Uneori mi-e dor de George Pruteanu.
Important e să sune bine la ureche și să dăm impresia că știm engleză, chiar dacă nu știm corect limba română!
Mi-e dor de George Pruteanu! 🙂 🙁
"Mi-a spus astăzi o prietenă că e în ”a hurry”, că se grăbește la ”job” pentru un ”meeting office cu CEO”.
De fapt, a chemat-o directorul să-i facă o cafea.
Și am înțeles-o, lucrează la o multinațională, așa că jumătate dintre cuvinte îi vin în engleză.
E ”assistant manager”, adică secretara directorului, dar la așa denumire, când dă cu ochii de ea un instalator, acesta crede că ea e numărul 2 în companie.
Alt amic, cu care m-am întâlnit la ”bus” în stație, mergea la ”training”.
Pregătirea și instrucția sunt noțiuni perimate, acum se poartă ”training”.
Una e să zici: mă pregătesc să ajung magazioner-șef la Lactate și alta e: „fac un training sa fiu operațional chief of Milk&Cheese Departament.”
Acum lucrează ”part-time” ca ”promoter”.
Adică, pentru cei mai puțini obișnuiți cu romgleza: împarte ”flyere” (fostele pliante) pentru un ”Gym” (fosta sala de sport) și este plătit pentru jumătate de normă.
Afară e un ”freezing rain” de te omoară.
Aș fi vrut să zic măzăriche, dar mi-e că nu mă mai înțelege nimeni. Intru la ”supermarket” să ”grab a snack”. ”Snack”, pentru că ”gustare” îmi pute.
Apropo, știu cum am preluat „supermarket” de la americani, dar nouă nu ne-a fost de-ajuns, așa că am inventat ”hipermarket-ul.” Dacă există cineva care să îmi spună care e diferența dintre ”supermarket” și ”hypermarket”, ii dau 10 ”apple juice!”
Că sucuri de mere am văzut că nu mai au la raft.
Optez între un ”snack cu steak” și unul cu ”ham.”
„Friptură” sună din secolul trecut, iar șuncă nu mai mănâncă nimeni azi.
În definiția românească, ”hypermarket”-ul cuprinde un ”supermarket”, plus alte magazine.
Atunci care mai este diferența între un ”hypermarket” și un ”mall”? Sau ”mall”-ul e ”gigamarket”?
Ajung la birou, unde fetele vorbesc despre ”fashion” și ”make-up”. ”Moda” nu mai este un cuvânt la modă, iar ”machiajul” moare și el. Pentru că oricât de agramat ai fi, dacă știi trei cuvinte în engleză păcălești 5 fraieri.
E în ”trend”, nu în ”tendințe”, să folosești cuvinte în engleză.
O colegă ”account” și-a făcut un ”tattoo” pe ”body” (tatuaj pe corp ar suna de-a dreptul obscen, numai marinarii își fac tatuaje).
O să ni-l arate la ”party”-ul din ”weekend”.
Nu la ”petrecere”, să nu înțeleagă cineva că e cu taraf.
Doamne ferește! ”For God’s sake!”
În muzică nu mai avem orchestre sau formații, ci ”band”-uri.
Pentru că, nu-i așa, orice mizerie ai cânta, altfel sună „Costel de la Calafat Band.”
Care Costel Band nu mai cântă trei manele și două melodii furate, ci efectuează un ”performance fusion-evergreen” și manele!
Cartelele sunt ”prepay”, nu ”preplătite”.
Nu le mai cumpărăm, ci le ”shopping”-uim (da, am auzit asta), după ce luăm ”cereal bars” de la raionul ”Diet” și ”toast” de la ”Bakery”.
Un coleg de la ”advertising”, nu de la ”publicitate” că e un cuvânt perimat, ne spune în ”coffee break” că la televizor a văzut un ”Breaking News”: Iohannis a ținut un scurt ”briefing”, așa a zis prezentatorul.
Nici măcar el nu mai face conferințe de presă, penduleaza între scurt ”briefing” și ”silent briefing”.
Vă las acum, mă duc să ajung la un ”agreement” cu un coleg, dacă poate el să facă în locul meu un ”meeting report.”
Am luat din engleză cuvinte și le folosim prost.
Confundăm la greu “a acomoda” și “to accomodate” (a asigura cuiva cazarea), “audienta” și “audience” (public), “suport” și “support” (sprijin financiar).
Traducem prin “a observa o lege” expresia “to observe a law” (a respecta o lege), pentru că ni se pare un verb cunoscut.
Nu contează cum vorbim, nu contează cât de prost combinăm limbile, important e să sune bine la ureche și să dăm impresia că știm engleză, chiar dacă nu știm corect limba română.
Ați înțeles ideea: uneori mi-e dor de George Pruteanu."
via Lisita Eliza-Alexandra; via Veleat Ionel 1 via Carmen Sipica
Marilena Mehedintu
