$__

 

Hai că-ți spun ca unei prietene, pe scurt și cu drag 💛 — 10 lucruri uimitoare pe care bebelușii le fac în burtica mamei:

1. Își aleg „mânuța preferată”

Pe la 12–14 săpt., mulți sug degetul și chiar arată o tendință de dreptaci/stângaci încă din uter.

2. Exersează „respirația”

Fac mișcări ritmice ale pieptului (fără aer, doar lichid) ca să-și antreneze plămânii pentru ziua cea mare.

3. Au sughiț

Micile tresăriri pe care le simți uneori? De multe ori sunt sughițuri, semn că mușchii respiratori se antrenează.

4. Ascultă și recunosc vocile

Din trimestrul III, aud vocea ta și sunetele din casă. După naștere, preferă vocile și melodiile „cunoscute”.

5. Gustă ce mănânci tu

Aromele ajung în lichidul amniotic; dacă bei, de pildă, suc de morcovi mai des, e posibil să-i placă ulterior piureul de morcov.

6. Au o mimică expresivă

Zâmbesc, încruntă sprâncenele, „se strâmbă” — mușchii feței se antrenează și ei (se văd minunat la ecografiile 4D).

7. Dorm… cu episoade de somn activ (REM)

Au cicluri de somn/ veghe și perioade cu mișcări rapide ale ochilor, ca niște vise micuțe.

8. Își deschid ochii și reacționează la lumină

În a doua jumătate a sarcinii, pot clipi și se mișcă atunci când lumina puternică traversează abdomenul.

9. Se joacă și „fac sport”

Apucă cordonul ombilical, se întind, își ating fața, se rostogolesc — e sala lor de gimnastică în miniatură.

10. Beau și fac „pipilică”

Înghit lichid amniotic, rinichii îl filtrează, apoi urinează înapoi — un ciclu perfect de antrenament pentru sistemul lor.

Dacă ți-a smuls un zâmbet, trimite lista asta mai departe unei viitoare mame. Să știe că în burtică se întâmplă o lume întreagă. 🤍

$$$

 La mulţi ani, MAGDA CATONE!

Îndrăgita actriţă Magda Catone (nume complet: Magdalena – Marta Catone) s-a născut la Bucureşti, la 24 octombrie 1958.

A absolvit Academia de Artă Teatrală şi Cinematografică din Capitală, în 1982, la clasa profesorilor Amza Pellea şi Ion Cojar, după care a fost repartizată la Teatrul de Stat din Petroşani.

Principalele piese de teatru în care a jucat:

- Teatrul din Petroşani: „Un bărbat şi mai multe femei”;

- Teatrul de Comedie Bucureşti (perioada 1980 – 1998): „O noapte furtunoasă”, „Sgnarelle”, „Troilus şi Cresida”, „Visul unei nopţi de vară”, „Slugă la doi stăpâni”, „Sfântu Mitică Blajinu”, „Când comedia era rege”, „Arma secretă a lui Arhimede”;

- ARCUB – Bucureşti 555: „Prizonierul din Manhattan”, „Amanta”;

- Teatrul Naţional din Bucureşti (din 1999 până în prezent): „O scrisoare pierdută”, „Iubire”, „Patimile Sfântului Tommaso d’Aquino”, „Sânziana şi Pepelea”, „Molto, gran’ impressione”, „Tartuffe”, „Papagalul mut – Istorii aproape adevărate despre un spion aproape uitat”, „Insula” (spectacol – lectură).

A debutat în film în perioada studenţiei, în producţia „De ce trag clopotele, Mitică?”.

Alte pelicule în care a fost distribuită: „Baloane de curcubeu”, „Sfârşitul nopţii”, „Prea cald pentru luna mai”, „Imposibila iubire”, „Escapada”, „Salutări de la Agigea”, „Cantonul părăsit”, „Enigmele se explică în zori”, „Nişte băieţi grozavi”, „De ce are vulpea coadă?”, „Un studio în căutarea unei vedete”, „Flăcări pe comori”, „Vânătoarea de lilieci”, „Divorţ... din dragoste”, „Telefonul”, „Atac în bibliotecă”, „Înnebunesc şi-mi pare rău”, „Rămânerea”, „Balanţa”, „Casa din vis”, „E pericoloso sporgersi”, „Un ete inoubliable”, „Johnny Mysto: Boy Wizard”, „Faţă în faţă”, „Zapping”, „Niki Ardelean, colonel în rezervă”, „Maria”, „Milionari de weekend”, „Păcală se întoarce”, „Şi totul era nimic...”, „De ce eu?”, „Dulciuri nocturne”, „Viaţa mea sexuală”, „Casanova, identitate feminină”, „Umilinţă”, „Din dragoste cu cele mai bune intenţii”, „Ursul”, „Sinucide-mă!”, „Proiecte de trecut”, „Omul”, serialele şi filmele tv: „Lumini şi umbre”, „Nobody’s Children”, „Valsul lebedelor”, „Sub clar de lună”, „Cuscrele”, „La urgenţă”, „Fetele marinarului”, „Narcisa sălbatică”, „Narcisa: Iubiri nelegiuite”.

A obţinut mai multe premii de-a lungul carierei, cele mai importante fiind: Premiul de interpretare – Festivalul de Teatru de la Braşov (1983) şi Premiul special al juriului – Festivalul de Teatru de la Costineşti (1984).

A fost căsătorită cu actorul Şerban Ionescu şi are un fiu care le calcă părinţilor pe urme.

#MagdaCatone - #lamulţiani

Foto: www.tnb.ro

$$$

 In Memoriam: ANDA CĂLUGĂREANU

Anda Călugăreanu (nume real: Anca Miranda Călugăreanu), îndrăgită actriţă, interpretă de muzică uşoară şi folk, s-a născut în Bucureşti, la 24 octombrie 1946, şi s-a stins la 15 august 1992.

A absolvit Liceul „Dimitrie Cantemir” din Capitală şi a fost membră în trupa de teatru a liceului. În aceeaşi perioadă, a început să cânte melodii în limba franceză, din repertoriul artiştilor S. Adamo şi C. Aznavour.

Admiterea la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică s-a produs abia în 1984 (clasa prof. Mihai Mălaimare), după mai multe tentative eşuate, din cauză că era prea scundă.

Talentul şi vocea deosebită i-au fost remarcate de actorul Mircea Crişan, în 1963, când s-a prezentat la o preselecţie pentru un post de solistă la unul dintre ansamblurile Armatei.

Aşa a început, cu adevărat, cariera Andei Călugăreanu.

În 1965 a debutat la Televiziunea Română, într-un spectacol de varietăţi, imitându-l foarte bine pe Adamo.

1965 este şi anul în care a lansat un material discografic, un single cu patru piese franţuzeşti, şi a început să cânte alături de „Sincron”-ul lui Cornel Fugaru, la Sala Palatului.

Era prezentă - într-un trio de excepţie, alături de actorii Dan Tufaru şi Florian Pittiş - în show-ul „Omul şi camera”.

Celebre rămân şi cupletele sale alături de actorul Toma Caragiu.

În 1968, popularitatea sa fiind în creştere, Anda a reprezentat România la Festivalul Internaţional „Cerbul de Aur” de la Braşov (alături de Luminiţa Dobrescu şi Mihaela Mihai), primind o Menţiune.

Din 1973 a început să cânte şi muzică folk, participând la diverse spectacole, inclusiv la Cenaclul „Flacăra”.

Din repertoriul său, cunoscute şi îndrăgite sunt melodiile: „N-am noroc”, „Cheamă-mă”, „Cu viaţa nu glumi”, „Nu te supăra”, „Portocala”, „Nu te-nţeleg”, „Micul prinţ”, „Mi-a ieşit în cale un băiat”, „Revino”, „Tăcut”, „Seara”, „Bocet”, „De bine, de rău” etc.

În calitate de actriţă, a jucat pe scenele: Teatrului Mic, „Nottara”, Teatrului Naţional, Teatrului „Ţăndărică”, Teatrului „Ion Creangă”.

A apărut în emisiunile radiofonice pentru copii, în celebra „Ora veselă”, în piese de teatru radiofonic.

A fost vocea personajului „Oache” din filmele „Maria Mirabela” şi „Maria Mirabela în Tranzistoria”, precum şi vocea lui D’Artagnan în „Uimitoarele aventuri ale muşchetarilor”.

A fost distribuită în filme. În ultimii ani de viaţă predat Actorie.

Între 1990 - 1992, la TVR 1, a prezentat emisiunea pentru copii „Club Anda”.

S-a stins la numai 45 de ani şi este înmormântată la Cimitirul Bellu.

Citiţi pe blog --- >>> https://pearipadecant.blogspot.com/2021/08/in-memoriam-anda-calugareanu.html - şi alte informaţii despre regretata #Anda_Călugăreanu.

#AndaCălugăreanu - #InMemoriam

$$$

 In Memoriam: DRAGA OLTEANU MATEI

Draga Olteanu Matei, una dintre reprezentantele generaţiei de aur a scenei româneşti, s-a născut la Bucureşti, la 24 octombrie 1933, și s-a stins la Iași, la 18 noiembrie 2020.

De-a lungul îndelungatei cariere, a jucat în peste 90 de filme, 55 de piese de teatru, 100 de producţii de televiziune (printre care se numără şi apariţiile în diferite programe de divertisment), precum şi în piese ale Teatrului Naţional Radiofonic.

A studiat la Liceul „Iulia Hasdeu” din Lugoj, iar la 13 ani a jucat în primul spectacol – „Prinţesa din pădurea adormită”.

A făcut parte din trupele de actori amatori (pe care, în general, le şi conducea) ale şcolii şi ale Casei Armatei.

Pe la vârsta de 17 ani, după ce s-a mutat la Braşov, a intrat în echipa de amatori de la Casa Centrală a Armatei.

În 1956 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti, iar în septembrie – acelaşi an – a debutat în piesa „Ziariştii”.

Alte piese de succes în care a fost distribuită: „Coana Chiriţa” (pentru care a scris şi un scenariu de film în două serii: „Coana Chiriţa” şi „Chiriţa la Iaşi”), „Gaiţele”, „Căruţa cu paiaţe”, „Hagi Tudose”, „Domnişoara Nastasia”, „Pisica în noaptea de Anul Nou”, „Autorul e în sală”, „Azilul de noapte”, „Crimă pentru pământ”, „Ploşniţa”, „Comoara din deal”, „Căsătoria”, „Simfonia patetică”, „Avarul”, „Cadavrul viu”, „Casa recomandată”, „Caleaşca de aur”, „Fetele Didinei”, „Jocul de-a vacanţa”, „Minunile Sfântului Sisoe”, „Omul care a văzut moartea”, „Tartuffe” etc.

La Teatrul Naţional Radiofonic, a avut roluri în: „Hagi Tudose”, „Întâlnire cu Vasile Alecsandri”, „Milionarul”, „Momente şi schiţe”, „Muşcata din fereastră”, „Visul unei nopţi de iarnă”, „Douăsprezece scaune” etc.

Dintre numeroasele filme în care a jucat, amintim: „Nea Mărin miliardar”, „Ilustrate cu flori de câmp”, „Filip cel Bun”, „Haiducii”, „Răzbunarea haiducilor”, „Fraţii Jderi”, „Toamna bobocilor”, „Iarna bobocilor”, „Eu, tu, şi... Ovidiu”, „Acţiunea Autobuzul”, „Buletin de Bucureşti”, „Rămăşagul”, „Căsătorie cu repetiţie”, „Telegrame”, „Un surâs în plină vară”, „Răscoala”, „Astă seară dansăm în familie”, „Ştefan cel Mare – Vaslui 1475”, „Patima”, „Zile fierbinţi”, „Dumbrava minunată”, „Miezul fierbinte al pâinii”, „Promisiuni”, „O lume fără cer”, „Iancu Jianu, haiducul”, „Ultima noapte a singurătăţii”, „Din nou împreună”, „Gustul şi culoarea fericirii”, „Cine va deschide uşa?”, „Zile de vară”, „Setea”, „Ministerul comediei”, „Faimosul Paparazzo” etc, serialele tv: „Cuscrele” şi „Narcisa sălbatică” etc.

Pe parcursul anilor, a primit numeroase premii şi distincţii, cele mai importante fiind:

- 1975 – Premiul ACIN pentru rolurile din „Ilustrate cu flori de câmp” şi „Filip cel Bun”;

- 2002 – Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler – „pentru prestigioasa carieră artistică şi talentul deosebit prin care a dat viaţă personajelor interpretate în filme, dar şi pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”;

- 2003 – Premiul „Cea mai bună actriţă” – acordat de TVR şi Prime Time World Broadcast;

- 2004 – Premiul UNITER pentru întreaga activitate;

- 2005 – Premiul de Excelenţă al revistei „VIP”;

- 2010 – Premiul Gopo pentru întreaga carieră;

- 2014 – Decoraţia Ordinul „Coroana României” în grad de Ofiţer – din partea Casei Regale a României;

- este Societară de Onoare a Teatrului Naţional;

- „Cetăţean de Onoare” al municipiilor Bucureşti şi Piatra Neamţ.

După ce a ieşit la pensie, a înfiinţat, la Piatra Neamţ, propria companie pentru actori neprofesionişti – „Teatrul Vostru”.

În 2007, împreună cu soţul ei, medicul Ion Matei (decedat în 2014), s-a retras la Piatra Neamţ.

#DragaOlteanuMatei - #InMemoriam

$$$

 „Moșule, la supermarket e mai ieftin!” – i-a trântit-o un șofer dintr-o mașină scumpă, râzând ironic, cu cotul sprijinit pe geam.

Bătrânul s-a oprit o clipă din mers. Ținea în mâini o sticlă de lapte, caldă încă, abia mulsă.

A zâmbit ușor, cu o tristețe care nu se mai simte în cuvinte, ci în tăceri. N-a zis nimic.

Doar și-a plecat privirea și s-a așezat pe scaunul său, încet, ca un om care a învățat că nu toate rănile dor la suprafață.

Se luminase de ziuă peste sat. Aerul dimineții era rece, iar aburul laptelelui muls se ridica ușor din găleată.

Moș Ilie se trezise ca în fiecare zi la ora cinci. De ani de zile, n-a avut nevoie de ceas. Îl trezea liniștea gospodăriei și dorul de femeia care îl aștepta la spital.

Își pusese șapca, și-a luat haina veche, cu nasturii atârnați în ață, și a ieșit în curte.

În grajd, vaca îl privea cu ochii ei blânzi.

— Hai, Leano, hai să-ți mulgem laptele, că ne așteaptă lumea pe drum, a murmurat el, mângâindu-i fruntea.

De când bătrâna lui, Maria, era bolnavă, vaca devenise aproape singurul lui sprijin. Cu banii din lapte plătea medicamentele, drumul până la oraș și, uneori, o floare pe care o ducea la spital.

„Măcar o floare să-i duc, că tot ce mai are ea acum e speranța… și pe mine.”

După ce a terminat de muls, a turnat laptele în sticle curate, le-a pus în lada mică de lemn și a ieșit la drumul mare.

Era frig, iar aburul i se ridica din gură la fiecare respirație.

Dar nu-l deranja. Îl ținea cald gândul că, dacă vinde toate sticlele, poate azi îi cumpără Mariei o prăjitură – din acelea simple, cu cremă de vanilie, care îi plăceau înainte de boală.

S-a așezat pe o piatră, la marginea drumului, și a așteptat.

Trecuseră zeci de mașini, dar nimeni nu se oprise. Doar praful și vântul i-au ținut de urât.

După o vreme, o mașină scumpă a frânat brusc lângă el. Geamul s-a coborât.

Un tânăr, cu ochelari de soare și zâmbet ironic, s-a aplecat spre el.

— Cât e laptele, moșule?

— Zece lei sticla, dom’ dragă. E muls azi dimineață, curat, de la vaca mea.

Tânărul a râs scurt.

— Zece lei? La supermarket e mai ieftin, moșule!

Tonul lui tăios i-a străpuns inima. Dar moș Ilie a rămas tăcut.

— Să fie sănătos supermarketul, dom’ dragă… da’ vaca mea nu trăiește cu reduceri, a spus încet, cu un zâmbet blând.

Tânărul a râs din nou și a plecat în trombă, ridicând praful în jurul bătrânului.

Sticla din mâinile lui a tremurat ușor.

S-a uitat la drum, apoi la sticla de lapte. „O să o vând până la urmă… doar să mai prind ora vizitei”, și-a spus.

Peste câteva ore, după ce vânduse tot laptele, moș Ilie a luat autobuzul spre spitalul din oraș.

Avea într-un buzunar 40 de lei, iar în celălalt o floare mică, prinsă în ziar.

A intrat încet în salon.

Pe pat, Maria stătea palidă, dar când l-a văzut, i s-au luminat ochii.

— Ai venit, Ilie?

— Cum să nu vin, dragă Marie? Am adus și lapte, de ăla bun. Da’ ți-am adus și ceva dulce.

A scos din buzunar un pachet mic cu prăjituri și i le-a pus în palmă.

Ea a zâmbit și l-a privit lung.

— Iar ai stat în frig pentru mine…

— Lasă, dragă, că m-a încălzit gândul la tine. Și dacă tot n-am bani mulți, măcar să fac ceva cinstit pentru tine.

A luat-o de mână. Mâna ei era subțire, rece, dar caldă în sufletul lui.

— O să te faci bine, ai să vezi. Mai strâng niște bani, și-ți cumpăr și medicamentele alea scumpe.

Ea a zâmbit, cu lacrimi în ochi.

— N-am nevoie de nimic scump, Ilie. Am nevoie doar de tine.

În tăcerea aceea simplă, printre aparate și miros de spital, se simțea toată dragostea lumii.

Dragostea aceea tăcută, care nu cere nimic, dar dă tot.

A doua zi, tânărul cu SUV-ul trecea din nou pe același drum.

L-a văzut pe bătrân stând acolo, cu sticlele lui de lapte și privirea blândă.

Pentru o clipă, i-a fost rușine.

A frânat și s-a apropiat.

— Moșule, mai ai lapte?

— Mai am, dom’ dragă. E bun, de dimineață.

— Dă-mi două sticle, te rog.

Moșul a zâmbit.

— Zece lei bucata.

Tânărul a scos o bancnotă de o sută.

— Ține restul, moșule.

Bătrânul s-a uitat la el, neștiind ce să spună.

— Mulțumesc… dar nu trebuie, dom’ dragă. Eu nu cer mai mult decât face.

— Ține, moșule. Pentru că unele lucruri nu se măsoară în preț, ci în inimă.

Apoi a plecat încet, fără ironie de data asta.

Moș Ilie a rămas privind după el. A strâns bancnota în palmă și s-a uitat spre cer.

— Vezi, Marie? Lumea nu e chiar pierdută… mai sunt și oameni buni.

Uneori, nu ne dăm seama cât de mult înseamnă munca unui om simplu.

Și uităm că în spatele fiecărui gest modest poate fi o poveste de iubire, de luptă, de sacrificiu.

Respectul nu costă nimic, dar vindecă suflete.

(text preluat).

$$$

 În orașul Iași, în anul 1851, se năștea băiatul care avea să lumineze mințile unei întregi națiuni. Provenit dintr-o familie modestă, Spiru Haret a crescut cu respect pentru carte și pentru efortul muncii. Nu avea bogății, dar avea o curiozitate fără margini și o sete de cunoaștere care nu se stingea niciodată. Încă din copilărie, privea cerul cu uimire și visa să afle ordinea ascunsă a lumii. 🌠

📚 Copilul care a iubit cartea

Într-o vreme în care școala era un lux, Spiru Haret mergea zilnic cu bucurie la învățătură. Citea tot ce îi cădea în mână și punea întrebări care îi uimeau chiar și pe profesori. A înțeles devreme că educația este singura avere care nu se pierde. Pentru el, a învăța nu era o obligație, ci o formă de libertate. 📖

🎓 Drumul spre stele

După terminarea studiilor în țară, a plecat la Paris, la celebra Universitate Sorbona, unde a obținut doctoratul în matematici în 1878, cu o lucrare despre „Stabilitatea sistemului solar”. Era primul român care primea un astfel de titlu. Străinii îl priveau ca pe un geniu tăcut, iar el, departe de casă, se gândea mereu la România și la ce ar putea aduce înapoi. 🌍

🔭 Mintea care a atins cerul

Lucrarea sa a fost apreciată de savanții vremii, iar Spiru Haret ar fi putut rămâne în Franța, cu o carieră strălucită. Dar nu a vrut. A simțit că menirea lui nu era să numere stele, ci să aprindă lumina cunoașterii în oameni. S-a întors acasă pentru a-și pune știința în slujba educației românești. Era un om de geniu, dar și un visător cu suflet de dascăl. 🌌

🏫 Omul care a schimbat școala

Ca ministru al instrucțiunii publice, Spiru Haret a reformat școala din temelii. A construit sute de școli la sate, a deschis biblioteci, a trimis manuale gratuite și a încurajat fetele să învețe alături de băieți — o idee revoluționară pentru vremea aceea. A fost primul care a spus: „O țară se clădește nu cu ziduri, ci cu minți educate.” 🏗️

Învățătorul din umbră

Deși era un om al științei, Haret a rămas mereu modest. Când vizita satele, vorbea cu învățătorii, cu copiii, cu părinții. Îi asculta și îi încuraja. Le spunea că misiunea lor este sfântă — aceea de a ridica un popor din întuneric prin carte. Mulți îl considerau un adevărat părinte al învățătorilor. 🌻

🕊️ Moștenirea lui Haret

Când a murit, în 1912, România pierdea un om de știință, dar câștiga un simbol etern al educației. Reforma lui a schimbat generații întregi. Sutele de școli din satele românești, bibliotecile, institutele și colegiile de azi poartă, într-un fel, amprenta gândirii sale. ✒️

🌞 Lumina care nu se stinge

Spiru Haret a demonstrat că adevărata putere nu stă în avere sau forță, ci în cunoaștere. A fost omul care a înțeles că o națiune educată este o națiune liberă. Iar moștenirea lui trăiește și azi, în fiecare copil care deschide o carte și visează să devină mai bun. 📘

$$$

 S-a întâmplat la 21 octombrie1940: Începea „Proiectul Manhattan" având ca obiectiv crearea bombei atomice americane. Proiectul Manhattan a fost proiectul de dezvoltare a primei arme nucleare (bomba atomică) în timpul celui de-al doilea război mondial de către Statele Unite ale Americii, Regatul Unit şi Canada. Ceea ce a fost denumit oficial „Districtul Ingineresc Manhattan”, se referă anume la perioada 1941–1946, când proiectul s-a aflat sub controlul Corpului de Geniu al Armatei SUA, sub adminstraţia Generalului Leslie R. Groves. Cercetarea ştiinţifică a fost condusă de fizicianul american J. Robert Oppenheimer. Proiectul a avut succes în dezvoltarea şi detonarea a trei arme nucleare în 1945: o detonare de test a unei bombe cu implozie cu plutoniu pe 16 iulie (testul Trinity) lângă Alamogordo, New Mexico; o bombă cu uraniu îmbogăţit denumită „Little Boy" pe 6 august deasupra oraşului Hiroshima, Japonia; şi o a doua bombă cu plutoniu, denumită „Fat Man" pe 9 august deasupra oraşului Nagasaki, Japonia.

Rădăcinile proiectului s-au aflat în temerile oamenilor de ştiinţă ai anilor 1930 că Germania Nazistă investiga ea însăşi posibilitatea producerii armelor nucleare. Născut dintr-un mic program de cercetare în 1939, Proiectul Manhattan a ajuns să angreneze peste 130.000 de oameni şi să coste aproape două miliarde de dolari (23 miliarde, la nivelul din 2007 al dolarului). A avut ca rezultat crearea multor puncte de producţie şi cercetare care au operat în secret. Cele trei centre primare de cercetare şi producţie ale proiectului au fost centrul de producţie a plutoniului aflat la Hanford Site, centrele de îmbogăţire a uraniului de la Oak Ridge, Tennessee, şi laboratorul de proiectare şi cercetare a armelor, cunoscut astăzi ca Laboratorul Naţional Los Alamos. Cercetări s-au desfăşurat şi în peste treizeci de alte locuri din Statele Unite, Canada şi Regatul Unit. Districtul Ingineresc Manhattan a controlat producţia de arme din SUA până la constituirea Comisiei de Energie Atomică în ianuarie 1947.

Surse:

https://www.rador.ro/2023/06/19/proiectul-manhattan-si-spionajul-nuclear-studiu-de-caz-operatiunea-enormoz/

https://www.nps.gov/mapr/learn/manhattan-project.htm

https://www.britannica.com/event/Manhattan-Project

https://www.dw.com/ro/bomba-venit%C4%83-din-paradis/a-18629566