luni, 7 septembrie 2020

Poemul vacii

 Poemul vacii


Într-un sat, o vacă grasă,

Cum sunt vacile tâmpite,

Dar frumoasă şi lăptoasă,

S-a gândit să se mărite.


Boii, de la mic la mare,

Au venit cu tot belşugul,

Toţi voiau să se însoare,

Că-s deprinşi să tragă jugul.


Vaca, însă ,ca o fată,

Cu avere şi trusou,

Îi respinge îngâmfată :

“Cum să mă mărit c-un bou ?”


“E un cal prin curti vecine,

Care pătimaş mă strânge,

El e genul meu, tip bine,

Armăsar sadea, pur- sânge !”


Vaca, tot făcându-i curte,

Îşi atinse idealul,

După tratative scurte,

S-a căsătorit cu calul.


“Ah, ce şansă pe mireasă !”

Comenta în pom o cioară,

“El – aristocrat de rasă.

Ea – o biată pierde-vară.”


Dar curând , ce tragedie !

Vaca se certă cu calul,

Pân’ departe-n deal la vie,

S-auzea întreg scandalul.


În zadar, când stingea lampa,

Vaca-n fiecare noapte,

Se plimba făcând pe vampa,

Cu ispitele-i de lapte.


Ba , mai mult, se întâmplase,

Că jucând pe îndrăgostita,

Calul, furios, îi trase ,

Două palme cu copita !


Şi atunci, cu dezolare,

Vaca prinse a pricepe,

Cum că soţul ei mai are,

Trei amante, toate iepe.


Asta-i prea de tot, işi zise,

Îl dau dracului de cal.

Şi-ntr-o seara părăsise,

Domiciliul conjugal.


Slabă, galbenă,uscată ,

De necazuri şi nevoi,

Vaca noastră, resemnată,

Se întoarse printre boi.


Dup-atâta chin şi jale,

Vaca multe a-nvăţat.

Primul bou ieşit în cale,

Îl acceptă de bărbat.


Nunta lor a fost vestită,

Că s-a dus prin văi ecoul,

“Ce pereche potrivită !

Vaca noastră şi cu boul.”


Ea comandă , el ascultă.

El cu munca , ea tapaj.

Este, fără vorbă multă,

Tipul clasic de menaj.


Totuşi, vaca ( ne şopteşte,

un măgar) , c-aşa-i măgarul,

Prin păduri mai zăboveşte,

Uneori cu armăsarul.


Dar, eu cred că-i calomnie,

Măgăria ce ne-o spune.

Totul e , că-n căsnicie,

Treaba merge de minune.


Vaca poate, ştie satul,

Chiar şi grajdul să-l răstoarne.

Boul nu-i decât bărbatul.

Ca dovadă, poartă coarne !


Şi aşa, trec ani şi ani,

Şi precum am prins de ştire,

Au făcut şi trei juncani,

Şi trăiesc în fericire.


În povestea mea , de faţă ,

Nu e nici un lucru nou,

Pentru orisicare vacă,

Soţul ideal e-un BOU …


Autor Necunoscut

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 Sfasietoarea poveste a Iuliei Hasdeu, nascuta pe 14 noiembrie 1869 “Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire”...