***

 

Cine nu îndrăgește MAGNOLIA?

Dar cine știe aceste detalii despre acest COPAC NOBIL?

Magnolia – Copacul Nobil

Copacul de magnolie a fost botezat astfel în 1600 după numele unui botanist francez – Pierre Magnol.

Este un copac nobil, poate cel mai frumos copac cu flori cultivat din lume. Înflorește primavara, iar florile sale mari, minunate sunt asociate la nivel simbolic cu trăsături precum noblețea, demnitatea, frumusețea, perseverența.

Semnificațiile magnoliei

Soiurile de magnolii care cresc în regiunile sudice ale planetei sunt adesea foarte parfumate, simbolizând astfel frumusețea divină și excelența.

Magnoliile albe sunt sinonime cu puritatea, perfecțiunea, sinceritatea, bunătatea și castitatea, în timp ce magnoliile roz sunt deseori asociate cu tinerețea, inocența și bucuria de a trăi.

Entuziasmul, bucuria, sănătatea și norocul – toate acestea sunt asociate cu magnoliile de culoare verde, în timp ce o magnolie de culoare mov transmite încurajări și un gând bun de însănătoșire.

Chinezii cred despre magnolii că sunt un simbol al purității și nobleței, iar în Japonia această plantă este folosită în medicina naturistă, dar și în scop ornamental. Tot japonezii cred că florile de magnolie semnifică dragostea pentru natură, dar și că sunt sinonime cu forța vieții. Tocmai de aceea le oferă în dar femeilor care au născut recent.

Iar dacă vă numărați printre persoanele care iubesc magnoliile, acest lucru trădează altruism, sensibilitate, tenacitate și perspicacitate. În plus, sunteți o persoană devotată, săritoare și protectoare.

***

 

A VENIT ASEARĂ MAMA ...

VASILE MILITARU

A venit aseara mama, din satucu-i de departe,

Ca sa-si vada pe feciorul, astazi domn cu multa carte.

A batut sfios la usa, grabnic i-am iesit în prag,

Mi s-a umezit privirea, de iubire si de drag.

Sarutîndu-i mâna dreapta, ea m-a strâns la piept sfioasa,

Si întrebând-o câte toate, a intrat apoi în casa.

Înlauntrul casei mele, câta bruma am adunat,

Da prilej ca biata mama, sa se creada-ntr-un palat.

Nu-ndrazneste nici sa intre, cu opincile-n picioare,

Si cu multa grija calca, doar alaturi de covoare.

Eu o-ndemn sa nu ia seama, si sa calce drept în lege,

Ca doar e la fisu-n casa, nu e-n casa vre-unui rege.

Si abia o fac sa sada, pe-un divan cu scoarta noua,

Mi-era dor de tine maica, ti-am adus vreo zece oua.

Nitel unt i-a colea-n traista, niste nuci, vreo doua sute,

Si cu ochii plini de lacrimi, prinse iar sa ma sarute.

Poate mor ca sunt batrâna, si-aprins dorul sa ma-ndrume,

Sa mai vad odata maica, ce mi-e azi mai drag pe lume.

Caierul mi-e pe sfârsite, mâine poate-si curma firul

Si-ntre patru blani de scânduri, sa ma cheme cimitirul.

Jale mi-i de voi maicuta, si visez chiar si desteapta

Cum pe-o margine de groapa, bietul taica-tu m-asteapta

Tu cu dorul mamei în urma, sa te-aduni cu frati-acasa

Si sa-mparti agoniseala, de pe urma ei ramasa.

Iara tu ca mai cu stare, decât fratii tai pe lume

Sa iei casa-n care tie, ti-a fost dat sa vi pe lume

Când si când în miez de vara, sau de Pasti sa vada satul

Cum îmi vine ca-n toti anii, la casuta mea baiatul

Si-având tihna si-odihna, la venire sau plecare

S-aprinzi si la groapa maichii, cât-un pai de lumânare.

A tacut apoi batrâna, si-a plâns mult cu lacrimi grele,

Ce curgându-i lin în poale, se-ntâlneau cu ale mele.MAMA

 VASILE MILITARU- a fost un poet și scriitor român naționalist, fost deținut politic sub regimul comunist din România, care a publicat și sub pseudonimul Radu Barda. Wikipedia

Anul nașterii: 19 septembrie 1885, Dobreni

Data morții: 8 iulie 1959, Ocnele Mari

Sigillum Moldaviae - o poveste boemă în compania vinului preferat

 

Mi-e dor de tine, drag prieten! Au trecut de mult vremurile când copilăream împreună pe băncile școlii, pe holuri, pe o bancă în parc, acasă la câte unul din noi. Am crescut împreună aproape fără să simțim cum trece timpul peste noi si dintr-o dată devenim oameni maturi cărora, la un moment dat, le înfloresc la tâmple ghiocei primăvăratici ai unei tinereți întârziate.

Mi-e dor de tine, drag prieten! Și tare-aș vrea să ne reîntâlnim. Poate nu pe băncile școlii,căci ne-a trecut de mult vremea de a fi din nou școlari, ci mai degrabă pe o bancă dintr-unul dintre parcurile prin care ne petreceam orele de visare și, poate, de chiul aparent nevinovat.

Și atunci când ceasul va să fie prea târziu pentru a-l petrece pe o bancă în parc, să ne retragem în intimitatea căminului unuia dintre noi, fie la mine, fie la tine, și să ne depănăm amintirile în tovărășia unui pahar de vin vechi, scos din Beciul Domnesc al vechilor voievozi români, cu parfum de amintiri acoperite (sau nu!) de colburile uitării. Și odată ce desfacem vechiul Sigillum Moldaviae ce a ferecat până atunci vechile amintiri, să le lăsăm să curgă ca și povești fără capăt pe aripi de poveste, pentru a ne regăsi din nou în acele vremuri  de mult ferecate în cufărul cu amintiri.

Ce vin preferi? O Fetească Regală? Un Pinot Noir? O Busuioacă de Bohotin? O Tămâioasă Românească? Un Muscat Ottonel? Dar parcă mai contează? Oricare vin din șiragul de perle al podgoriilor moldovenești este bun, mai ales dacă este și puțin colbuit de vechimea anilor, fără însă a-i știrbi din eleganță și prestanța nobiliară.

Să  desfacem așadar sticla colbuită scoasă dintr-un beci și s-o lăsăm să ne răsfețe simțurile. Mai întâi auzul, prin pocnetul ușor al dopului ce iese din gâtul sticlei, prin gâlgâitul vinului care curge ușor în pahare, prin clinchetul paharelor ciocnite. Îi privim culoarea și claritatea prin transparența paharului, îi adulmecăm parfumul într-un buchet unic în felul său, clătinând ușor paharul, apoi îi savurăm aroma pe care primele picături stimulează papilele gustative și olfactive totodată dar și aroma rămasă după ce prima gură de vin alunecă pe gât.

Atmosfera este deja creată. Să începem să depănăm amintiri. Ne revedem din nou ca și copiii de odinioară ce nu ne opream din ștrengării absolut nevinovate și pline de farmecul copilăriei. Ne revedem adolescenți și adulți tineri ce își iau zborul din cuib, pornind pe drumul aventuros al vieții, căutându-ne un rost. Ne revedem întemeindu-ne familiile proprii, o carieră, alți prieteni, alte relații... Și dintr-o dată ni se face dor de vechile vremuri, de vechii prieteni din coplărie și ne întrebăm; ”Pe unde mai sunt acei băieți și fete cu care am împărțit și bune și rele?”

Și uite că, întâmplător sau nu, ne-am reîntâlnit după ani și ani. Deși a trecut timpul peste noi, parcă ieri ne-am despărțit. Ne-am schimbat mult și totuși parcă nu ne-am fi schimbat deloc. În sufletul nostru am rămas aceiași copii ștrengari, puși pe șotii și glume nevinovate, dar inteligente și pline de bun simț. Am vrea să râmânem aceiași și timpul să stea în loc pentru noi. Și chiar dacă știm că nu este posibil acest lucru, cu siguranță suntem convinși că, pe undeva, timpul a stat puțin în loc pentru fiecare dintre noi.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2024

Ce este cânepa?

 

CE ESTE CÂNEPA?

1. Un hectar de cânepă produce la fel de mult oxigen cât 25 de hectare de pădure.

2. Repet, un hectar de cânepă poate produce cât 4 hectare de lemn.

3. În timp ce cânepa poate fi transformată în hârtie de 8 ori, lemnul poate fi transformat în hârtie de 3 ori.

4. Canepa crește în 4 luni, copacul crește în 20-50 de ani.

5. Floarea de cânepă este o adevărată capcană de radiații.

6 Canepa poate fi cultivata oriunde in lume si necesita foarte putina apa. Mai mult, pentru că se poate apăra împotriva insectelor, nu are nevoie de pesticide.

7. Dacă țesăturile de canabis se răspândesc, industria pesticidelor ar putea dispărea complet.

8 Primii fermieri au fost făcuți din cânepă; chiar și cuvântul „KANVAS” este numele produselor din cânepă.

Canepa este, de asemenea, o plantă ideală pentru confecționarea frânghiilor, șireturilor, genților, pantofilor

9. Reducerea efectelor chimioterapiei și radiațiilor în tratamentul canabisului, SIDA și cancerului; A fost utilizat în cel puțin 250 de boli precum reumatism, inimă, epilepsie, astm, stomac, insomnie, psihologie și boli ale coloanei vertebrale.

10 Valoarea proteică a semințelor de cânepă este foarte ridicată iar cei doi acizi grași conținuți în ea nu pot fi găsiți nicăieri altundeva

11. Canepa este chiar mai ieftină de produs decât soia.

12. Animalele hrănite cu canabis nu au nevoie de înlocuiri hormonale.

13 Toate produsele din plastic pot fi fabricate din cânepă iar plasticul de cânepă este foarte ușor de redat în natură.

14. Dacă caroseria unei mașini este făcută din cânepă, aceasta va fi de 10 ori mai puternică decât oțelul.

15. Poate fi folosit și pentru izolarea clădirilor; durabil, accesibil și flexibil.

16 Săpunurile și cosmeticele pe bază de cânepă nu contaminează apa, deci este complet organică.

Producția era obligatorie în America secolului 18 și fermierii care nu produceau erau închiși. Acum, însă, s-au întors tabelele. DE UNDE?

-W. R. Până în 1900, Hearst deținea ziare, reviste și mass-media în America. Aveau păduri și produceau hârtie. Dacă hârtia era făcută din cânepă, putea pierde milioane.

- Rockefeller a fost cel mai bogat om din lume. Avea o companie petrolieră. Biocombustibilii, uleiul de canabis, desigur, erau cel mai mare dușman al ei.

-Mellon era acționar majoritar la Compania Dupont și avea un brevet pentru producția de materiale plastice din produse petroliere. Și industria canabisului i-a amenințat piața.

- Apoi, președintele Mellon Hoover a devenit secretar al Trezoreriei. Numele mari despre care am vorbit au decis în ședințele lor că canabisul este inamicul.

Și a fost șters.

Pădurile sunt tăiate pentru producția de hârtie.

Numărul otrăvurilor și tumorilor cu pesticide este în creștere.

Apoi ne-am umplut lumea cu deșeuri de plastic, deșeuri dăunătoare...

  ·

*†*

 

Singurii vinovați pentru acești mulți de Goe sunteți doar voi

Azi, după 20 de ani de carieră, am clacat în clasă. Am preferat să ies din clasă, ca să nu plesnesc pe cineva. Azi mi-a ajuns cuţitul la os. Elevii au ajuns la un grad de nesimţire și tupeu maxim. Un elev şi-a deschis telefonul și a început să filmeze în oră, părerea mea e că făcea live pe Tik tok. I-am cerut să închidă și să îmi dea telefonul. Intenţia mea era să îl pun pe catedră pentru a putea să îmi continui ora. Elevul în cauză și colegii au sărit cu gura că nu am voia să le iau lucrurile personale, o fată aproape că țipa că de ce ating elevul că nu am voie să pun mâna pe el, în condiţiile în care nu am atins copilul nici măcar cu un deget. M-am întors spre domnişoara respectivă și am atenţionat-o cu calm să îşi coboare tonul vocii și să fie mai atentă ce afirmaţii face și să nu distorsioneze faptele pentru că vorbele neadevărate, indiferent de natura lor, pot afecta un om. Ştiţi ce mi-a răspuns? „Știi că pe mine mă vor crede, pe mine și pe colegii mei pentru că toţi vom spune că l-aţi atins”. Nu te puteai înţelege cu ei, parcă erau „posedaţi”. E o clasă cu probleme dar niciodată nu au făcut aşa. Am ieşit din clasă ca să nu îmi pocnească ceva la cap, mă mir că nu am făcut vreun AVC până acum. Bine că era spre sfârşitul orei. Nu am fost om toată ziua. Vorbim de clasa a VII-a, scoală de cartier. Probleme au mai fost la această clasă, nu doar la ora mea ci și la alți profesori sau în pauze, părinţii chemaţi la şcoală dar depăşiţi de situaţie. Ridicau din umeri și spuneau „nici eu nu mai știu ce să fac cu el” sau „aşa face și acasă”.

Poliția a fost chemată de câteva ori la școală în urma unor incidente, dar a rămas la stadiul de constatare.

Dacă nu se va face ceva curând în școli, unde gradul de violență, tupeu, nesimţire a atins cote maxime, dacă vom continua să tolerăm asemenea derapaje și să acceptăm la nesfârșit toate tâmpeniile debitate de diverse ONG-uri că noi nu ştim să educăm, că şcoala e despre jocuri și fericire, că se cuvine să educăm cu blândeţe, ne ducem de râpă cu toţii.

Am făcut o facultate, am învăţat atât de mult ca să mă duc la un loc de muncă unde un copil de 13-14 ani îşi bate joc de mine și eu nu pot să îi fac nimic? Ăsta e balamuc, nu școală! Intru în școală zâmbind, relaxat și plec cu capul bubuind și cu teama că îmi pocneşte inima? Chiar nu se mai poate! Vreau să mă duc la școală să îmi fac orele în linişte, să am linişte la ore și îmi dau și sufletul pentru ei. Susţinere? Nu ai de la nimeni. Eşti lăsat singur în cuşca cu lei. Pe ușă scrie ȘCOALĂ. Ar fi mai corect să scrie BALAMUC, pentru că asta nu e o şcoală din Uniunea Europeană.”

Preluată de pe pagina de Facebook a Colegiului Cadrelor Didactice. Declarația unui profesor în 2023

Unul dintre comentariile la această postare spunea așa:

„Recent în Coreea de Sud a fost o grevă a profesorilor din cam aceleași motive: manifestarea terorii elevilor și a părinților asupra cadrelor didactice. În ultimii 5 ani peste 100 cadre didactice coreene s-au sinucis. Ultima sinucidere a dus la grevă. Cutremurător!”

Iar alt comentariu:

„Și eu am ieșit din clasă (clasa a-IV-a)! Elevul avea pe bancă mai multe bancnote de 100 de lei și două telefoane la care asculta manele! A spus să nu mă ating de lucrurile personale, chiar dacă sunt tentată… a auzit el că avem salariile mici și ne fac ochii ca la ‘păcănele’ când vedem atâția bani!”

Dragi părinți, cum vă creșteți copiii? Singurii vinovați pentru acești mulți de Goe sunteți doar voi. Dacă vouă vă lipsește respectul pentru învățător și profesor, cum să îl aibă copilul vostru?

Cum adică „nu am ce îi face. Așa face și acasă?”.

„Aici v-a adus lipsa de educație, limite și reguli care se pun copiilor încă de la 2 ani. Aici v-a adus educația cu libertate deplină unde copilul conduce o casă și lui îi sunt îndeplinite și cele mai aberante dorințe.

Pe vremuri un părinte ar fi intrat în pământ de rușine să fie chemat la școală și să i se spună toate tâmpeniile făcute de copilul lui. E logic și normal să îi iei apărarea copilului tău atunci când i s-a făcut o nedreptate! Dar nu să aperi comportamente de derbedeu. Nu mai justificați că acasă e cuminte. E imposibil! Doar dacă suferă de bipolarism. Altfel, sigur îi vedeți de acasă cu acest mod deplasat de a reacționa, dar îl tolerați. Nu e și treaba profesorului de a o face.

Respectul se învață de acasă! Nu școala face asta cu copiii voștri. Voi aveți această responsabilitate de a vă educa frumos copiii. Să nu vă mirați când copiii voștri se vor purta cu voi așa cum o fac cu profesorii. Cine le-a pus ecranele în braţe de când gângureau? Cine le-a dat totul, „pentru că noi nu am avut?”.

Culegeți ce ați semănat.

Din nefericire, până să vă dați seama de propriile greșeli, mai au mulți profesori de plătit pentru lipsa voastră de implicare.

Tot ce au copiii nevoie este un acoperiș deasupra capului, mâncare pe masă și părinți aproape.

Dar când le oferiți palate, icre negre și bone thailandeze, să nu vă mai mire de ce veți avea lângă voi mai târziu…

Sursa: pagina facebook a dnei Eliza Norocel şi Colegiul Cadrelor Didactice

 Text preluat de la Alcora Marinescu

Destinații de primăvară. Oriunde călătorești, comunicarea e floare la ureche cu Vasco

 

Mă uit pe geam şi mă trec cu fiori. Tare aş vrea să ies din casă şi să iau o gură de aer proaspăt, dar e întunecat şi mai mult ca sigur ploaia stă să cadă. Ultimii ani de activitate intensă m+au adus într+o stare de epuizare greu de suportat. Orice pas mă aduce într-o stare vecină cu leșinul. Și nu este o oboseală predominant fizică ci una pe plan emoțional. Chiar că mi-ar trebui o pauză, dar una activă, o pauză în care nu doar să dorm și să lenevesc, ci una în care să citesc mult și să... călătoresc.

Să călătoresc... da, ar fi o idee perfectă, În primul rând aș ieși din mediul stresant de zi cu zi, În al doilea rând aș cunoaște locuri noi, oameni noi, aș cunoaște obiceiuri, tradiții, obiective turistice noi. Mi-aș vizita țara dar aș ieși cu mare drag și dincolo de granițele ei.

Dar indiferent unde aș merge, ar putea apărea o problemă: bariera lingvistică. Recunosc că în Romînia nu ar fi o problemă cu comunicarea. În principiu limba română este folosită peste tot, Dar recunosc că o dată am avut o experiență mai puțin plăcută. Copil fiind, am trecut prin Miercurea Ciuc, un oraș în care populația de etnie maghiară este destul de numeroasă. Pentru localnici  asta nu ar fi o problemă de comunicare, practic fiecare poate învăța și limba celuilalt; ungurii pot vorbi satisfăcător limba română după cum românii pot învăța să se descurce binișor în ungurește. Dar pentru mine, unul care vine dintr-o zonă în care se vorbește curent doar românește, e o problemă. Am intrat într-un magazin cu articole de îmbrăcăminte în ideea să cumpăr ceva din denim (doc cum îi spuneam pe atunci materialului de acest gen). Am aruncat o privire prin magazin, dar cum nu am văzut ce căutam, am cerut ajutorul vânzătoarelor. La întrebarea ”Aveți ceva de doc?” formulată în româneste, mi s-a răspuns pe  ungurește. Eu, ca și copil, nu am înțeles nimic, dar mama se pare că a intuit că nu aveau genul acesta de îmbrăcăminte, a mulțumit și am ieșit. 

Episodul mi-a lăsat un gust amar. Am realizat că, la un moment dat, aflându-mă în alte locuri, să nu mă descurc cu comunicarea: nici eu să nu cunosc limba vorbită în mod curent la fața locului, nici localnicii să nu cunoască limba în care vorbesc eu. O idee ar fi să se comunice într-o limbă de largă circulație, dar s-ar putea ca nici aici să nu existe potrivire. Chiar dacă aș învăța una sau mai multe limbi straine, posibilitățile mele sunt limitate. Să mă explic... În principiu aș putea să mă apuc să învăț căteva limbi străine. Una, două... chiar și patru sau cinci... Este însă greu de presupus că aș putea atinge cu ușurință nivelul de exprimare a unui localnic, chiar dacă vorbim despre limba literară respectivă. În realitate însă, chiar dacă o limbă de circulatie oarecare este vorbită larg în mai multe țări, pot exista variante regionale ale limbii în zone situate la distanță unele de altele, cu influențe din alte libi ce și-au pus amprenta de-a lungul timpului.

O variantă comodă ce te poate scoate din impas ar putea fi folosirea unui traducător instantaneu, un traducător electronic, un traducător instant. Poate fi un translator vocal, poate fi un translator imagine, poate fi un translator texte sau ceva care să le înglobeze pe toate. Nu neg importanța învățării unei limbi străine, nu orbește, ci țintit, exact limba țării în care prevezi că vei ajunge în viitorul apropiat, dar până ajungi la acel nivel în care să te descurci satisfăcător în limba respectivă, un traducător instant te ajută să mergi mai departe în viața din țara în care ai ajuns la un momet dat.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2024

***

 DESPRE RUSA

Statul naţional rus, fondat în jurul Moscovei de Ivan al III-lea cel Mare (1462-1505), s-a extins permanent prin forţă în toate direcţiile, devenind imperiu prin secolul XVII. Creştinaţi la 988, ruşii s-au considerat continuatorii Bizanţului, astfel că, după suprimarea de facto a Constantinopolului (ocupat de otomani la 1453), ţarii şi-au arogat rolul de părinţi spirituali ai tuturor creştinilor ortodocşi, ţinta declarată fiind stabilirea capitalei imperiului rus la Constantinopol. Afirmarea intereselor ruse (mai mult politice decât religioase) la Dunăre-Marea Neagră împotriva Imperiului Otoman (acesta stăpânea tot malul nordic al Mării Negre) coincide cu începutul decăderii otomane, sesizat şi descris de Dimitrie Cantemir în Istoria Creşterii şi Descreşterii Curţii Otomane (1716). In Testamentul său politic din 1725, ţarul Petru I cel Mare (1682-1725) a trasat etapele şi obiectivele expansioniste ale Rusiei, program urmărit neabătut de toate regimurile politice ulterioare: graniţa vestică pe Carpaţii Orientali - cu ocuparea Moldovei şi a Ţării Româneşti, state autonome aflate sub suzeranitate otomană în baza Capitulaţiilor din vremea lui Mircea cel Bătrân (1386-1418) şi a lui Ştefan cel Mare (1457-1504) - ocuparea Constantinopolului, controlul Strâmtorilor Bosfor şi Dardanele şi a Mării Mediterana. Un prim mare pas 1-a făcut Rusia obţinând - prin Pacea de la Kuciuk Kainargi (1774) - dreptul de a „ocroti" pe toţi creştinii din Imperiul Otoman.

Cu sau fară motive ori pretexte, ţările române au fost permanent obiectul acestei politici expansioniste, adeseori fiind ocupate şi ciuntite teritorial, militar, administrativ. 

Astfel [  Majoritatea acestor date sunt extrase din recenta carte a Vioricăi Moisuc : Românii şi politica externă rusească, Bucureşti, 2013] : 

- 1739 - Rusia ocupă temporar Moldova în războiul ruso-austro-turc din 1735-1739;

- 1769-1774 - ocuparea ambelor state române pe timpul războiului ruso-turc 1768-1774; Caterina a II-a cerea anexarea lor la Rusia. 

- 1792 - ocuparea definitivă a Moldovei transnistrene (între Nistru şi Bug), teritoriu cu populaţie exclusiv românească, stăpânit de Moldova din secolul XV; 

- 1806-1812 - războiul ruso-turc cu ocuparea ambelor state române

- 1812 - În tratativele de la Giurgiu şi Bucureşti, Poarta a cedat Rusiei paşalâcurile Hotin şi Bugeac, teritorii cu populaţie majoritar românească [  In vechime, teritoriul sudic intrase în stăpânirea lui Basarab I (1310-1352), unificatorul Ţării Româneşti, apoi fusese preluat de moldoveni pe timpul lui Alexandru cel Bun (1399-1432) sub numele de Basarabia, pentru ca, în 1484, Ştefan cel Mare să-1 cedeze turcilor care l-au numit Bugeac „ţinut de frontieră”]. De asemenea, ca urmare a complicităţii primului dragoman al Porţii (prinţul grec Dimitrie Moruzi, executat ulterior pentru trădare), s-a extins fraudulos vechea denumire românească Basarabia (judeţele sudice) asupra tuturor ţinuturilor dintre Dunăre şi Hotin - deşi acestea nu făceau parte din vilayeturile (provinciile) otomane - putând astfel a le ceda definitiv Rusiei şi pe acestea, prin Tratatul de pace semnat la 16/28 mai în Hanul lui Manuc din Bucureşti. In acest fel, numele Basarabia s-a extins oficial [  În fapt, ruşii au impus extinderea numelui Basarabia încă din 1810, când, Principatele române autonome fiind ocupate de ruşi în timpul râzboiului, au fost  divizate administrativ de principele Prozorovski în 4 gubernii: Basarabia, Moldova, Muntenia şi Oltenia.] în 1812 la tot teritoriul dintre Prut şi Nistru, în interiorul căruia vechea Basarabie era denumită mai mult cu turcescul Bugeac, azi teritoriu ucrainean.

-1821 - ruşii invadează Ţările Române cu ocazia răscoalei Eteriei greceşti contra turcilor

-1828-1834 - ocuparea Moldovei şi Dobrogei cu ocazia războiului ruso-turc din 1828-1829, şi instituirea protectoratului rusesc până în 1856 asupra ambelor Principate Române. Un factor de progres 1-a constituit însă elaborarea, în spirit liberal, a Regulamentelor organice (1831-1832) de către guvernatorul rus Pavel Kiseleff, ele constituind primele cvasi-constituţii române;

 - 1848 - înăbuşirea armată (de turci şi ruşi) a Revoluţiei române.

-1853-1856 - Războiul Crimeii începe cu ocupaţia rusească a Principatele Române, aflate sub suzeranitate turcă, pe motiv că turcii au favorizat pe catolici, la cererea Franţei, privind dreptul de posesiune asupra Bisericii Naşterii Domnului din Bethleem şi a Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim. Contraatacând, flota turcă este, însă, distrusă la Sinope (lângă Tulcea) la 30 nov. 1853 şi conflictul escaladează prin atacul concertat turco-franco-englez în Crimeea. Prin Pacea de la Paris (1856), protectoratul rus asupra Principatelor Române e înlocuit cu garanţia a 7 puteri vest-europene, iar Bugeacul (vrchea Basarabie istorică) este realipit Moldovei. Ambiguitatea Tratatului de pace a permis Unirea Principatelor în 1859 prin alegerea aceluiaşi domnitor - Alexandru Ioan Cuza. Unirea acceptată / recunoscută de Puterile garante doar pe timpul domniei lui Cuza, devine ireversibilă la 11/23 decembrie 1861[ În septembrie 1860, Domnitorul A. I. Cuza face o vizită de 11 zile la Constantinopol pentru a susţine Memoriul pentru recunoaşterea Unirii depline - administrativ, politic şi jurisdicţional. Sultanul Abdul-Medjid l-a primit cordial şi a aprobat planul lui Cuza. Puterile garante acceptă Memoriul la 13/15 septembrie 1861, iar sultanul Abdul Aziz emite Firmanul din 22 noiembrie/4 decembrie 1861, în baza căruia Domnitorul A. I. Cuza proclamă la 11/23 decembrie 1861: „Unirea este îndeplinită, naţionalitatea română este întemeiată”], atât în urma reformelor şi demersurilor cuziste, cât şi prin întărirea ei în urma venirii pe tron, în 1866, a lui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, care se bucura de sprijinul Franţei şi Prusiei.

- 1877, aprilie 12 - armatele ruse traversează abuziv România spre Bulgaria, înainte de ratificarea Convenţiei româno-ruse de la Livadea (sept. 1876) de către Parlamentul român.

- 1878, 3 martie - deşi românii, prin luptele de la Plevna şi Griviţa (septembrie-noiembrie 1877), au determinat victoria în războiul ruso-turc şi, deşi, prin convenţia de la Bucureşti din 4 aprilie 1877, Imperiul Rus garantase apărarea şi menţinerea integrităţii teritoriale a României, colonelul român Arion nu a fost acceptat la tratativele de pace de la San Stefano, în cursul cărora Rusia a obţinut de la turci crearea unui Principat al Bulgariei sub protecţie rusească, legătura cu el urmând a se face prin ţările române, scop în care Rusia era pregătită a le ocupa şi anexa. La protestul românesc, ruşii au ameninţat că ,Majestatea Sa va ordona ocuparea ţării şi dezarmarea armatei române", la care Carol I a răspuns „armata de la Plevna va putea fi sdrobită, dar nu dezarmată" şi a pus armata în poziţie de apărare.

Aşadar,   Războiul   pentru   Independenţă   a   dus   milimetric   pe lângă situaţia transformării Principatelor în gubernii ruseşti.

- 1878, iulie - Prin Tratatul de la Berlin, Rusiei i s-au redus pretenţiile de mai sus, cerându-i-se să recunoască României independenţa, să-i cedeze Dobrogea (cu portul Constanţa), Delta Dunării şi Insula Şerpilor, primind în „compensaţie" cele 3 judeţe din sudul Basarabiei (Bugeacul), restituite Moldovei la 1856. „Mărinimoasă", Rusia a acceptat transferul fostului paşalâc Dobrogea către România, în ideea de a-1 folosi în viitor drept culoar spre Bulgaria plasată sub protecorat rusesc.