$$$

 Mi-e dor de tine, mamă!...

Pe-a timpului cărare, pe-o aripă cernită,

S-a stins o mândră stea, măicuța mea iubită,

Și mi-a lăsat în suflet durere infinită,

Ce nu pot să o șterg nici cu apă sfințită,

A plâns-o și cerul, cu lacrimi multe, grele,

Ca să mi mai liniștească dorurile mele,

Și luna apărea din ceața deasă, tristă,

Când mă vedea plângând pe-a casei mele prispă,

Trecut-au cu greu anii, dar dorul mi-a rămas,

În sufletul cernit a făcut veșnic sălaș,

Aș vrea să o găsesc, dorul să îmi potolesc,

Dar unde să o caut, pe unde s-o-ntâlnesc?

Am strigat-n zările toate, n-a auzit,

În miazăzi, miazănoapte, chiar și-n asfințit,

Pe ape -nvolburate am chemat-o mereu,

Mi-a răspuns din depărtare un rece ecou,

Speranțe nu mai am decât la Dumnezeu,

Doar El mă liniștește când îmi este greu,

Măcar în vis s-o văd, să trăiesc fără teamă

Și să-i pot spune iar:-"MI-E DOR DE TINE, MAMĂ!

  

✍️ Smeada Zina Marchidanu

***

 Se duc părinții noștri buni

Se duc părinții noștri dragi...

Poate-ar mai sta. Dar nu mai pot

Să țină-n piept atâția ani.

Prea greu atârnă-n pieptul lor,

În care-au strâns atâta dor...

De prea mult timp, rămași orfani,

Se duc cu primăveri cu tot!

Se duc părinții noștri sfinți...

Au strâns atâtea rugăciuni,

Încât, făcut-au pod spre cer!

Se duc cu tot cu primăveri,

Și lasă-n urmă doar tăceri.

În inimile noastre, ger,

Și-n suflet, lacrimi și furtuni.

Dar cine mi i-a-ngenunchiat?!

Și cine-a smuls din ochii lor

Lumina lumii de-nceput

În care, toate-și aveau rost?!

Se duc de parcă nici n-au fost...

Plăti-vom greu acest tribut:

Cu lacrimi de suspin și dor.

Îmi vreau părinții înapoi!

Pe toți părinții chinuiți,

Smeriți, umili, trudind mereu...

Nici un război n-a fost al lor!

Răscumpăr viața tuturor!

Prea repede-au plecat la sfinți

Cu jalbă, către Dumnezeu.

Se duc părinții noștri buni...

Și-aș vrea să pot, de drag și dor,

Să le răsplâng durerea lor

Cu lacrimă și rugăciuni.

Sătui de ierni și de poveri

Se duc cu tot cu primăveri.

✍️Maria Apăvăloaie-Lungu 

( din volumul LA RĂSCRUCI DE VREMURI)

***

 Tu nicicând n-ai plecat....🩶

Au înghețat petale-ntradafiri, 

De atâția ani de când nu ți-am văzut privirea, 

Și parcă vieți s-au scurs și primăveri, 

Însă nimic nu mi-a putut șterge iubirea. 

Au înghețat și zori în dimineți, 

Când iarna încet s-a așternut pe ele, 

Dar n-am uitat să-ți văd surâsul prin nămeți, 

Și nici nu te-am șters din gândurile mele. 

Au trecut parcă ani și ani, 

Și tot mai ștearsă vrea să-ți pară amintirea, 

Deși am pus pansamente peste răni, 

În piept adânc eu tot respir durerea. 

Când ai plecat eu mult am suspinat, 

Cuvintele nu mai ieșeau din mine, 

Atâtea lacrimi mamă am vârsat, 

Dar n-ai venit ca să m-alinți cu tine.  

Atâtea nopți și zile eu am plâns, 

Deși știam că  n-ai să vi eu te-am strigat, 

Și în fiecare zi cu tine a tot nins, 

Până când intr-o zi și-n vise am lăcrimat. 

Oricât as cere sorții să se schimbe, 

Ea tot așa rămâne neschimbată, 

Și tot așa te ține doar in umbre, 

Deși aș vrea să te lase  încă în viața alintată. 

  Mamă eu zi de zi te caut și printre vise, 

Dar tu nu vii decât rar și uneori, 

Și atunci când vi durerile-mi sunt stinse, 

 Dar când mă trezesc în zori de ce dispari? 

Așa te caut mamă mea cea dragă,

Colindând lumea în lung și lat, 

Te-aștept încă să mă ajuți sa fiu iarăși întreagă, 

Simțind că te-ai întors și nicicând mamă n-ai plecat.

AUTOR: LARISA ANDREEA IACOB

$$$

 🖤...

A dus mama rugăciune către cer și Dumnezeu

Și-a cerut câteva fire, ca să-i dea din curcubeu,

Să le puie la prosopul început din primăvară,

Înmuiat acum sub ploaie și uscat cu drag de soare.

A dus mama plecăciune la câmpia toată-n flori,

Să-i dea fir de busuioc, să miroase-n sărbători,

Să îl prindă la icoană.., ori la colț de păritar

Și să-i fie casa mare.., în mireasmă de Altar.

A dus mama milă multă câmpului proaspăt arat

Și-a rugat să fie roadă, ca s-o puie-n frământat.

Să îi crească lan de grâu, la morar în car să-l ducă

Și să bucure covata.., cu făină multă...

A dus mama mulțumire la izvorul sub vâlcea,

Care-i potolește setea, răcorind din truda grea.

I-a mai așezat din piatră și i-a pus ulcior din lut,

S-aibă parte și plugarii, când s-or odihni sub nuc.

A dus mama lacrimi multe și le-a pus într-o batistă,

Iar cu dorul împreună.., așezat-au țol pe prispă...

Drumul de privea spre casă, casa de privea spre drum

Și-amintiri de altădată, când ieșea prin hornuri fum...

 

A dus mama dor și cânt codrului plin de poieni,

Care vara îi aduce în miros.., florea de tei,

Care zâmbetul îi crește când e zi de primăvară

Și-are grijă de străbunii adunați lângă poiană. 

A dus mama slavă multă adunată-n fir cu ceară,

Colo unde clopot bate și se-aprinde lumânare.

A dus rugă pentru Pace și la timp să fie ploi...

Și a mai rugat măicuța...., bine să fie...., la noi.........

R.M.(Mihai Racoviță).

,***

 Ţi-aş da un mărţişor...

Ţi-aş da un mărţişor, măicuţă dragă, 

Ţi-aş da un mărţişor, dar nu am cum, 

Căci ai plecat tăcută,pe alt drum, 

De atunci, luna lui mărţişor nu mi-e întreagă. 

E evident că-mi este dor într-una, 

Însă de mărţişor este un chin, 

Cumpăr o floare, chinul să-mi alin 

Şi o pun în glastră, unde bate luna. 

În floarea albă pun un bileţel, 

Cu o inimă şi câteva cuvinte, 

Era un ritual...'ţi-aduci aminte? 

Îl fac şi acum, cu ochii către cer. 

Ţi-aş da un mărţişor, măicuţă dragă! 

Însă nu pot şi-mi este tare greu, 

Doar floarea, slove şi sufletul meu, 

Vezi mamă? Luna martie nu-i întreagă!

AUTOR : LUMINIȚA TRĂISTARU

***

 🖤...

E primăvară mamă, iarăși primăvară...

Dar fără tine de atâția ani,

Au înflorit de dor, toți bumbișorii,

Pe drumul ce mergeai pe sub castani.

Din nou o primăvară fără tine,

Cu acelaș dor și multe amintiri....

Aș vrea să știu ce faci, dacă ești bine?...

În Raiul cu miros de trandafiri.

Din Raiul cu miros de iasomie, 

Zărești cum arde dorul meu fierbinte?...

Dar primăvara știi că a venit?...

Vezi toporași crescând peste morminte?

Ne vezi mămică dintr-un colț de cer,

Cum ne lipsești, și dorul ne apasă 

Cum anii trec și noi îmbătrânim...

Și-mbătrânește gardul de acasă?...

Pe tata-l vezi cum târâie șoșonii,

Din Raiul parfumat plin cu bujori,

Dar fetele ți le-ai zărit cum astăzi ,

Au fost la cimitir să-ți ducă flori?...

Mai dă-ne câte-un semn mămică dragă, 

Mai vino seara în visele mele,

Să știu ce faci, acum că-i primăvară 

În Raiul plin cu flori de albăstrele. 

Camelia Nagîț

$$$

 

🖤...

Te-a căutat o rândunică, mamă

S-a-ntors la cuibul părăsit, 

Ea a plecat de vreme-n toamnă

Și nu știa că ai murit.

Te-a căutat pe holuri și prin casă,

Te-a căutat dar nu te-a mai găsit nicicum,

Dar a văzut ca lumânarea de pe masă

Nu mai ardea dar încă scotea fum.

Și a'nceput să țipe ca și omul

Având în ochi o lacrimă micuță, 

De parc-o cuprinsese dorul

Și c-ai fi vrut să fii aici măicuță.

Și m-a privit apoi îngândurată

Parcă voind să-mi spună să o iert,

Of , randunică, mama niciodată 

Nu m-a lăsat ca să te cert.

Of dragă mamă și rândunica plânge

Și nu-i decât o pasare în zbor,

Care nu știe că lacrima ce-mi curge

E dăruită ție și mamelor care ne cresc și apoi mor...

                      Dorin Dumitriu