marți, 4 decembrie 2018

Vine, vine Mos Craciun!

  E vreme de iarna, acea vreme cand toate povestile copilariei stau ingropate sub zapada, asteptand sa fie dezvelite de sub stratul de omat si sa fie aduse in casa, unde, la caldura focului din camin, invaluite de aburii unei cani de ceai sau de cafea fierbinte, sa fie depanate cu glas domol de un povestitor de ocazie.
Este acea vreme magica a sarbatorilor cand toti redevenim copii. Este acea vreme a sarbatorilor cand patrundem in lumea magica a povestilor, in caldura caminului si familiei, cand ne dorim sa primim bucuria unui cadou mult dorit de ceva timp.
Este vremea magica cand fiecare ascultam colindele suspinand in surdina si vestind nasterea unui nou inceput, al iubirii, bunatatii si iertarii. Este vremea magica cand fiecare primim cate ceva nou in viata noastra.
  Este iarna din nou. Ca si in alti ani se simte apropiindu-se parfumul magic al sarbatorilor, cand toti redevenim copii. Si ce ne putem dori mai mult decat magia povestilor, a colindelor, a darurilor si a jocului?
Atata vreme cat ramanem copii, in fiecare lucru, in fiecare poveste, in fiecare personaj plasmuit de imaginatia noastra si in care vom dori sa ne intrupam, vom gasi cate un joc pe care il vom juca cu enorm de multa placere impreuna cu prietenii. Si astfel vom redeveni copii macar pentru o clipa pe care o vom prelungi atata vreme cat ne dorim magia copilariei.
Ca dintr-o cutie magica, din magazinul cutia.ro vom scoate, rand pe rand, unul cate unul, mai multe jocuri de societate/board games. Fiecare dintre ele poate fi transpus intr-o poveste fascinanta, pe care o vom povesti jucand chiar noi rolurile fiecarui erou in parte.
Carcassonne... Sa ne regasim cu totii in mijlocul unui peisaj medieval, cu orase fortificate, manastiri si campuri intinse. Aici avem puterea de a ne construi singuri peisajele in care vom voi sa ne desfasuram actiunea. Cu ajutorul unor cartonase simple, dar frumos colorate, vom plasmui singuri o ontreaga retea de strazi, orase, pajisti si manastiri. Totul depinde de inventivitatea fiecaruia dintre noi, nu doar in construirea cadrului general cat si in plasarea strategica a pieselor de joc. Nimeni nu stie de la inceput firul povestii, ci isi tese singur, dar si impreuna cu ceilalti jucatori, intreaga retea a intrigii povestii, totul depinzand de strategia construita de fiecare jucatori.
Stone Age... Sa patrundem mai adanc in negurile istoriei umanitatii: in perioada cand societatea era organizata in triburi, cand resursele pe care tribul le putea folosi ajutat de cunostintele reduse din acele vremuri, erau destul de limitate, fiecare jucator, membru al unui trib, se va lupta sa stranga cat mai repede resurse de lemn, piatra, caramida si aur, pentru a obtine un nivel cat mai inalt de dezvoltare si pentru a construi cladiri. Scopul fiecaruia dintre jucatori este progresul civilizatiei din tribul lor. Deoarece resursele sunt totusi destul de limitate, fiecare jucator se va folosi atat de sansa cat si de abilitatile sale strategice de a valorifica orice picatura de noroc ce le apare in cale.
Lansat in Romania chiar anul acesta, AXIO este un joc ingenios pentru toata familia, creat de Dr. Reiner Knizia. Jocul ii pune pe participanti in fata provocarii de a combina piesele cu simboluri de pe tabla de joc, avand scopul de a acumula cat mai multe puncte pentru fiecare simbol în parte. Cu cat seria de simboluri identice e mai lunga, cu atat se obtin mai multe puncte. Dar asta nu este tot! Pentru ca jocul sa fie si mai palpitant, la finalul partidei, numai simbolul cu cel mai mic scor de pe tabla va fi cel care conteaza.
Orice joc de societate reprezinta o provocare: aceea de a folosi propria imaginatie pentru a construi strategii demne de a te conduce spre victorie. Si cum fiecare isi doreste sa devina invincibil, se va antrena mereu pentru a-si dezvolta abilitatile necesare.
Articol scris pentru proba Cutia.ro lansată la SuperBlog

sâmbătă, 1 decembrie 2018

Noul showroom AVmall, destinația iubitorilor de perfecțiune audio-video

Mica fiind, am fost atrasa mereu de altceva decat de tehnologie de ultibma ora. Poate pentru ca nici nu aveam prea mult acces la ea, atat din punct de vedere financiar, la inceput, cat si pentru ca, ceva mai tarziu, nu prea se gasea pe piata decat cu foarte mare greutate. Asa ca am fost nevoita, incetul cu incetul, sa ma descurc in viata cu ce aveam la indemana. Adica sa fac din dejectii bici si acesta sa mai si pocneasca. Imi umpleam timpul citind ce apucam si ce reuseam sa gasesc, cotrobaind prin biblioteca personala si cea publica. Savuram din plin orice muzica si orice film pe care reuseam sa le urmaresc.
Situatia a durat ani de-a randul... Din copilul de altadata devenisem om matur. Primele gesturi au fost sa profit de ceea ce se ivisera "pe piata" (carti si filme) si sa citesc cat de mult se putea si sa vad cat de multe filme puteam avea la dispozitie. Desigur in limita timpului.
La un moment dat am constatat ca, oricat de mult m-as fi ferit si as fi ocolit tehnologia, acesta ma ajungea din urma si incerca sa ma forteze sa-mi insusesc convingerea ca fara tehnologie nu se poate trai. Initial mi-am luat un calculator (desktop), cu oarece eforturi financiare, si m-am conectat la internet, constatand ca vechile metode de informare si de documentare profesionala nu mai erau suficiente si devenisera mult mai costisitoare comparativ cu ceea ce puteam dobandi avand la dispozitie internetul chiar la mine acasa. La putin timp am renuntal la telefonia fixa in favoarea telefoniei mobile, care in timp mi-a demonstrat, mie si familiei mele, ca isi merita banii din plin, oricat de mult ne-ar fi costat pe toti.
In momentul in care imi cumparam un aparat, de orice fel ar fi fost si din orice categorie ar fi facut parte, incercam pe cat de mult posibil sa imi dau seama cum functioneaza si cat de multe lucruri putea face tocmai pentru a ma putea folosi de el in cat mai multe moduri posibile. Iar in momentul in care imi dadeam seama ca respectiva "scula" devenea uzata initial fizic si mai apoi moral, o inlocuiam cu alta mai performanta. Si incepeam "autoinstruirea" de la inceput. Si incetul cu incetul incepeam sa fiu atrasa nu atat doar de tehnologie cat mai ales de ceea ce puteam face cu ea: muzica filme si lectura nelimitat si pe gratis, scris si poze/filmulete impartasite cu altii, comunicare aproape nelimitat...
In momentul in care am intrat in posesia unui telefon suficient de performant incat sa pot fotografia/filma cu el si sa mai fie conectat si la internet, am prins gustul fotografiatului/filmatului, iar ceea ce puteam face postam pe internet. Iar atunci cand telefonul s-a "transformat" in smartphone, din ce in ce mai performant, pasiunea nou dobandita a atins cote tot mai inalte. In plus puteam asculta muzica sau posturi de radio non-stop chiar de pe telefon.
Treptat-treptat incep sa imi dau seama ca smartphone-ul, oricat de performant ar fi, are ecranul din ce in ce mai mic raportat la ochii mei din ce in ce mai imbatraniti si mai "harbuiti", care cu greu vor mai putea vedea sufcuent de clar ceva pe ecran. Plus ca bateria, oricata autonomie ar avea, la un moment dat va ceda in lipsa posibilitaatii de reincarcare la o susra de curent electric.
Tocmai de aceea poate ca in curand voi dori sa inlocuiesc laptopul sau smartphone-ul cu altceva, fie si numai ca solutie alternativa pentru a urmari muzica, filmele si concertele preferate. Asa ca la un moment dat s-ar cere achizitionata aparatura audio-video performanta care sa fie folosita in orice ocazie si cu atat mai mult in ocaziile speciale. Ce poate fi mai placut si mai plin de nostalgie decat vizionarea, in intimitate, a unor casete video filmate, poate, in anumite clipe petrecute cu familia si/sau prietenii? Peste timp ne vom aminti cu nespusa placere de acele momente si vom retrai acele clipe la felde intens si poate altfel. Sau poate ca vom dori sa vedem filmul preferat, poate un film vechi de colectie, si (sau poate cu atat mai mult!) in momente cand acesc film nu ne este accesibil la televizor sau la cinematograf. La fel si in cazul concertelor de referinta si de colectie cu artistii de valoare preferati de noi.
Pentru cei care imi impartasesc ideile si pasiunile am o intrebare: cum ar fi sa avem la dispozitie ceva mai mult decat un magazin de profil, chiar cu extindere nationala? Ce-ati spune de un showroom de profil?
Da. Este vorba de noul showroom audio-video AVmall, cel mai mare showroom audio-video din Romania, inaugurat deja pe data de 5 noiembrie. Situat pe str. Acvila nr. 41, sector 5, din Bucuresti, showroomul AVmall are patru incaperi dedicate pentru teste audio și video. Acesta este, de altfel, primul si singurul showroom oficial al videoproiectoarelor OPTOMA, unul dintre cei mai mari producatori din lume pentru acest tip de echipamente video.
Acum, ca stiti deja locatia, sa pornim la drum. Aici vom gasi videoproiectoarele Optoma si boxele Indiana Line sau boxele Davis Acoustics. Cele mai bune din domeniu, va asigur!Si sa mai precizez ca videoproiectoarele Optoma includ sisteme multicanal Indiana Line și Davis Acoustics. Asadar se potrivesc de minune cu tipurile de boxe mai sus mentionate. Si va asigur ca odata achizitia facuta nu veti regreta: aveti aparatura perfecta achizitionata la cel mai bun raport pret-calitate.
  Cu o asemenea aparatura, aveti un adevarat studio profesional instalat chiar la voi acasa...
... sau, de ce nu, un cinematograf minimalist dar in proportii reale, de 1:1, instalat la voi acasa. Nu va mai lipsesc decat casetele video pe care doriti sa le urmariti. Dar acest lucru nu va fi o problema pentru pasionati ca voi. O asemenea aparatura Hi-Fi va va asigura o video-auditie mai mult decat perfecta chiar acasa la voi.
Desigur, aparatura aceasta poate fi completata prin achizitionarea de alte echipamente electronice de tip Nuprime, Xindak, Electrocompaniet, Auralic si de cabluri audio de tip Tellurium Q, Chord, adica de accesorii de calitate maxima. Toata aparatura poate fi asamblata rapid, instalata rapid si pusa in functiune la fel de rapid. Aparatura este performanta, fiabila, economica ca si consum de energie si suficient de puternica chiar si pentru cei mai exigenti utilizatori.
Asa ca, odata dotati cu tot ceea ce este necesar, va doresc de pe acum: VIZIONARE PLACUTA!
Articol  scris pentru proba AVmall lansată la SuperBlog

joi, 29 noiembrie 2018

Dincolo de masca lui Spider-Man

Mi-as dori sa revin oricand in lumea copilariei si in starea mea sufleteasca din vremurile de cand eram copil, adolescent si chiar adult tanar. Dar mai ales as prefera sa cred ca nu am iesit nicicand din acea stare in care preferam sa vad un film la cinema doar pentru atmosfera generala, pentru emotiile traite inainte de a intra in sala si apoi in timpul vizionarii filmului. Mi-as dori sa vad oricand un film de animatie, nu numaidecat un film pentru copii ci un film pentru intreaga familie ce imbina simultan aventura, actiunea si ceva elemente SF.
De aceea m-ar tenta sa astept cu nerabdare data de 28 decembrie 2018 pentru a vedea filmul “Spider-Man: Into The Spider-Verse” / “Omul-Păianjen: În lumea păianjenului”. Si nu oriunde, ci intr-o sala de cinema. E tot ceea ce mi-as dori: atmosfera unei sali de cinematograf si povestea unui film de animatie atat pentru copii cat si pentru intreaga lor familie.
Pana atunci, privind trailerul filmului, incerc sa imi pun imaginatia la lucru,asa cum fac de obicei. Si de obicei nu duc lipsa de imaginatie. Mereu cand citesc o carte sau vad un film este ca si cum eu insami as fi in mijlocul actiunii, chiar in pielea personajului principal si, chiar mai mult decat atat, in pielea fiecarui personaj, rand pe rand, gandind ca ei, miscandu-ma ca ei, vorbind ca ei, actionand ca ei.
Desi inca nu stiu pe de-a-ntregul actiunea filmului, urmarind trailerul, incerc sa imi construiesc propria poveste, intrand in pielea personajului principal, Miles Morales. Mi-l inchipui ca pe un tanar inimos, aparent banal in viata reala, desi cu o minte sclipitoare si cu un suflet bun, incercand sa ajute pe cat se poate, anonim si fara a astepta nici o alta rasplata decat recunostinta oamenilor, intreaga comunitate din care face parte si pe fiecare dintre membrii ei, in special pe cei care au nevoie sa li se intinda o mana de ajutor la nevoie, si pedepsind asa cum stie el pe cei care fac rau comunitatiii si membrilor ei.
Ce as putea sa fac eu insami comunitatii din care fac parte? Multe, extrem de multe. Atat de multe incat uneori nici nu as sti cu ce sa incep. Pornind de la banalul gest de a ajuta un om care se deplaseaza greu de a trece peste orice obstacol de pe drum, fie si a-l ajuta sa traverseze o strada aglomerata sau de a trece peste o portiune alunecoasa sau cu prea multa zapada, in timpul iernii, pana la a feri de pericole pe cei expusi. Pornind de la a indruma copiii sa apuce pe drumul cel bun pana la a opri pe cei cu ganduri rele sa isi duca la bun sfarsit orice plan mai mult sau mai putin diabolic. Dar asta ar face eroul nostru oriunde s-ar afla, in orice comunitate.
Poate ca as incerca sa indemn pe liderii comunitatii si sa-i indrum in asa fel si cu atat mai convingator sa ia cele mai bune decizii pentru comunitate: sa-i ajute pe cei care au cu adevarat nevoie de ajutor si care, ajutati in momentul si in modul potrivit, ar putea sa intoarca ajutorul in beneficiul lor, tocmai pentru a se putea ajuta in continuare singuri sa se poata descurca in viata. As incerca sa determin pe cei care o pot face sa dezvolte infrastructura in asemenea maniera incat sa poata fi cu adevarat utila oamenilor care locuiesc in oras si nu sa investeasca fondurile de care dispun in proiecte vremelnice si putin folositoare. As incerca sa impun un sistem corect de valori in randul membrilor comunitatii, in asa fel incat sa ii respecte si sa-i stimeze pe cei care, in decursul timpului, au oferit ceva de valoare comunitatii in care s-au format si din care au pornit in viata, pentru a se afirma din plin in intreaga tara si in intreaga lume. As incerca sa ofer oportunitati de afirmare tuturor celor capabili si tuturor care au nevoie de un impuls si de o mana de ajutor pentru a se descurca in viata tocmai in realizarea oricarui proiect pe care l-ar demara la un moment dat. As incerca sa ofer acces facil la orice forma de cultura si informare oricaruia dintre membrii comunitatii: acces facil la presa, carti si spectacole de teatru, film si muzica. As incerca sa creez locuri de munca pentru toti care ar avea mare nevoie de o sursa de venit pentru ei si pentru familie, nu numai pentru locuitorii orasului ci si pentru cei din imprejurimi sau de mai departe, dar fara a tolera lenea si nemunca. As incerca sa ma folosesc de toate atuurile de care dispune orasul tocmai pentru a-i asigura dezvoltarea in favoarea locuitorilor sai. Si as incerca sa ofer tot ceea ce este necesar pentru a asigura o viata decenta si un mediu propice de afirmare pentru toti membrii comunitatii.
Ar fi multe de facut pentru membrii unei comunitati, indiferent cat de mare sau de mica ar fi ea. Nu stiu daca s-ar putea realiza toate aceste deziderate si chiar mai mult decat atat, dar merita incercat. Si nu trebuie sa porti masca lui Spider-Man pentru asta. Este suficient sa fii discret si sa lasi membrii comunitatii sa te aprecieze pentru tot ceea ce faci.
Articol scris pentru SuperBlog 2018

miercuri, 28 noiembrie 2018

Hurom – un start perfect pentru o zi perfectă!

Dupa o zi obositoare, in care se aduna tracasarea de la servici cu activitatea extrem de intensa pentru propria-mi placere, in care incerc, in doar maxim cateva ore sa recuperez tot ceea ce as fi putut pierde in decursul a cel putin cateva zile, daca nu saptamani, luni si chiar ani, nici nu asfinteste bine soarele ca ma apuca oboseala. Tocmai acea oboseala care incepe sa te inmoaie usor, incetul cu incetul, incat iti vine sa te cuibaresti sub o patura si sa inchizi doar ochii... Poate ca apuc sa mai citesc cateva pagini de carte, sa mai vad cateva secvente de film sau sa ascult ca prin vis putina muzica inainte de a pluti deja in lumea viselor.Sau poate nu... Dar in urmatoarele 7-8-9 ore dorm bustean, visez intens si nu stiu daca imi mai amintesc dimineata ce am visat. Si deodata suna desteptarea, cu sunet de trompeta ca in tabara scolara de vara si ma intreb: "Iarasi e dimineata? Trebuie sa merg ar la servici sau pot sta acasa in weekend?"
Ma scol din pat, ma schimb si ma duc in baie sa ma spal putin de ultimii aburi ai somnului. Si imi dau seama ca trebuie sa imi iau portia de energie care sa ma puna pe linia de plutire. Este inca prea devreme pentru cafea; o cafea mi-ar prinde bine putin mai tarziu, cand incep sa lucrez intens la si pentru servici. Asa ca ar fi cazul sa imi refac putin rezervele de hrana care sa imi furnizeze energia pentru urmatoarele ore.
Imi fac repede un sandvis sau chiar doua. Dar ar mai trebui ceva: obligatoriu o cana cu lapte cald, care sa ma hraneasca si sa ma hidrateze putin. Dar parca nu pare suficient. Aici intra in actiune storcatorul prin presare la rece Hurom. Sunt condamnata sa traiesc sanatos ca sa rezist tuturor provocarilor zilei si, culmea, chiar imi place asta. Asta inseamna sa ma hranesc 100% natural, iar storcatorul imi transforma orice sortiment din legume sau fructe intr-un preparat delicios, extras la maxim din cantitatea disponibila de materie prima, iar ceea ce rezulta contine cu pana la 6 ori mai multe vitamine, minerale si enzime decat orice produs similar obtinut cu ajutorul storcatoarelor din generatiile mai vechi. Asta imi va reface nivelul glicemiei scazut peste noapte si imi va furniza vitaminele, mineralele si enzimele necesare functionarii optime a organismului, cel putin pana la pauza de cafea si dupa aceea.
Cu siguranta ca legumele si fructele pot fi mancate si ca atare sau combinate in salate asortate, dar timpul de preparare este adesea destul de lung. E adevarat ca in plus iti furnizeaza si o cantitate suplimentara de fibre, dar uneori este mult mai simplu si mai rapid sa iti prepari ceva ce poate fi consumat (si savurat!) mult mai rapid pentru a incepe activitatea zilnica in cele mai bune conditii.
Acum pot incepe activitatea zilnica in conditii optime si in forta, Multumesc, Hurom!
Articol scris pentru SuperBlog 2018

sâmbătă, 24 noiembrie 2018

Prima întâlnire

Mi s+a intamplat, nu o data, sa imi doresc sa cunosc in realitate pe cineva cu care vorbisem, pana in acel moment, doar de la distanta: telefonic sau online. Cu ani in urma, pe vremea copilariei, adolescentei si a primei mele tinereti, aproape toate contactele dintre oameni se faceau in mod direct, fata in fata, si doar intr-un mod exceptional, intr-o prima faza, telefonic, si asta pentru stabilirea in etapa urmatoare a unei intalniri directe, fata in fata. In ultimii ani, de cand internetul a cunoscut o dezvoltare fulminanta, intr-atat de mare si de intensa incat practic aproape ca nu ne putem lipsi de el decat pentru perioade scurte, primele discutii dintre doua [ersoane care abia au venit in contact si incep sa se "cunoasca, se petrec online, adesea pe retelele de socializare existente, sau pe diferite forme de messenger sau prin e-mail. Poate dura cateva saptamani bune sau chiar cateva luni pana cand cei doi amici virtuali sa isi doreasca sa se vada direct, fata in fata, in viata reala. Si asta adesea pentru a se implica cat de rapid intr-o alta etapa a unei relatii.
Marturisesc ca am trecut si eu de cateva ori prin asemenea experiente, in anii in care sunt online zilnic, sa vin in contact cu persoane aflate la mare distanta de mine, rareori incredibil de aproape, care staupitite, cu treaba sau fara, in spatele unui monitor. Uneori sunt persoane pe care deja le intalnesc in viata reala, in speta prieteni vechi cu care reusesc sa iau legatura si online, chiar daca in viata de zi c zi ne intersectam drumurile de nenumarate ori. Cu alte persoane am luat primul contact online; "relatia" dintre mine si ei/ele a durat mai mult sau mai putin: de la cateva convorbiri ocazionale, mai scurte sau mai lungi, dupa care s-a instalat tacerea, pana la "relatii" de durata de cateva luni sau chiar ani in sir. Inevitabil cele mai multe asemenea relatii s-au incheiat mai mult sau mai putin brusc: fie discutiile s-au rarit din ce in ce mai mult pana s-au oprit definitiv, fie a existat o prima intalnire in viata reala care, din pacate, fie ca a fost urmata sau nu de alte intrevederi, aproape intotdeauna nu s-a concretizat in nimic de durata.
De multe ori discutiile petrecute online intre doi oameni se pot produce cu diferite scopuri: fie discutii "de afaceri", de colaborare intr-un proiect, sau discutii de pura prietenie, de corespondenta. Adesea, la un moment anume, apare nevoia din ambele parti sau doar de o singura parte, sa se treaca la urmatorul pas: o intalnire live, fata in fata. Motivele sunt diferite. Daca este o relatie de colaborare, discutiile se petrec putin altfel decat online: uneori schimburile de informatii pot fi mai intense, desi nu neaparat, dar in orice caz informatiile se schimba putin altfel, mai direct si implicand toate simturile de care dispunem pentru a asimila informatiile. Daca este o relatie de pura prietenie, care poate evolua sau nu in ceva mai mult, se doreste adesea a se verifica daca poate exista si o "chimie" speciala intre cei doi oameni, dincolo de suprafata rece a monitorului.
Si eu am simtit adesea nevoia sa cunosc live persoanele cu care discut online, fiecare aflandu-se fata in fata cu suprafata rece si sticloasa a unui monitor. Fie ca vroiam sa facem un schimb real de opinii folosindu-ne amandoi nu doar de sunete si imagini reci, ci si de tonalitatea vocii, jocul privirilor si limbajul mimico-gestual al trupului. Asa as putea transa mai direct orice problema, pentru a vedea daca si cum poate sa continue acea relatie.
Desigur, prima impresie este data de aspectul fizic al persoanei in cauza care isi dezvaluie celuilalt imaginea personala. Daca caracteristicile fizice sunt deja definite, ele nu pot fi ajustate/imbunatatite decat prin anumite trucuri legate de coafura, machiaj si mai ales vestimentatie si accesorii: o rochie eleganta, o pereche de pantofi, sandale sau ghete, in functie de sezon, si un sacou sau un palton daca vremea este rece.
Sincer vorbind, desi sunt adepta tinutelor elegante sau cel putin decente, sunt nevoita adesea sa adopt o tinuta ceva mai casual chiar si in cazul primei intalniri. Motivul? Sunt o persoana care este nevoita sa circule foarte mult de colo pana colo. Si nu poti merge prin tot orasul kilometri intregi, adesea pe jos sau chiar cu un mijloc auto, imbracat in tinute ultra-elegante. In acest caz este mai potrivita o tinuta mai comoda in cazul in care prima intalnire se desfasoara, de pilda, la finalul orelor de program sau in timpul programului, la locul de munca sau in timpul unei deplasari intre diferite puncte de lucru. Desigur, daca intalnirea este oarecum programata dinainte si daca exista timp suficient pentru a-ti schimba vestimentatia, se poate trece relativ usor la o tinuta mai eleganta.
Prima intalnire? Sau o reintalnire cu un prieten de suflet sau cu o persoana apropiata pe care nu am mai vazut-o de mult? Emotia este fantastica. Oare cum arata in realitate respectiva persoana? Se stie ca imaginea mediata de un monitor si vocea transmisa telefonic, oricat de fidela ar fi transmisia, nu poate corespunde total realitatii. In plus ii poti surprinde si cele mai fine detalii ale trasaturilor fizice, se poate simti caldura si mirosul corpului, textura pielii, gesturile si miscarea corpului, timbrul real al vocii. Plus ca reactiile fiecaruia dintre noi sunt mai spontane, mai directe, mai imprevizibile, mai putin studiate. Daca este vorba de cineva pe care nu l-am mai intalnit de ceva timp ne gandim: oare cum mai arata? Oare care ii va fi reactia cand vom fi fata in fata?
Desigur ca la prima intalnire vor aparea reactii mai putin controlate si de o parte si de alta, reactii determinate adesea de emotiile absolut firesti. Apare si o anumita retinere, determinata de o usoara teama de necunoscut: nu stii care ii este firea omului din fata ta, nu ii stii comportamentul lui natural, normal, nu stii cum va reactiona. De aceea adesea fiecare dintre noi putem adopta instinctiv un comportament relativ formal, retinut. Daca tinem neaparat sa ne formam o impresie despre celalalt inc din primul moment si sa adoptam o decizie finala si irevocabil, asta e: efectul poate fi o ratare imensa si definitiva. Mai potrivit ar fi sa acordam omului din fata noastra o a doua sansa... a treia... si asa mai departe, pana reusim sa surprindem reactiile firesti ale acestuia si pana reusim si noi sa ne comportam firesc si sa vedem astfel daca reusim sa ne potrivim suficient de mult pentru a ramane macar prieteni si de a ne continua relatia.
Imi amintesc ca in urma cu ceva ani am initiat online o discutie cu un baiat din acelasi oras cu mine. Nu il cunoscusem deloc pana atunci. Primul care a simti nevoia unei intalniri reale a fost el. Am acceptat totusi ideea, desi aveam ceva retineri. Mi se parea putin cam devreme sa ma intalnesc cu cineva necunoscut pana atunci, practic un strain. As fi dorit sa aflu ceva mai multe despre el, ca sa imi formez o parere, desi puteam porni cu o parere preconceputa. In plus eram destul de prinsa in treburile profesionale, avusesem si un eveniment nefericit in familie in ultimul an iar starea mea de sanatate nu era chiar foarte buna. Mi-as fi dorit o relatie de prietenie, dar totodata nu prea aveam puterea sa ma implic in acel moment.
Am fixat o intalnire dupa vreo 2-3 zile, cand dupa servici aveam de trecut pe la birourile sefilor. Eram imbracata casual, ca in timpul serviciului; el era pus oarecum la patru ace. Prima intalnire a fost oarecum formala, am stat de vorba putin la o cafea, apoi, ora fiind oarecum tarzie am plecat impreuna spre casa cu dorinta totusi de a ne reintalni. Am descoperit totusi, din discutii, ca era putin mai mare ca mine, divortat, avand o fetita cu probleme de sanatate pe care, culmea, o cunoscusem fiind o fosta eleva a uneia dintre scolile unde lucram.
Am continuat o vreme discutiile online, timp in care am incercat sa ne cunoastem mai bine. Ne-am intalnit si in trecere, in drumul dintre servici si casa, stand putin pe cate o banca intr-un parculet si discutand. El ar fi vrut ca relatia sa evolueze ceva mai mult si sa trecem intr-o alta etapa; eu eram ceva mai reticenta, nefiind tocmai pregatita sa ma implic in asa ceva, ca timp si energie fizica. Dar problema se putea rezolva din partea ambelor parti cu putina bunavointa si curaj. Si ceva sinceritate. Dar poate ca sinceritatea a pus capacul relatiei. Probabil plictisit de taraganarile mele (e drept ca pasul urmator dorit de el ar fi putut fi facut, daca era dupa el, chiar din ziua urmatoare primei intalniri, ceea ce mie mi se parea ca o ardere de etape), si-a incercat norocul in alta parte. E doar o presupunere de-a mea, probabil bazata oarecum pe realitate, caci intr-o discutie s-a scapat putin cu o afirmatie, ca discutase la telefon cu o alta fata dintr-un alt oras. In fond era decizia lui, viata lui, cu toate planurile. Era dator sa incerce, tatonand chiar doua relatii posibila in (aproape) acelasi timp. Intalnirile dintre noi s-au rarit in timp; eu eram super-ocupata si supra-epuizata ca sa ma implic atunci in ceva mai mult fara o cat de mica certitudine intr-un sprijin moral; probabil ca pentru o vreme mai tot greul ar fi picat pe mine. Dar cine stie? Cum spuneam, intalnirile dintre noi s-au rarit pana cand nu s-au mai produs.
Dupa cativa ani l-am prins activ online. L-am salutat.... M-a salutat... In secunda (aproape) urmatoare mi-a spus ca s-a casatorit cu o fata din a;t oras. Din orasul din care era fata cu care, cica, vorbise in timp ce vorbea si cu mine. Poate ca era tocmai aceeasi fata. Din momentul acela totul dintre noi s-a sfarsit. Definitiv. Desi cu siguranta totul era sfarsit cu mult timp inainte.
Cu siguranta ca nu vestimentatia are un rol esential in succesul infiriparii unei relatii de la prima intalnire. Desi are importanta ei. Dar cu siguranta multi alti factori au un rol definitoriu si cu mult mai profund in stabilirea relatiilor interumane.
Articol scris pentru SuperBlog 2018

joi, 22 noiembrie 2018

Fapte bune tot timpul anului prin Bursa Binelui


Cartile sunt pentru mine mai mult decat un hobby, o pasiune, o dragoste, un prieten. Sunt un adevarat drog si un stil de viata. Poate si pentru ca aveam alt stil de viata decat copiii de azi. Pentru a intelege mai bine, va rog sa urmarim urmatorul material:


Nu stiu daca copiii de azi vor intelege pe copiii de ieri, adica adultii de astazi, parintii lor, unchii si matusille lor... E greu sa ii inteleaga daca nu le-au trait copilaria sau daca nu se straduiesc macar putin sa intre in pielea si preocuparile copiilor de atunci.
Sa revenim putin la pasiunea mea pentru carti, ca de la aceasta sa ajungem la ceea ce vreau sa va povestesc cu adevarat. Citesc dinainte de a intra ca elev la scoala. Nu cred ca aveam 5 ani cand parintii mei au realizat ca... stiu sa citesc. Nu pot spune ca nu mi-a placut joaca, doar ca joaca mea insemna mai putin zbucium si alergare. Gaseam joaca din orice: interpretam diverse "roluri", diverse personaje din carti si filme pe care le devoram cu placere. Initial am inceput treptat-treptat sa devorez cartile; dupa cativa ani am inceput sa imi umplu timpul cu jocuri logice (rebus, probleme de enigmistica) si lucru manual. Dar in principal imi petreceam timpul citind. Am avut avantajul ca parintii si bunicii impreuna cu matusa mea (sora mai mare a mamei) aveau destul de multe carti. Am avut avantajul ca parintii mei nu-mi refuzau placerea de a-mi cumpara carti din librarii, atatea cat se puteau gasi in acele perioade, carti potrivite varstei mele din acele perioade, chiar daca asta insemna sa cumpere cartile pe care pusesem deja ochii si chiar si mainile. Am avut avantajul ca reuseam sa imprumut de la biblioteca publica a orasului oricat de multe carti imi doream: intai de la sectia de copii, unde dupa numai cativa ani, putini ce-i drept, toate bibliotecarele erau exasperate ca nu mai aveau ce sa imi recomande, asa ca m-au "expediat" spre sectia de adulti. Acolo... surpriza! Carti mai multe : 1-2 rafturi in plus peste ceea ce era la sectia de copii pentru fiecare corp de "dulap"... Asa ca m-am apucat de citit, astfel incat problema s-a repetat_dupa cativa ani trebuia sa "vanez" orice carte pe care inca nu o citisem. Norocul meu era ca pe masura ce cresteam incpeam sa citesc carti din tot mai multe genuri, asa ca aveaveam aproape in permanenta o rezerva de carti necitite.
Curand am inceput sa imi cumpar tot mai multe carti din librarie. Piata de carte incepea sa devina din ce in ce mai abundenta. Problema era ca si preturile cartilor cresteau intr-un ritm ametitor, asttfel incat nu reuseam sa imi cumpar atat de mult cat imi doream. Singura solutie era sa imi cumpar carti la un pret ceva mai accesibil. Curand a aparut prima varianta de a cumpara carti la un pret mai redus: carti puse in vanzare impreuna cu un ziar sau o revista in anumite zile din saptamana. Primele carti astfel cumparate au fost de la ziarul (pe atunci) "Cotidianul", editate de editura "Univers", una dintre putinele edituri care supravietuisera din vremurile trecute. Desigur ca pretul redus se datora nu numai compensarii pretului de catre redactia ziarului, (avantajul era reciproc: ziarul vindea cartea si cartea vindea ziarul), dar si de catre anumiti sponsori. Unul dintre acesti sponsori era BCR. Era poate un mod de a face fericiti unii oameni, in speta pe cei care sunt impatimiti de lectura, pentru a-si procura cartile dorite la preturi sensibil mai mici, astfel ca cu aceiasi bani sa-si poata cupara cateva carti in plus.
  Si iata ca dupa cativa ani acelasi BCR lanseaza un nou proiect: Bursa Binelui. Un proiect generos in cadrul caruia oamenii de bine pot face donatii absolut necesare derularii unor diverse proiecte din diverse domenii. Iata care ar fi mecanismul, ideea proiectului:

"Se apropie sărbătorile de iarnă, acea perioadă a anului când simțim nevoia să fim mai buni, mai atenți cu cei din jur și cu problemele lor. E momentul în care se fac cele mai multe donații și indicele faptelor bune crește foarte mult. Crezi însă că e suficient? Statisticile ne arată că e nevoie de ajutor susținut pe tot parcursul anului, în contextul în care ne confruntăm cu probleme mari în toate domeniile mari de activitate, de la social la educatie, de la mediu la sanatate (de exemplu, pentru a număra doar câteva, mai mult de jumătate dintre copii trăiesc în risc de sărăcie sau excluziune socială, nivelurile de finanţare a educaţiei în România sunt printre cele mai scăzute din Europa, suntem pe ultimul loc în Europa la capitolul reciclare, mai puțin de 2% dintre români donează sânge etc.).
Bursa Binelui, singura platformă de donații necomisionate din Romania, oferă posibilitatea celor care își doresc să facă fapte bune tot anul să doneze online, simplu, sume mici de bani, care pot contribui la dezvoltarea unor proiecte locale de impact ale unor organizații mici și mijlocii. Donatorii pot să susțină cu sume mici o cauză (de la minimum 5 lei până la maximum 1.000 de lei). Toate plățile sunt securizate, se procesează prin intermediul EuPlatesc.ro și nu se percepe comision.
Practic, platforma aduce împreună organizațiile care au nevoie de sprijin pentru a-și desfășura activitatea și oamenii care vor să investească în faptele bune din comunitatea lor, acoperind toate costurile legate de tranzacții, întreținere și comunicare, astfel că, dacă un donator donează 100 lei, acei 100 lei intră direct în contul organizației.
Cine poate deveni utilizator pe Bursa Binelui?
1. Persoanele fizice:
  • Donează pentru cauza/ cauzele în care cred
  • Promovează cauzele pentru care donează prin instrumentele oferite de Bursa Binelui
  • Fac voluntariat pentru organizațiile înscrise pe platformă.
2. Organizațiile non-profit (ONG):
  • Își fac un cont de utilizator & înregistrează un ONG & înscriu proiecte
  • Promovează proiectele înscrise în fața donatorilor deja înregistrați pe Bursa Binelui.
  • Informează permanent donatorii despre parcursul proiectelor și utilizarea donațiilor primite.
În fiecare an, pe Bursa Binelui organizăm Campionatul de Bine – o competiție-maraton pentru atragerea de donații de către ONG-uri, la finalul căreia BCR dublează sumele atrase de primele 3 ONG-uri clasate, până în limita a 5.000 Euro. În 2019, Campionatul de Bine va fi lansat la începutul anului."

Practic, prin acest proiect, BCR ajuta fiecare ONG, prin donatii online, sa-si asigure finantarea oricarui proiect care poate ajuta societatea in sine si fiecare categorie sau individ aflat in nevoie, sa se dezvolte spre binele sau si al societatii in ansamblu fiind principalul furnizor de fundraising si crownfunding din Romania.

Articol scris pentru SuperBlog 2018

luni, 19 noiembrie 2018

Acoperiș pentru casa visurilor tale

Nu am pierdut ocazia sa le fac o vizita prietenilor mei proaspat mutati in casa noua, desi programul meu destul de incarcat si oboseala resimtita in orice moment nu-mi oferea resursele fizice necesare unei calatorii mai lungi. Dar ocazia s-a ivit si mi-am spus ca nu se cuvine sa o pierd, mai ales ca nu se stie niciodata cand as putea sa mai pornesc la drum prea curand.
Casa era superba: nu foarte mare, dar s[atioasa. Iar gradina bine amenajata oferea posibilitatea de a petrece ore frumoase in aer liber.
Am ridicat privirea in sus, spre acoperis: impecabil, bine lucrat, in ton cu casa.
- Ati facut pana si acoperisul cu aceeasi firma de materiale de constructii?
- Nu. Cu alta firma, dar tot din online. Trebuia sa lucram repede, bine si sigur, stii ca timpul ne presa. Si nu ne permitem sa facem repede, ieftin si... prost. Investitia este prea mare ca sa nu fie facuta inteligent.
- Si cred ca ati avut avantaje, nu gluma, lucrand cu ei.
- Da! Iata avantajele, asa cum le prezinta chiar ei:

  • "Clienții pot cumpăra totul dintr-un singur loc, iar astfel pot economisi timp și mai ales bani (totalul necesarului de materiale fiind mai mic decât în depozitele clasice și hypermarketuri).
  • Nu mai alergi după țiglă metalică, accesorii și sistem pluvial prin depozite, căutând cele mai bune prețuri.
  • Compari ofertele pe care deja le ai de la alți furnizori (fabrici consacrate în acest domeniu), așa te asiguri că obții cele mai bune prețuri.
  • Consiliere gratuită pentru clienții care au nevoie de informații despre produse. Având consultant dedicat, câștigi timp pentru ceea ce este cu adevărat important pentru tine.
  • Marfa se livrează direct de la producător, fiind ambalată corespunzător, ajunge la client în cele mai bune condiții, nefiind stocată prin depozite și manipulată de mai multe ori, ceea ce se reflectă atât în calitatea produselor, cât și în prețul final către client (costurile de manipulare, depozitare și transport fiind, altminteri, incluse în adaosul comercial aferent produsului).
  • Puteți evita comisionul meseriașilor care recomandă depozitele, hypermaketurile sau anumite produse. Chiar dacă sunt bine-intenționați, e posibil să vă recomande doar ceea ce cunosc ei, implicit să ratați șansa de a profita de produse mai calitative sau oferte mai bune.
  • Riscul la achiziție este zero. Ne asumăm responsabilitatea și facem totul pentru ca, în final, clienții noștri să beneficieze de o livrare perfectă și rapidă. Garanția și siguranța livrării mărfii o reprezintă recenziile video de pe site.
  • Vindem exact ce dorește clientul, nu primește o altă marfă mai slabă calitativ sau produse care sunt pe stoc și trebuie rulate."
 - Este o firma specializata pe acoperisuri?
- Exact. Firma furnizeaza extrem de multe tipuri de materiale pentru constructia de acoperisuri la un pret avantajos:  tigla metalica, tabla Lindab, tigla metalica Bilka, tigla metalica Viking Pruszynski, tigla metalica Wetterbest si multe alte tipuri de tigla si tabla metalica. Ca sa nu-ti mai impui capul cu tot felul de detalii tehnice, ceea ce pot sa iti spun ca acoperisul este realizat elegant dar si trainic. Si se armonizeaza cu casa. Este solutia perfecta, Plus ca gasesti toate materialele in acelasi loc, precum si constructorii specializati pentru montarea rapida a materialelor intr-un acoperis bine realizat. Izolarea este perfecta, apa pluviala se scurge rapid fara sa se infiltreze in pereti si in toata casa. Iar reparatiile, atunci cand este cazul, le poti realiza cu aceeasi firma.
Articol scris pentru SuperBlog 2018

Personalitatea MEA, personalitatea Ziaja

 Cred că de la vârste fragede am fost un copil "cu personalitate". O fi fost zodia? O fi fost temperamentul, un temperament mai ap...