$__$$

 Leușteanul este o „farmacie” într-o singură frunză, motiv pentru care strămoșii noștri îl puneau în aproape orice ciorbă. Conține quercetina, unul dintre cei mai puternici antiinflamatori naturali cunoscuți (mai activ decât în multe medicamente de sinteză). Pe lângă gustul specific care poate înlocui sarea, leușteanul acționează ca un diuretic natural și calmează reacțiile alergice, fiind un aliment funcțional folosit instinctiv de țărani cu mult înainte de apariția chimiei alimentare.

Analiza biochimică modernă a confirmat ceea ce medicina populară știa empiric: leușteanul este un agent puternic pentru sănătatea digestivă. Uleiurile sale volatile au proprietăți carminative, ceea ce înseamnă că reduc gazele intestinale și balonarea. Adăugarea sa în mâncărurile grase sau grele nu era doar o preferință culinară, ci o necesitate fiziologică, ajutând bila și sucurile gastrice să descompună alimentele mai eficient și prevenind indigestia.

Pe lângă quercetină, planta este bogată în kaempferol, un alt flavonoid care ajută la stabilizarea celulelor mastocitare. Aceste celule sunt responsabile pentru eliberarea histaminei în timpul unei reacții alergice. Consumul regulat de leuștean proaspăt poate acționa ca un antihistaminic blând, reducând simptomele precum strănutul, mâncărimea ochilor sau congestia nazală, oferind un suport natural sistemului imunitar în perioadele de tranziție dintre anotimpuri.

Efectul său diuretic este remarcabil prin faptul că este un „aquaretic” – stimulează eliminarea apei fără a provoca o pierdere masivă de electroliți vitali (precum potasiul), spre deosebire de unele diuretice sintetice. Această proprietate îl face esențial pentru curățarea rinichilor și prevenirea formării nisipului renal. Prin creșterea fluxului urinar, leușteanul ajută la „spălarea” tractului urinar, reducând riscul aderenței bacteriilor la pereții vezicii.

Gustul inconfundabil al leușteanului, care duce cu gândul la un concentrat de supă, provine dintr-o substanță numită sotolon. Acest compus este atât de puternic încât poate fi detectat în concentrații extrem de mici. Datorită prezenței sotolonului, leușteanul funcționează ca un potențiator de aromă natural (umami), permițând bucătarilor să reducă cantitatea de sare adăugată în mâncare fără a compromite gustul, un aspect vital pentru persoanele cu hipertensiune arterială.

Din punct de vedere istoric, leușteanul (Levisticum officinale) a fost răspândit în Europa de către romani, care îl prețuiau enorm și îl numeau „iarba din Liguria”. Călugării benedictini l-au cultivat apoi în grădinile mănăstirilor medievale tocmai pentru versatilitatea sa. Era considerat indispensabil nu doar în bucătărie, ci și în infirmerie, fiind folosit pentru a trata durerile de gât și pentru a fluidiza secrețiile bronșice, acționând ca un expectorant eficient.

Frunzele verzi sunt, de asemenea, o sursă surprinzătoare de vitamina K, esențială pentru coagularea sângelui și sănătatea oaselor. O porție generoasă de leuștean poate acoperi o parte semnificativă din doza zilnică recomandată. De asemenea, conține vitamine din complexul B și vitamina C, deși aceasta din urmă se păstrează cel mai bine dacă frunzele sunt adăugate în ciorbă la final, după ce focul a fost stins, pentru a nu fi distrusă termic.

Uleiul esențial extras din rădăcina și semințele de leuștean a demonstrat în laborator proprietăți antimicrobiene notabile. Studiile au arătat eficiența sa împotriva anumitor tulpini de bacterii, inclusiv E. coli și Salmonella. Această acțiune antiseptică explică de ce, în trecut, extractele de leuștean erau folosite pentru a curăța rănile superficiale sau pentru a trata diverse afecțiuni ale pielii, reducând riscul de infecție.

În medicina tradițională, leușteanul era folosit și pentru efectul său calmant asupra sistemului nervos. O infuzie de semințe de leuștean era administrată pentru a reduce stările de agitație și pentru a calma durerile de cap de natură tensională. Deși nu este un sedativ puternic, compușii săi volatili au un efect relaxant asupra musculaturii netede, contribuind la o stare generală de bine.

Astfel, leușteanul nu este doar un simplu ingredient pentru ciorba rădăuțeană sau de perișoare, ci un super-aliment local, adesea subestimat. El reprezintă legătura perfectă între nutriție și medicină, demonstrând înțelepciunea bucătăriei tradiționale care a integrat prevenția bolilor direct în farfuria zilnică, folosind ceea ce natura oferea în grădina casei.