îi poată aduce posibilitățile financiare necesare pentru a o face pe Zelda să îl ia de soț.

Scriitorul stătea atât de prost cu banii, încât s-a angajat ca mecanic de plafoane la o fabrică de automobile, dar publicarea primului său roman, Egoistul romantic, pe 26 martie 1920 a fost un mare succes, vânzându-se 41.075 de exemplare în primul an. Cartea a lansat cariera lui Fitzgerald ca scriitor și i-a oferit un venit stabil și corespunzător nevoilor Zeldei. Tinerii și-au reluat relația și s-au căsătorit la Catedrala Sf. Patrick din New York pe 3 aprilie 1920. Singurul lor fiică, Frances Scott „Scottie” Fitzgerald, s-a născut pe 26 octombrie 1921.

Cuplul a locuit puțin timp în America și se mută apoi în Europa, unde cercul social al scriitorului se extinde, dar relația dintre cei doi se transformă. Zelda și Scott aveau un stil de viață opulent, dar, din cauza cheltuielilor mari, precum și a facturilor medicale ale Zeldei care se îmbolnăvise de depresie, Fitzgerald avea constant dificultăți financiare și se împrumuta des de la impresarul său literar, Harold Ober. Când Ober a decis să nu îi mai dea bani, scriitorul a încheiat legăturile cu agentul și prietenul său de-o viață.

Zelda și-a căutat noi pasiuni și se gândea chiar la o carieră în literatură, scriind articole și scurte nuvele. În tot aceste timp se folosește de balet ca o formă de exprimare a sentimentelor sale și ajunge până la episoade de epuizare. Relația lor se degradează, mariajul intră în declin și cuplul se întoarce în America.

În 1930, Zelda a fost diagnosticată cu schizofrenie, iar starea sa emoțională a rămas fragilă pentru tot restul vieții. În februarie 1932, ea a fost internată la Clinica Phipps din Baltimore, Maryland.

Aici tânăra a continuat să scrie și va trimite la editura Scribner’s versiunea ficțională a poveștii lor în Europa, Save Me the Waltz, dar, când a aflat, Scott Fitzgerald a fost nervos și a reușit să facă câteva modificări înainte de publicarea cărții, convingându-i pe doctorii care o aveau în grijă să o oprească pe Zelda să mai scrie.

Între timp, alcoolismul de care suferea Scott încă din perioada tinereții și problemele financiare, dar și boala psihică a Zeldei au dus la dificultăți greu de depășit. Fitzgerald a fost internat de nouă ori la Spitalul Johns Hopkins, iar prietenul său, H. L. Mencken, nota mai târziu într-o scrisoare că „F. Scott Fitzgerald a devenit deprimat. Bea într-o manieră sălbatică și a devenit o neplăcere.”

În 1926, Fitzgerald a fost chemat la Hollywood pentru a scrie o comedie pentru United Artists. Cuplul s-a mutat într-un bungalou deținut de studiouri în luna ianuarie a anului următor, iar Fitzgerald a întâlnit-o apoi pe actrița Lois Moran, cu care a început o aventură. În următorii ani, Zelda a devenit extrem de violentă și epuizată emoțional și în 1936 Fitzgerald a internat-o la Highland Hospital din Asheville, North Carolina.

Scriitorul a continuat să aibă dificultăți financiare și a semnat un contract exclusiv cu Metro-Goldwyn-Mayer în 1937, prin care era obligat să se mute la Hollywood. Aici a început să aibă o aventură publică cu cronicara de film Sheilah Graham. În acest timp, lucra la al cincilea și ultimul său roman, Iubirea ultimului magnat, publicat postum ca Ultimul magnat. După câteva luni, scriitorul devenit alcoolic, și-a recunoscut boala și a acceptat să fie tratat de psihiatrul new-yorkez Richard H. Hoffmann.

Zelda va rămâne în continuare internată în spital și își va petrece această perioadă pictând și lucrând la două romane.

La sfârșitul anilor ’30 Scott a suferit un infarct, iar medicul i-a impus să evite efortul intens. Scriitorul locuia însă cu Sheilah Graham într-o casă cu etaj și avea de urcat două etaje pentru a ajunge la apartamentul său. În seara de 20 decembrie 1940, Fitzgerald și Sheilah au participat la premiera filmului This Thing Called Love și, în timp ce plecau de la cinematograful Pantages, Scott a început să se simtă amețit și avea dificultăți în a merge.

A doua zi, în timp ce mânca o ciocolată, s-a ridicat de pe scaun și a căzut pe podea. A fost al doilea infarct, de această data letal. Scriitorul avea doar 44 de ani.

Trupul său a fost transportat la Maryland, la înmormântare participând 20-30 de persoane, printre care și singura sa fiică, Frances „Scottie” Fitzgerald, care avea atunci 19 ani.

Zelda Fitzgerald a trăit în azilul psihiatric Highland Mental Hospital din Asheville în care era internată încă 8 ani și a murit pe 10 martie 1948, arsă de vie într-un incendiu care izbucnise noaptea în bucătăria spitalului. Pacienta era încuiată într-o cameră, în așteptarea terapiei cu electroșocuri. Incendiul plecat din bucătărie s-a răspândit rapid la toate etajele. Nouă femei, inclusiv Zelda, au murit, fiind identificate doar datorită fișelor stomatologice.

Scott și Zelda s-au reîntâlnit după moarte, fiind ambii înmormântați în Rockville, Maryland, inițial în Cimitirul Rockville Union. În 1975, fiica lor, Scottie, a făcut demersuri ca părinții ei să fie mutați în cavoul familiei din Cimitirul Catolic din Saint Mary. Pe piatra lor de mormânt este inscripționată ultima propoziție din Marele Gatsby: „Şi tot aşa, trecem de la o zi la alta, bărci împinse de curent, împinse fără încetare, tot mai înapoi, în trecut.”

$$$

 Sigmund Freud a scăpat de naziști datorită prințesei Marie Bonaparte. Când nu a mai suportat chinurile bolii crunte de care suferea, a decis să fie eutanasiat

Sigmund Freud s-a născut pe 6 mai 1856, la Freiberg, în Moravia, într-o familie de evrei așkenazi, fiind primul din cei nouă copii ai familiei. Cu toate că părinții săi nu erau înstăriți și trăiau într-un apartament mic și aglomerat, au făcut sacrificii uriașe pentru ca Sigmund să primească o educație bună. A fost un copil precoce și deosebit de silitor, șase ani la rând a fost primul din clasă, iar la terminarea școlii vorbea greaca, latina, germana, ebraica, franceza și engleza.

Sigmund a studiat medicina la Universitatea din Viena, iar în timpul celui de al treilea an de studii a început să lucreze în laboratorul de fiziologie al facultățiia. După doi ani începe să lucreze ca medic în spital, în secțiile de psihiatrie și dermatologie, iar în 1885 a obținut un post de docent în neuropatologie la Universitatea din Viena. Doctorul primește o bursă din partea statului austriac și petrece 19 săptămâni la Paris, în clinica de maladii ale sistemului nervos de la spitalul Salpêtrière, condusă de Jean Martin Charcot, medicul care trata anumite tulburări nervoase prin hipnoză. Sub coordonarea lui Charcot, Freud începe să studieze isteria.

În 1886 Freud revine acasă și deschide la Viena un cabinet privat de psihiatrie, specializat pe tulburări cerebrale și nervoase, dar, pentru că aplica metodele și concepțiile lui Charcot, considerate lipsite de etică de către corpul medical vienez, medicul este privit cu mare reticență de colegii austrieci.

În același an s-a căsătorit cu Martha Bernays, nepoata rabinului șef din Hamburg, Isaac Bernays. Cuplul a avut șase copii: Mathilde, Jean-Martin, Oliver, Ernst, Sophie și Anna. Din 1891 până când au părăsit Austria, în 1938, Freud și familia sa au locuit într-un apartament la Berggasse 19, lângă Innere Stadt, un cartier istoric din Viena.

Între 1895 și 1900 Freud a formulat cea mai mare parte a concepțiilor sale care vor forma nucleul psihanalizei în teorie și practică, se va preocupa de explicarea semnificației viselor și a actelor ratate („lapsusuri”), va ajunge la formularea conceptului de sexualitate infantilă și a „complexului Oedip”, care ar sta la baza legăturilor erotice inconștiente ale copilului cu părintele de sex opus.

În 1938, cu puțin timp înaintea izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, Freud s-a refugiat la Londra, unde și-a petrecut ultimul an al vieții. A plecat din Viena cu trenul Orient Express pe 4 iunie, însoțit de soția sa, Martha, fiica cea mica, Anna, menajera lor și un medic, sosind la Paris a doua zi. Aici au fost oaspeții prințesei Marie Bonaparte, strănepoata unuia dintre frații mai mici ai lui Napoleon Bonaparte, o renumită psihanalistă a epocii. În noaptea următoare Freud și familia sa a plecat în Marea Britanie, ajungând în Gara Victoria pe 6 iunie.

Printre primii vizitatori ai lui Freud la Londra au fost Salvador Dalí, Ștefan Zweig, Leonard Woolf, Virginia Woolf și H. G. Wells. Marie Bonaparte, buna lui prietenă și admiratoare, a venit și ea spre sfârșitul lunii iunie în Marea Britanie pentru a discuta despre soarta celor patru surori mai în vârstă ale lui Freud care rămăseseră în Viena. Prințesa a încercat să obțină vize de ieșire din Austria pentru bătrânele doamne Freud, dar intervențiile ei au eșuat și toate cele patru femei au murit în lagărele de concentrare naziste.

Din cauza fumatului excesiv, în ultimii ani din viață Sigmund Freud s-a luptat cu o formă agresivă de cancer. Ajuns la Londra, boala s-a agravat și, când chinurile au devenit de nesuportat, Freud a apelat la vechiul său prieten, medicul Max Schur, amintindu-i că au discutat anterior despre etapele terminale ale vieții: „Schur, îți amintești “contractul” nostru de a nu mă lăsa să sufăr atunci când va veni vremea? Acum nu mai este decât tortură și nu are sens”. Când Schur i-a spus că nu a uitat, Freud i-a mulțumit și i-a zis: “Vorbește cu Anna și, dacă crede că este corect, atunci pune capăt”. Anna Freud a dorit inițial să amâne moartea tatălui ei, dar doctorul Schur a convins-o că nu are rost să-l țină în viață, iar pe 22 septembrie i-a administrat o doză de morfină care a dus la moartea psihanalistului în jurul orei 3 dimineața.

La trei zile după moarte, trupul lui Freud a fost incinerat la Crematoriul Golders Green din nordul Londrei, Cenușa sa a fost așezată ulterior în Columbariul Ernest George al crematoriului și, după ce soția sa, Martha, a murit în 1951, cenușa acesteia a fost pusă în aceeași urnă.

$$_

 Profesorul l-a chemat în față pe băiatul cu ghiozdanul rupt… dar ce a urmat a făcut întreaga clasă să tacă.

Clopoțelul răsunase deja, dar vocea copiilor se auzea încă în clasă. Râsete, foșnete, glume. O zi obișnuită, într-o școală obișnuită.

Până când a intrat profesorul.

Domnul Andrei era un om liniștit, respectat și iubit de copii. Nu ridica tonul, nu certa, dar fiecare cuvânt al lui avea greutate. În ziua aceea, avea privirea mai gravă decât de obicei.

— Înainte să începem ora, aș vrea să vă rog ceva, spuse el, punând catalogul pe catedră.

Toți copiii s-au liniștit.

Într-un colț al clasei, un băiat stătea în ultima bancă, retras, cu ghiozdanul vechi sprijinit de picior. Era Mihăiță. Un copil tăcut, curat, dar cu hainele mereu spălate de mâna mamei, care se vedea că trăgea din greu. De multe ori venea cu pantofii rupți, dar niciodată murdari.

Și, deși era printre cei mai silitori elevi, se simțea mereu invizibil.

În ultima pauză, câțiva colegi râseseră de el.

„Uite-l pe Mihăiță cu ghiozdanul găurit!”

„Poate o să-i cadă cărțile în drum spre casă!”

El n-a spus nimic. A zâmbit forțat și a privit în jos.

Profesorul a aflat. Nu pentru că cineva i-ar fi spus, ci pentru că văzuse totul.

— Mihăiță, vino, te rog, la tablă.

Toată clasa a tăcut.

Băiatul s-a ridicat încet, strângând cureaua ghiozdanului ca și cum ar fi vrut să-l apere. A mers până în față, emoționat, și s-a oprit lângă profesor.

Domnul Andrei s-a apropiat, i-a pus mâna pe umăr și s-a întors către clasă.

— Spuneți-mi, copii, ce vedeți?

— Un coleg, domnule profesor, a răspuns o voce.

— Da. Dar altceva?

— Are ghiozdanul rupt… a spus o fetiță, rușinată.

Profesorul a zâmbit ușor.

— Așa e. Are un ghiozdan rupt. Dar știți ce nu vedeți voi?

Copiii s-au uitat unii la alții.

— Nu vedeți cât de curajos e băiatul ăsta. Nu vedeți cât de frumos e faptul că vine în fiecare zi la școală, chiar și așa, cu un ghiozdan care a fost al fratelui lui mai mare. Nu vedeți că deși are pantofii uzați, niciodată n-a întârziat. Că n-a cerut nimic, deși ar fi avut motive să o facă.

S-a aplecat spre Mihăiță și i-a spus încet, dar destul de tare cât să audă toată clasa:

— Eu văd un copil care nu se rușinează să fie modest. Și asta, copii, e o lecție mai valoroasă decât orice notă.

În clasă era liniște deplină. Până și cei care râseseră în pauză aveau ochii în pământ.

Profesorul a mers la catedră și a luat o geantă. A scos din ea un ghiozdan nou, frumos, albastru, cu fermoar lucios.

— Mihăiță, știi ce e ăsta?

— Un ghiozdan… a spus copilul, cu vocea tremurândă.

— E un dar de la mine, pentru un elev pe care-l respect. Nu pentru că are nevoie, ci pentru că merită.

Băiatul a izbucnit în lacrimi.

— Dar eu… eu nu pot să-l primesc, domnule profesor…

— Ba da, poți. Pentru că, uneori, cei mai demni oameni sunt cei care cred că nu merită nimic.

L-a îmbrățișat strâns, iar clasa a rămas tăcută. În tăcerea aceea se auzea doar respirația greoaie a unui copil care, pentru prima dată, se simțea văzut.

Apoi profesorul s-a întors către ceilalți:

— Niciodată să nu râdeți de un om pentru ceea ce poartă. Nu știți ce duce în spate.

Și să știți ceva: caracterul se vede nu în haine, ci în inimă.

A doua zi, nimeni n-a mai râs.

Iar Mihăiță a venit la școală cu ghiozdanul nou, ținut strâns la piept.

Dar cel mai frumos lucru nu era ghiozdanul. Era faptul că toți copiii s-au adunat în jurul lui la pauză.

L-au întrebat dacă vrea să joace fotbal, dacă pot să-l ajute la teme.

Iar Mihăiță a zâmbit larg, pentru prima dată după mult timp.

În colțul clasei, profesorul îi privea. Și știa că nu dăduse doar o lecție de viață.

Ci una de inimă.

Uneori, cea mai grea temă nu e cea de la școală, ci cea de acasă: să învățăm să nu judecăm oamenii după ce poartă, ci după ce poartă în suflet.

Distribuie povestea mai departe, poate ajunge la un copil care are nevoie să știe că valoarea lui nu se măsoară în ce poartă.

Destine de poveste!❤️

$$$

 Atunci când un copil plânge, creierul mamei reacționează imediat. În doar câteva secunde, zonele cerebrale responsabile de empatie, atenție și acțiune se activează ca un semnal de alarmă. Este începutul unui lanț complex de reacții biologice: hormonii se modifică, inima bate mai repede, iar corpul se pregătește instinctiv să protejeze.

Acea neliniște care apare în piept, acea grabă de a ajunge la copil chiar înainte ca plânsul să se intensifice — nu sunt semne de slăbiciune sau de exagerare. Sunt dovada că sistemul tău nervos funcționează exact așa cum natura l-a programat. Fiecare fibră din tine este conectată la nevoile copilului tău.

Oxitocina, hormonul legăturii și al iubirii, inundă creierul și te face mai receptivă, mai atentă, mai dispusă să îngrijești. Creierul tău devine mai sensibil la sunetele și mișcările copilului — de aceea te trezești uneori cu câteva secunde înainte ca el să se miște sau să plângă. Este biologia ta care veghează.

Maternitatea nu există doar în inimă. Este scrisă în chimia ta, în rețelele tale neuronale, în însăși structura corpului tău. Fiecare gest de protecție, fiecare val de iubire și grijă are o bază biologică profundă.