joi, 29 noiembrie 2018

Dincolo de masca lui Spider-Man

Mi-as dori sa revin oricand in lumea copilariei si in starea mea sufleteasca din vremurile de cand eram copil, adolescent si chiar adult tanar. Dar mai ales as prefera sa cred ca nu am iesit nicicand din acea stare in care preferam sa vad un film la cinema doar pentru atmosfera generala, pentru emotiile traite inainte de a intra in sala si apoi in timpul vizionarii filmului. Mi-as dori sa vad oricand un film de animatie, nu numaidecat un film pentru copii ci un film pentru intreaga familie ce imbina simultan aventura, actiunea si ceva elemente SF.
De aceea m-ar tenta sa astept cu nerabdare data de 28 decembrie 2018 pentru a vedea filmul “Spider-Man: Into The Spider-Verse” / “Omul-Păianjen: În lumea păianjenului”. Si nu oriunde, ci intr-o sala de cinema. E tot ceea ce mi-as dori: atmosfera unei sali de cinematograf si povestea unui film de animatie atat pentru copii cat si pentru intreaga lor familie.
Pana atunci, privind trailerul filmului, incerc sa imi pun imaginatia la lucru,asa cum fac de obicei. Si de obicei nu duc lipsa de imaginatie. Mereu cand citesc o carte sau vad un film este ca si cum eu insami as fi in mijlocul actiunii, chiar in pielea personajului principal si, chiar mai mult decat atat, in pielea fiecarui personaj, rand pe rand, gandind ca ei, miscandu-ma ca ei, vorbind ca ei, actionand ca ei.
Desi inca nu stiu pe de-a-ntregul actiunea filmului, urmarind trailerul, incerc sa imi construiesc propria poveste, intrand in pielea personajului principal, Miles Morales. Mi-l inchipui ca pe un tanar inimos, aparent banal in viata reala, desi cu o minte sclipitoare si cu un suflet bun, incercand sa ajute pe cat se poate, anonim si fara a astepta nici o alta rasplata decat recunostinta oamenilor, intreaga comunitate din care face parte si pe fiecare dintre membrii ei, in special pe cei care au nevoie sa li se intinda o mana de ajutor la nevoie, si pedepsind asa cum stie el pe cei care fac rau comunitatiii si membrilor ei.
Ce as putea sa fac eu insami comunitatii din care fac parte? Multe, extrem de multe. Atat de multe incat uneori nici nu as sti cu ce sa incep. Pornind de la banalul gest de a ajuta un om care se deplaseaza greu de a trece peste orice obstacol de pe drum, fie si a-l ajuta sa traverseze o strada aglomerata sau de a trece peste o portiune alunecoasa sau cu prea multa zapada, in timpul iernii, pana la a feri de pericole pe cei expusi. Pornind de la a indruma copiii sa apuce pe drumul cel bun pana la a opri pe cei cu ganduri rele sa isi duca la bun sfarsit orice plan mai mult sau mai putin diabolic. Dar asta ar face eroul nostru oriunde s-ar afla, in orice comunitate.
Poate ca as incerca sa indemn pe liderii comunitatii si sa-i indrum in asa fel si cu atat mai convingator sa ia cele mai bune decizii pentru comunitate: sa-i ajute pe cei care au cu adevarat nevoie de ajutor si care, ajutati in momentul si in modul potrivit, ar putea sa intoarca ajutorul in beneficiul lor, tocmai pentru a se putea ajuta in continuare singuri sa se poata descurca in viata. As incerca sa determin pe cei care o pot face sa dezvolte infrastructura in asemenea maniera incat sa poata fi cu adevarat utila oamenilor care locuiesc in oras si nu sa investeasca fondurile de care dispun in proiecte vremelnice si putin folositoare. As incerca sa impun un sistem corect de valori in randul membrilor comunitatii, in asa fel incat sa ii respecte si sa-i stimeze pe cei care, in decursul timpului, au oferit ceva de valoare comunitatii in care s-au format si din care au pornit in viata, pentru a se afirma din plin in intreaga tara si in intreaga lume. As incerca sa ofer oportunitati de afirmare tuturor celor capabili si tuturor care au nevoie de un impuls si de o mana de ajutor pentru a se descurca in viata tocmai in realizarea oricarui proiect pe care l-ar demara la un moment dat. As incerca sa ofer acces facil la orice forma de cultura si informare oricaruia dintre membrii comunitatii: acces facil la presa, carti si spectacole de teatru, film si muzica. As incerca sa creez locuri de munca pentru toti care ar avea mare nevoie de o sursa de venit pentru ei si pentru familie, nu numai pentru locuitorii orasului ci si pentru cei din imprejurimi sau de mai departe, dar fara a tolera lenea si nemunca. As incerca sa ma folosesc de toate atuurile de care dispune orasul tocmai pentru a-i asigura dezvoltarea in favoarea locuitorilor sai. Si as incerca sa ofer tot ceea ce este necesar pentru a asigura o viata decenta si un mediu propice de afirmare pentru toti membrii comunitatii.
Ar fi multe de facut pentru membrii unei comunitati, indiferent cat de mare sau de mica ar fi ea. Nu stiu daca s-ar putea realiza toate aceste deziderate si chiar mai mult decat atat, dar merita incercat. Si nu trebuie sa porti masca lui Spider-Man pentru asta. Este suficient sa fii discret si sa lasi membrii comunitatii sa te aprecieze pentru tot ceea ce faci.
Articol scris pentru SuperBlog 2018

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 Sfasietoarea poveste a Iuliei Hasdeu, nascuta pe 14 noiembrie 1869 “Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire”...