Vasile se întâlnește la prima oră a dimineții cu prietenul său bun, Gheorghe. Acesta din urmă arăta de parcă trecuse printr-un adevărat cataclism, însă un detaliu sărea în ochi mai ceva ca restul: o vânătaie imensă, în nuanțe de mov și albastru, care îi acoperea complet ochiul stâng.
Speriat de imaginea dezolantă, Vasile îl întreabă direct:
— Ce-i cu vânătaia aia la ochi, Gheorghe?
Gheorghe oftează adânc, își potrivește șapca pe frunte ca să mai ascundă din "daune" și răspunde cu vocea pierită:
— Ce să fie, m-am îmbătat ieri tare de tot...
Vasile, încercând să găsească o explicație logică pentru accidentul prietenului său, continuă speculațiile:
— Şi ai căzut?
Gheorghe clatină din cap cu amărăciune, semn că realitatea fusese mult mai dură decât o simplă pierdere a echilibrului:
— Nu, nu, a venit nevastă-mea la bar după mine...
— Aşa, şi ce legătură are asta cu vânătaia? întreabă Vasile, încă nelămurit de cum s-a transformat vizita soției într-un ochi umflat.
Gheorghe lasă privirea în pământ și recunoaște, cu ultima fărâmă de demnitate:
— Păi are, că i-am cerut nu mărul de telefon!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu