De la apartament la casă. Cum ne putem face mutarea mai ușoară

Și acum am în minte imaginea casei vechi a bunicilor în care mi-am petrecut mare parte din primii zece ani jumătate de viață. Au fost amintiri frumoase, pentru ceva vreme fiind singurul loc căruia îi puteam spune „acasă”. Aici am venit de la maternitate în brațele părinților mei, aici început să fiu înconjurată de toți cei care îmi ofereau necondiționat toată dragostea lor, aici au fost făcute primele fotografii în care apăream și eu și care încă se mai află în albumul familiei.

A fost o perioadă frumoasă de care mă leagă multe amintiri superbe. Numai că, la un moment dat, locul căruia îi spuneam „acasă” și-a schimbat locația. De mai multe ori. În același oraș. Și, din fericire, în același cartier.

Recunosc că, în acele momente ale mutării, dincolo de inconveniente (stresul despărțirii definitive de vechea locație, stresul propriu zis al mutării), au fost și multe avantaje majore în acel moment. Și pentru mulți ani, chiar decenii, de atunci încolo.

1. În primul rând, confortul sporit. Ceea ce era deloc de neglijat. Accesul mult mai facil la sursele de apă, rece și caldă, și la canalizare. Posibilitatea de a face baie în propria casă. O sursă de gaze naturale (gaz metan) folosit la gătit și ulterior ca și sursă de agent termic, în speță apă caldă folosită pentru încălzire și spălat.
2. În al doilea rând, cheltuieli mai mici pentru întreținerea locuinței: mai puține cheltuieli la încălzire, reparații (mai puțini pereți exteriori de văruit și reparat, reparația acoperișului practic exclusă)

Din fericire, dezavantajul de a nu mai avea gradina proprie era și încă mai este compensată de prezența unei suprafețe destul de mari de spațiu verde între blocuri; ca atare aerul curat este prezent în cantitate suficientă.

Mulți ani m-am împăcat cu ideea vieții la bloc. Deși nu chiar în totalitate... Dar recunosc că am dus dorul unei case, ca și locuință proprie, cu toate avantajele și dezavantajele sale.

Dacă aș fi fost acum ceva mai tânără, deși asta nu ar fi chiar o problemă, și dacă aș fi avut posibilitățăle materiale și financiare necesare construirii, amenajării și întreținerii unei case, ca și locuință proprie, nu aș fi ezitat să pornesc pe un asemenea drum.

Problema unui loc de construcție a unei case într-o zonă liniștită a orașului nu ar fi o problemă. Nu am nevoie de o casă imensă, ci de una suficient de mică și totodată de încăpătoare pentru toate utilitățile de care aș avea nevoie. Materialele de construcție? Nici o problemă. În condițiile în care aș avea posibilitatea de a le achiziționa dintr-un singur loc, cu siguranță aș putea fi inclusă într-un veritabil „grup VIP”, din punctul de vedere al banilor cheltuiți din start; ba chiar mi s-ar face și reduceri la cheltuieli numai să cumpăr cât mai multe lucruri de care aș avea nevoie din unul și același loc, de la pavaj la acoperiș.

Având proiectul gata făcut și toate avizele obținut, nu mi-ar fi prea greu să știu ce am de cumpărat: materiale de calitate la un preț accesibil. Plus o echipă de constructori de nădejde, care să realizeze în întregime construcția locuinței. Odată ridicată construcția, ar mai fi un singur pas de făcut: conectarea la toate utilitățile.

Odată instalată în noua casă, nu mai am de dus la capăt decât realizarea unei recenzii video, prin care să-mi împărtășesc experiența mea și celorlalți prieteni

Articol scris pentru SuperBlog 2020

#JurnaldeCroitorie

 Viaţa mea profesională, deşi extrem de tracasantă (în fond nu am de ce să mă plâng, viața personală, pe toate planurile ei, este așa cum mi-o fac eu singură), este totuși extrem de plină de satisfacții dacă reușesc să o conduc așa cum trebuie. Și totuși un lucru, sau mai bine spus un anume aspect, nu îl pot evita orice aș face. Este vorba de epuizarea profesională. Epuizare pe care nu o pot înlătura prin somn sau repaus de nici un fel: nu am timp și pe de altă parte nici nu aș avea tihna necesară. Singura soluție ar fi odihna activă, adică să-mi fac timp pentru anumite hobby-uri care să mă relaxeze suficient de mult fără să fie nevoie să dorm sau să ies cu totul din rutina zilnică pentru un timp prea îndelungat.

Ca atare m-am apucat de ceva ocupații mai aparte: lectură și rebus, „acompaniate” de muzica ascultată aproape non-stop la radio, din înregistrări de tot felul sau culeasă de pe internet. Și surse de muzică sunt mai mult decât se poate asculta într-o viață de om.

Și totuși, oricât de pasionată de lectură și muzică aș fi, tot ajung la epuizare la un moment dat. După câteva zile piere cheful de citit sau enigmistică și trebuie să schimb îndeletnicirea înainte de a ajunge la limită.

O idee îmi vine ori de câte ori văd mașina de cusut a bunicii pusă bine după ușa dormitorului. Nu mi-ar fi greu să învăț să croiesc diverse lucruri, chiar dacă nu am accesorii de croitorie potrivite la îndemână. Dar problema asta se poate rezolva cu ajutorul oricărui magazin sau raion cu profil de mercerie, de unde pot face rost de tot ce am nevoie fără cheltuieli prea mari. Și dacă fac o combinație între cusut și brodat, sunt sigură că ar ieși ceva mai mult decât satisfăcător.

 Pentru început, cum tot sunt mereu în criză de timp, aș putea începe cu lucruri relativ simple și mici, de tipul obiectelor decorative și utile: pernuțe mai mici sau mai mărișoare pe care să mă pot sprijini în momentele de odihnă... Sau diverse fețe de masă sau șervețele cu care să acopăr diverse piese de mobilier.

De aici până la confecționarea de obiecte de vestimentație nu poate fi decât un pas. Mai mare saă mai mid. Depinde... De ce să mă simt frustrată, femeie fiind, că nu am haine și produse „de firmă”? De creativitate nu duc lipsă. Pentru cineva care vrea să se amuze confecționând diverse lucruri, crearea unor obiecte unicat nu poate fi o problemă. Cu timp și răbdare se poate îndrepta atenția spre detalii minore dar de efect. Chiar dacă în mare se păstrează un anume tipar și un a nume model, se pot varia lucrurile chiar și în proporții minime (combinații de culori, mici detalii fie și legate de dimensiunile diferite ale obiectelor în sine), astfel încât să dea impresia unor lucruri cât de cât diferite.

Tot pe sistemul cusut și brodat se pot modifica lucrurile mai vechi, atât cât se poate, tocmai pentru a le reînnoi aspectul în ideea de a fi purtate din nou. Nu este nevoie de modificări majore, uneori doar inserarea unor mici detalii pot face diferența între vechi și nou.

Nu cred că trebuie neapărat să ajung la statutul de „bunicuță” ce face mici lucrușoare pentru nepoței pentru a coase, broda, tricota, croșeta... În fond lucrul manual este un hobby ca oricare altul....

Articol scris pentru SuperBlog 2020

Vine bebe! Cum îi pregătim viitorul, încă din perioada de sarcină

 

 Simt că nu mai sunt singură. Suntem doi în acelaşi trup. Al meu. Îţi simt deja mişcările, aproape că îţi simt şi bătăile inimii în perioadele de tihnă. Nu ştiu dacă eşti băiat sau fată, nici nu mă interesează, important este să fim sănătoși amândoi deopotrivă, pentru a fi alături unul de celălalt cât mai mult timp.

 

 Simt că deja trăiești din plin viața acolo, înăuntrul meu. Te simți protejat tocmai pentru că mă simți la fel de profund cum te simt și eu pe tine. Comunicăm nu prin vorbe, este încă prea devreme să o facem, ci prin gânduri, de parcă am fi unul și același om.

 Te bazezi pe mine încă de pe acum și te vei baza pe mine toată viața și asta îți dă siguranță maximă...

 ... și asta pentru că știi încă de pe acum că te iubim cu toții... Și abia așteptăm să ieși în lume și să îți continui viața liber și independent.

Cu siguranță am pregătit dinainte de venirea ta pe lume câteva lucruri de care vei avea nevoie pentru o viață sigură și confortabilă. Și vom continua să ne pregătim cu tot ce este nevoie pe viitor.

1. În primul rând am amenajat camera ta, în care vei continua să crești frumos și sănătos. Pătuțul este pregătit și așezat confortabil, plus un scaun ergonomic pentru noi și unul pentru tine atunci când vei crește puțin mai mare și vei putea să stai în el. Vom avea la îndemână și un cântar cu care să-ți urmărim creșterea zi de zi. Dulăpioarele de haine și jucării sunt și ele pe poziție. Desigur te vom supraveghea mereu din orice colț al casei cu ajutorul unui monitor video și un difuzor, tocmai pentru ați surprinde orice mișcare și scâncet prin care ne vei chema lângă tine.

2. Te așteaptă câteva hăinuțe, multe scutece și produse de igienă,  câteva jucării. Pentru început este de ajuns, dar mereu trebuie reînnoit și mărit stocul, pe măsură ce nevoile cresc odată cu tine. Și bineînteles că vom avea la îndemână și trusa de prim ajutor, în cazul în care sănătatea ta va trebui îngrijită. Treptat, odată ce vei începe să te hrănești și cu altceva decât cu laptele de la sânul mamei tale, ne vom aproviziona cu alimente potrivite perfect nevoilor tale. Desigur toate electrocasnicele vor fi pregătite special pentru a face față și nevoilor tale de hrană, igienă personală și confort.

3. La un moment dat vei evada din corpul mamei tale spre lumea mare. Vei fi ajutat să ieși la lumină fără probleme. Ca și până acum, și de acum înainte ne vom gândi la sănătatea ta, la care vom veghea părinți și medici deopotrivă. Pe lângă problemele de rutină ne vom gândi și la o tehnică nouă, revoluționară, dar extrem de binevenită pentru sănătatea ta la un moment dat, și anume la recoltarea de celule stem din sângele de cordon ombilical, țesutul ombilical și placentă. Am decis să recoltăm la naștere celule stem din toate aceste surse, aflând că cei de la Cord Blood Center oferă chiar și recoltarea placentei și stocarea sa ca sursă de celule stem. Cu siguranță la un moment dat, peste ani și ani, sperând desigur că acest moment să fie cât mai îndepărtat cu putință, când sănătatea ta va fi oarecum șubrezită, să fie nevoie de „piese de schimb” pentru anuite țesuturi sau de repararea anumitor organe, să putem folosi celulele stem recoltate pentru a repara zonele afectate într-o manieră cât mai naturala posibil și mai fără riscuri majore.

4. Cu siguranță ne vom gândi la educația ta și la formarea ta ca om, așa că te vom sprijini pentru a urma cele mai potrivite școli posibile pentru formarea ta ca profesionist și ca om.

5. Îți vom fi mereu aproape, alături, oriunde te vor purta pașii prin lume. Și să știi că îți vom sări mereu în ajutor, fără a-ți afecta dezvoltarea ta independentă.

Articol scris pentru SuperBlog 2020 

 

Emoţie de toamnă

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

 A venit toamna şi trebuie să ne acoperim corpul, in diferitele lui părţi, cu obiecte vestimentare adecvate ca textură şi culori.

Nu sunt în situaţia (ingrată dealtfel!) de a-mi reînnoi garderoba, deși mărturisesc că oricând se poate ivi nevoia de a cumpăra ceva nou, tocmai pentru că parte dintre încălțămintea sau hainele vechi sunt prea uzate fizic sau devin incomode vârstei care înaintează. Dar trebuie să recunosc că ținuta de toamnă îmi convine perfect ca și colorit, confort și potrivirea cu stilul meu vestimentar.

Să exemplific cu câteva obiecte vestimentare pe care le port cu ușurință in (aproape!) tot sezonul rece, din toamnă până-n primăvară, dacă vremea permite...

1. Încălțămintea. De la pantofi sport până la ghete sau botine, orice este extrem de comod si îmi poate susțime foarte bine piciorul în timpul mersului este demn de purtare până la extrem. Culoarea neutră de tip bej, maro sau negru este extrem de purtabilă și ușor de întreținut. Fie că este vorba de încălțăminte de firmă cum ar fi ghetele Karl Lagerfeld sau încîlțăminte obișnuită și fără pretenții, conteaza să fie comodă, rezistentă și de calitate.

2. Geaca poate înlocui cu succes pardesiul sau paltonul, mai ales dacă are componente ușor atașabile/detașabile, cum ar fi gulerul, gluga, mânecile, eventual o căptușeală mai călduroasă.

3. Blugii. Deși nu port de regulă blugi, cel puțin deocamdată, pentru că nu mă prea avantajează, recunosc că sunt extrem de practici. Simpli sau de firmă, cum ar fi Calvin Klein Jeans, pot fi purtați pe perioadă îndelungată, aproape în orice situație și pe orice vreme.

4. Fularele/eșarfele sunt accesorii extrem de utile în orice situații, atât pentru protejarea zonei gâtului de temperaturile scăzute, cât și ca ornament.

5. Taiorul poate fi un obiect vestimentar extrem de elegant, mai ales pentru femeile mature, frumoase, care se respectă.

6. Pardesiul poate înlocui cu succes geaca sau taiorul în zilele mai răcoroase, cu vânt sau ploaie, dând un aer de eleganță celei care-l poartă.

7. Pantalonii obișnuiți potînlocui blugii atunci când se impune o anume eleganță, fără renunțarea la un stil comod.

Toamna... Un anotimp cu un farmec aparte, farmec pe care îl poate transmite și stilului vestimentar propriu fiecăruia dintre noi. Haideți să profităm cu toții de aceasta.

Articol scris pentru SuperBlog 2020

De la prieteni

ELEVUL TRIST (Poveste adevărată)😥🌹

În timp ce se afla în fața copiilor din clasa a 5-a, Doamna Moșteanu, în  prima zi de școală le-a spus un neadevăr, majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor săi că îi iubește pe toți la fel de mult.

Totuși , acest lucru nu era posibil deoarece în primul rând , cufundat în banca sa, era băiețelul numit Gheorghe A. Doamna Moșteanu îl urmarise pe Gheorghe în anul precedent și observase că acesta nu se juca cu ceilalți copii, hainele sale erau neîngrijite și era murdar mai tot timpul. Și Gheorghe putea fi nesuferit. Se ajunsese până acolo încât Doamnei Moșteanu îi făcea plăcere să scrie pe lucrările acestuia, cu un creion gros și rosu, un X mare și îngroșat și să îi dea nota 4. La școala la care preda doamna Moșteanu, trebuia să revizuiască toate caracterizările elevilor, iar pe Gheorghe îl lăsase intenționat la urmă .

Totusi, când a deschis dosarul acestuia, a rămas surprinsă să vadă că profesoara din primul an scrisese: “face temele cu grijă , este manierat și este o plăcere să fi în preajma lui.

Profesoara din clasa a 2-a scrisese: "Gheorghe este un elev excelent, apreciat de colegii săi , dar este tulburat de faptul că mama sa suferă de o boala incurabilă , iar viața de acasă trebuie să fie foarte grea"

Profesoara din clasa a 3-a scrisese: "Moartea mamei sale l-a afectat mult. Se străduiește foarte mult, dar pe tatăl său nu îl prea interesează , iar climatul de acasă îl va afecta în curând , dacă nu se va schimba ceva". 

Profesoara dintr-a 4-a a scris: "Gheorghe este retras și nu mai este interesat de școală. Nu are mulți prieteni și uneori adoarme în timpul orei" .

De-acum, doamna Moșteanu înțelesese problema și i-a fost rușine de ce făcuse. S-a simtit și mai prost când elevii ei i-au adus cadouri de Crăciun, legate cu panglici frumoase și împachetate în hârtie stralucitoare mai puțin Gheorghe.

Cadoul acestuia era împachetat cu hârtie obișnuită de culoare maro. Doamnei Moșteanu i-a fost greu să îl deschida în fața celorlalți. Unii dintre elevi au inceput sa râdă când a descoperit o brățară căreia îi lipseau unele pietre și o sticluță de parfum pe trei sferturi goală . Ea i-a certat când a observat că brățara era drăguță și parfumul mirosea frumos. Gheorghe A. a rămas după ore în acea zi doar pentru a-i spune : "Doamna Moșteanu, astăzi miroși exact ca și mama".

După ce copiii au plecat, doamna Moșteanu a plâns timp de aproape o oră . În acea zi, a încetat să mai predea citirea, scrierea și aritmetica și a început să îi învețe altfel pe elevi. Doamna Moșteanu i-a acordat o atenție deosebită lui Gheorghe. Pe măsură ce lucra cu el, mintea sa a început să își revină . Cu cât îl încuraja mai des, cu atât acesta reacționa mai bine. Până la sfârșitul anului, Gheorghe ajunsese cel mai isteț elev din casa și , în ciuda promisiunii că îi va iubi pe toți la fel, a devenit alintatul său.

Un an mai târziu , a găsit o scrisoare de la Gheorghe în care ii spunea că e cea mai buna profesoară pe care o avusese vreodată .

Au mai trecut încă șapte ani până a mai primit un semn de la Gheorghe.

Apoi el i-a scris că terminase liceul al treilea în clasă , și că ea rămăsese cea mai bună profesoară pentru el. 

Cinci ani mai târziu , a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina în curând și facultatea cu cele mai bune rezultate. Încă o dată o asigura pe doamna Moșteanu că fusese cea mai bună profesoară .

Apoi au mai trecut încă cinci ani și a mai venit o scrisoare, cu același mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Ing. Gheorghe A. 

Apoi o noua scrisoare în care o anunța că se va căsători . Îi spunea că tatăl său a murit cu câțiva ani în urma și o întreba daca ar vrea să participe la nunta și să stea în locul în care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles că a acceptat. Și a purtat brățara căreia îi lipseau unele pietre si a folosit același parfum pe care îl primise demult de la Gheorghe.

S-au îmbrățișat , iar Gheorghe i-a soptit la ureche.. "Multumesc pentru că ai crezut în mine. Mulțumesc pentru că m-ai făcut să mă simt important și mi-ai arătat că pot însemna ceva."

Doamna Moșteanu i-a șoptit cu lacrimi în ochi "Gheorghe, ai inteles greșit . Tu esti cel care m-a învățat că pot schimba ceva. Nu am stiut cum să predau elevilor până te-am întâlnit pe tine."

MORALA: Nu poți niciodată să știi cum poți influenta viața altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Ține seama de acest lucru în aventura ta prin viață și încearcă să schimbi în bine ceva în viața celorlalți cu care te intersectezi. 

Și nu uita:

Nimeni nu are dreptul să privească o altă persoană de sus, decât în momentul în care se apleacă și-ntinde o mână pentru a o ajuta să se ridice!

Persoanele nu sunt imaginare!

Poemul vacii

 Poemul vacii

Într-un sat, o vacă grasă,

Cum sunt vacile tâmpite,

Dar frumoasă şi lăptoasă,

S-a gândit să se mărite.

Boii, de la mic la mare,

Au venit cu tot belşugul,

Toţi voiau să se însoare,

Că-s deprinşi să tragă jugul.

Vaca, însă ,ca o fată,

Cu avere şi trusou,

Îi respinge îngâmfată :

“Cum să mă mărit c-un bou ?”

“E un cal prin curti vecine,

Care pătimaş mă strânge,

El e genul meu, tip bine,

Armăsar sadea, pur- sânge !”

Vaca, tot făcându-i curte,

Îşi atinse idealul,

După tratative scurte,

S-a căsătorit cu calul.

“Ah, ce şansă pe mireasă !”

Comenta în pom o cioară,

“El – aristocrat de rasă.

Ea – o biată pierde-vară.”

Dar curând , ce tragedie !

Vaca se certă cu calul,

Pân’ departe-n deal la vie,

S-auzea întreg scandalul.

În zadar, când stingea lampa,

Vaca-n fiecare noapte,

Se plimba făcând pe vampa,

Cu ispitele-i de lapte.

Ba , mai mult, se întâmplase,

Că jucând pe îndrăgostita,

Calul, furios, îi trase ,

Două palme cu copita !

Şi atunci, cu dezolare,

Vaca prinse a pricepe,

Cum că soţul ei mai are,

Trei amante, toate iepe.

Asta-i prea de tot, işi zise,

Îl dau dracului de cal.

Şi-ntr-o seara părăsise,

Domiciliul conjugal.

Slabă, galbenă,uscată ,

De necazuri şi nevoi,

Vaca noastră, resemnată,

Se întoarse printre boi.

Dup-atâta chin şi jale,

Vaca multe a-nvăţat.

Primul bou ieşit în cale,

Îl acceptă de bărbat.

Nunta lor a fost vestită,

Că s-a dus prin văi ecoul,

“Ce pereche potrivită !

Vaca noastră şi cu boul.”

Ea comandă , el ascultă.

El cu munca , ea tapaj.

Este, fără vorbă multă,

Tipul clasic de menaj.

Totuşi, vaca ( ne şopteşte,

un măgar) , c-aşa-i măgarul,

Prin păduri mai zăboveşte,

Uneori cu armăsarul.

Dar, eu cred că-i calomnie,

Măgăria ce ne-o spune.

Totul e , că-n căsnicie,

Treaba merge de minune.

Vaca poate, ştie satul,

Chiar şi grajdul să-l răstoarne.

Boul nu-i decât bărbatul.

Ca dovadă, poartă coarne !

Şi aşa, trec ani şi ani,

Şi precum am prins de ştire,

Au făcut şi trei juncani,

Şi trăiesc în fericire.

În povestea mea , de faţă ,

Nu e nici un lucru nou,

Pentru orisicare vacă,

Soţul ideal e-un BOU …

Autor Necunoscut

Cursul de filosofie

 CURSUL DE FILOZOFIE...

Într-o sală de clasă a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie.

– Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie.

Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.

– Esti crestin, nu-i asa, fiule?

– Da dle, spune studentul.

– Deci crezi in Dumnezeu?

– Cu siguranta.

– Dumnezeu e bun?

– Desigur, Dumnezeu e bun.

– E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?

– Da.

– Tu esti bun sau rau?

– Biblia spune ca sunt rau.

Profesorul zambeste cunoscator.

– Aha! Biblia!

Se gandeste putin.

– Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

– Da, dle. As incerca.

– Deci esti bun.

– N-as spune asta.

– Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu.

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.

– El nu ajută, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Iisus sa-l vindece. Cum de Iisus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.

– Nu poti raspunde, nu-i asa?

El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.

– Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?

– Pai, da, spune studentul.

– Satana e bun?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare:

– Nu.

– De unde vine Satana?

Studentul ezita.

– De la Dumnezeu.

– Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?

– Da, dle.

– Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?

– Da.

– Deci cine a creat raul?

Profesorul a continuat.

– Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.

Din nou, studentul nu raspunde.

– Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?

Studentul se foieste jenat.

– Da.

– Deci cine le-a creat?

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.

– Cine le-a creat?

Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.

– Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Iisus Hristos, fiule?

Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.

– Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit.

– Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt. a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Iisus?

– Nu, dle. Nu L-am vazut.

– Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Iisus al tau?

– Nu, dle, nu l-am auzit.

– L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Iisus sau a lui Dumnezeu?

– Nu, dle, ma tem ca nu.

– Si totusi crezi in el?

– Da.

– Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?

– Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

– Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta. Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

– Dle profesor, exista caldura?

– Da.

– Si exista frig?

– Da, fiule, exista si frig.

– Nu, dle, nu exista.

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.

Studentul incepe sa explice.

– Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit „frig”. Putem ajunge pana la 273,15 de grade C sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig. Daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -273,15 de grade C. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut, -273,15 grade C, inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, d-le, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

– Dar intunericul, domnule profesor? Exista intunericul?

– Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?

– Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.

– Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

– Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs. filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.

– Gresite? Poti explica in ce fel?

– Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul. Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?

– Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.

– Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.

– Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. nu predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator? Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

– Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.

Studentul se uita in jurul sau, in clasa.

– E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul domnului profesor?

Clasa izbucneste in ras.

– E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila.

In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.

– Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…

– Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul.

– Acum, dle, exista raul?

Acum nesigur, profesorul raspunde:

– Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat:

– Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.

Profesorul s-a asezat…

PS: Studentul era Albert Einstein.