&&&

 George Uscătescu (n. 5 mai 1919 - d. 11 mai 1995, Madrid) a fost filosof, estetician şi sociolog, membru de onoare din strãinãtate al Academiei Române. În domeniul literar, George Uscătescu a debutat la 20 de ani în revista „Tinereţea" din Bucureşti şi pe parcursul vieţii a publicat 7 volume poetice din colecţia „Destin": Tanatos - 1970; Dărâmat Hion - 1972; Melc Sideral - 1974; Memoria Pădurii - 1977; Millenarium - 1980; Poeme - 1981; Autobiografie - 1985; Timp şi Destin – 1993. Alte lucrări ale sale au omagiat mari artişti români: Brâncuşi, Luceafărul, La un centenar (1989). Înainte de 1989 opera sa a fost remarcată, tradusă şi publicată în România: Erasmus (1982); Brâncuşi şi arta secolului (1985); Ontologia culturii şi procesul umanismului (1987). După evenimentele din 1990 din România, a fost printre primii români din exil care s-a alăturat mişcării de emancipare politică şi culturală care a deschis noul curs al istoriei în România.

Surse:

Daniela Șontică, George Uscătescu și vitalitatea spiritualității românești, în LUMINA, 13 decembrie 2021 

https://radiorenasterea.ro/george-uscatescu-filosof-estetician-eseist-poet-si-sociolog-roman/

https://scoalagorjeana.org/2025/01/19/george-uscatescu1919-1995-gorjeanul-intrat-in-universalitate/

https://link.springer.com/chapter/10.1007/978-1-349-2749 6-3_9