Punctul în care arta intersectează ingineria

Poate ca va amintiti despre amicii mei proaspeti locatari in casa noua. Tocmai ii lamurisem oarecum de modalitatea mai eficienta de a-si procura materialele de constructie, ca mi-a strafulgerat prin minte ceva...
- Sper ca aveti intocmit planul casei pana in cele mai mici detalii.
- Oarecum, raspunse el. Parter si etaj, garaj...
- Ati gasit un arhitect bun cu care sa colaborati? Cineva capabil sa faca un plan pentru o casa eficienta, functionala, ieftina si frumoasa?
- Da, am gasit un birou de arhitectura extrem de avantajos plasat pe drumurile noastre. Ne-a executat un proiect de casa extrem de rapid, extrem de complet si cu toate detaliile duse pana la perfectiune. Si costul nu a depasit nicicum bugetul de care dispunem, oricat de stramtorati am fi fost.
- Cred ca a iesit o casa asa cum ati dorit.
- Da. In sfarsit este o casa unde ne simtim cu adevarat "acasa". Este o casa cu parter si etaj, curte, garaj, terasa, mansarda... Inauntru avem toate functionalitatile: dormitoare, bucatarie, baie, un living extrem de spatios in care ne petrecem mare parte a timpului, mai ales cand suntem cu totii impreuma si mai ales cand avem si musafiri. Asta in timpul iernii, caci vara iesim pe terasa si in curte, unde incingem gratarele impreuna cu toti vecinii din apropiere, care ne sunt si colegi de serviciu sau vechi prieteni si colegi de scoala.
- Si utilitatile?
- Apa o pompam dintr-un put de mare adancime. Este extrem de rece, ca si cum ar fi scoasa din frigider. Bineinteles ca am montat o mica statie de tratare, ca sa nu avem probleme. Iar in loc de canalizare am amenajat o fosa septica. Instalatia de incalzire este alimentata de o centrala pe gaz metan, foarte eficienta si economica. Cu gazul metan am avut o problema, am fost conectati la reteaua de gaze destul de tarziu, asa ca in prima iarna practic nu am putut folosi centrala. asa ca ne-am incalzit electric, cu resouri si calorifere electrice plasate prin toata casa, asa ca am avut extrem de mult de plata in fiecare luna pe tot timpul sezonului rece. Nu puteam mentine temperatura in locuinta sub un anumit nivel, fata era inca destul de micuta. Si tot din cauza ei nu ne-am putut restrange doar intr-o parte din casa, ca sa nu consumam asa de mult curent tocmai ca sa nu-i ingradim copilului libertatea de miscare prin casa. Nu ar fi inteles prea mult problema si s-ar fi simtit frustrata.Dar acum s-a rezolvat.
- Inseamna ca aveti o casa mare.
- Privita dinafara nu pare atat de mare, dar spatiul este atat de bine impartit si amenajat incat inauntru casa este extrem de spatioasa. In plus am tinut si tinem mereu legatura cu arhitectul tocmai pentru a ne ajuta in continuare sa facem lucrari de reparatie si de intretinere, precum si sa putem sa facem reamenajari, la nevoie, in cele mai bune conditii. Si ne ajuta in orice moment il solicitam si fara sa platim exagerat de mult.
- Toate casele din zona sunt la fel sau aproape la fel? Sunt case tip?
- Evident ca toate casele din zona se "asorteaza" oarecum, respectand un tipic asemanator. Tocmai pentru a creea un aspect placut privirii. Dar fiecare casa are specificul ei aparte. Practic fiecare casa, fiecare proiect este personalizat in functie de personalitatea si nevoile clientului. Totul se pliaza atat pe nevoile familiei cat si pe ceea ce ofera mediul inconjurator.
- Ma bucur pentru voi. Sa va bucurati de casa pana la adanci batranete. Stiu ca v-ati dorit-o enorm.
- Multumim. Treci pe la noi cand ai drum prin Bucuresti. Si nu numai.
 - Cu placere. Voi trece, desi nu promit deocamdata nimic sigur. Am un program destul de incarcat. Dar cine stie? Accept invitatia cu placere.
Si uite asa ne-am despartit cu gandul ca ne vom revedea curand.
Articol scris pentru SuperBlog 2018

Ne mutam in casa noua ieftin si rapid!

De curand m+am intalnit cu doi amici, sot si sotie, casatoriti de ani buni. Ii stiam dinaintea casatoriei, cand totusi formau un cuplu. Erau inca studenti in Capitala si se multumisera sa stea intr-o garsoniera micuta. Nu era tocmai ceea ce isi doreau, dar pentru inceput era binisor. Scapasera de caminele studentesti, dar tot la inghesuiala se chema ca stateau, intr-o garsoniera de la etajul 7 al unui bloc de garsoniere, intr-o zona cu cateva blocuri numai de garsoniere. Practic plecasera din campusul studentesc de camine ca sa locuiasca, chipurile, intr-o locuinta proprietatea... lui tata socru mare, dar tot ca intr-o ingramadeala de camin: o camera cat o sufragerie de bloc, un hol micut, o baie la fel de mica si o bucatarie in care abia puteau incapeau doi oameni, cu mobilierul la minim necesar.
Dupa absolvirea facultatii s-au casatorit. Si a venit si primul copil (si singurul!): o fetita. Au mai stat in acea garsoniera o vreme, punand ban pe ban si visand la o casa mai mare, doar a lor. Nu a fost sa fie vreme de destul de multi ani, asa ca, copilul crescand si avand nevoie de un spatiu mai mare, au vandut garsoniera si au cumparat un apartament de trei camere, tot cam in acelasi cartier, dar intr-o zona nu tocmai "selecta", la etajul zece al unui bloc. Deasupra lor era acoperisul apartamentului... si al blocului... apoi cerul. "Tot e mai bine decat nimic, si-au spus. Si-au pus la punct apartamentul sa fie cat de cat locuibil, si-au mobilat sufrageria si bucataria cu ce aveau, si-au amenajat baia... Urma cu prima ocazie sa mobileze camera fetitei... Si apoi restul.
Au trecut inca ceva ani. Fetita, odinioara gagalice ce abia invatase sa mearga si sa gangureasca cateva vorbe cand se mutasera in apartament, era deja eleva. Parintii tot nu se multumisera cu statutul de locatari la bloc si inca mai visau la o casa a lor. Strangeau ban pe ban, "vanand" orice oportunitate de a-si face o casa "pe pamant" doar a lor, chiar daca se "cuplau" si cu alte familii cunoscute pentru a fi vecini de cartier. Pana la urma "tintisera" o oportunitate. Inca nu aveau banii stransi, dar daca vindeau apartamentul si faceau un credit la banca, aveau asigurati banii de avans si se puteau apuca de constructie. Totul era sa cumpere locul de casa. Pana s-a ivit un loc potrivit de vanzare, cu toate utilitatile puse la punct, familia isi facuse toate planurile.
Intr-o zi m-au contactat, cu gand sa stam putin de vorba.
- Ai ceva bani sa ne dai cu imprumut?
Aveam ceva si eu pus deoparte, dar am vrut sa aflu detalii. Am intrebat pentru ce le trebuia, cam cat si pentru cat timp.
- Pentru cateva luni, maxim un an. Stii care e problema? Am inceput lucrarile la casa. Am facut noi credit la banca, dar ca sa mergem in conditiile impuse de banca merge a naibii de greu. Am putea termina constructia pana incepe sezonul rece daca am avea bani cash. Si suntem presati de omul caruia i-am vandut apartamentul sa ne mutam, ca altfel nu ne-am grabi.
Am batut palma. Imi erau prieteni prea buni ca sa le incurc planurile. Si stiam ca el avea (si inca are!) un job bun si bine platit. Practic, desi inca aveam strangeri de inima (era totusi vorba de oarece bani), mi-am zis ca sunt parolisti si nu am de ce a ma teme.
Mi-au zis care erau planurile de constructie. Asa... In mare... Problema era sa se miste rapid cu materialele de constructie si lucrul in sine. Atunci le-am dat o idee...
- Ati putea cumpara totul dintr-un singur loc. Eventual sa faceti comenzile online. Exista o casa de comenzi vindem-ieftin.ro.Puteti cumpara de acolo tot ce inseamna materiale de constructii.Si puteti sa faceti ceva care va duce la scaderea facturii pentru tot ce cumparati de la ei: gresie, faianta, piatra decorativa, tigla metalica, tamplarie PVC... Pana si usile de garaj. Orice aveti nevoie pentru casa si amenajari exterioare puteti cumpara de la ei, Pentru o recenzie video facuta pentru ei puteti sa va alegeti cu o factura redusa substantial. Este ca si cum le-ati face reclama. Cu alte cuvinte filmati livrarea produselor comandate si le trimiteti filmuletul.
- Si care sunt avantajele daca cumparam totul de la ei?
- Avantajele? Iata-le, asa cum le prezinta chiar ei:

• Clienții pot cumpăra totul dintr-un singur loc, iar astfel pot economisi timp și mai ales bani (totalul necesarului de materiale fiind mai mic decât în depozitele clasice și hypermarketuri);
• Nu mai alergi după materiale de construcții prin depozite, căutând cele mai bune prețuri;
• Compari ofertele pe care deja le ai de la alți furnizori, așa te asiguri că obții cele mai bune prețuri;
• Consiliere gratuită pentru clienții care au nevoie de informații despre produse. Având consultant dedicat, câștigi timp pentru ceea ce este cu adevărat important pentru tine;
• Marfa se livrează direct de la producător, fiind ambalată corespunzător, ajunge la client în cele mai bune condiții, nefiind stocată prin depozite și manipulată de mai multe ori, ceea ce se reflectă atât în calitatea produselor, cât și în prețul final către client (costurile de manipulare, depozitare și transport fiind, altminteri, incluse în adaosul comercial aferent produsului).
• Puteți evita comisionul meseriașilor care recomandă depozitele, hypermarketurile sau anumite produse. Chiar dacă sunt bine-intenționați, e posibil să vă recomande doar ceea ce cunosc ei, implicit să ratați șansa de a profita de produse mai calitative sau oferte mai bune.
• Riscul la achiziție este zero. Ne asumăm responsabilitatea și facem totul pentru ca, în final, clienții noștri să beneficieze de o livrare perfectă și rapidă. Garanția și siguranța livrării mărfii o reprezintă recenziile video de pe site.
• Vindem exact ce dorește clientul, nu primește o altă marfă mai slabă calitativ sau produse care sunt pe stoc și trebuie rulate.
• Firmele își pot externaliza serviciul de achiziții, scutind astfel cheltuieli cu personalul și administrarea acestui departament, dar și eventuale pierderi datorate comisioanelor care se dau, de obicei, celor de la achiziții. Or, prin externalizare, firmele câștigă din ambele perspective. Nici personal, nici pierdere de timp, ci doar prețuri negociate de noi în numele lor.
• Și pentru clienții – persoane fizice este mai avantajos să-și comande materialele necesare de construcții prin Casa de Comenzi vindem-ieftin.ro. Nu întotdeauna recomandările primite de la meșteri și constructori sunt bine-intenționate sau au în vedere și bugetul beneficiarului – care, neștiutor, ajunge să plătească mai mult decât face, inclusiv comisioane.

- Ok, luam in considerare propunerea ta. Mai vorbim. Tinem legatura...
Nu a trecut anul si amicii mei se mutasera in casa noua. Mi-au restituit imprumutul, plus ca mi-au povestit cum a iesit casa. Mai aveau ei cateva detalii de rezolvat cu cateva utilitati, dar lucrurile s-au rezolvat in timp. Casa era practic in acelasi cartier, undeva spre periferia acestuia, cu acces la mijloacele de transport in comun, cu toate utilitatile puse la punct, dar intr-o zona curata si linistita. Si m-am ales si cu o invitatie sa-i vizitez... Inca nu am onorat invitatia, dar nu este timpul pierdut.
Articol  scris pentru SuperBlog 2018

Artist in bucatarie

Fiecare om se simte perfect si in siguranta atunci cand se retrage acasa, in caminul propriu. Mica sau mai mare, casa fiecaruia dintre noi repreyinta un mic regat, un domeniu personal, in care ne simtim stapani pe tot ce este in acest teritoriu. Orica loc, orice spatiu, orice lucru de aici isi are rolul si utilitatea sa. Dar oricat ar fi casa de mare, unul dintre locurile pe care unii dintre noi il considera fieful personal, in care nimeni nu are voie sa intre fara permisiune, in special in momentele in care "seniorul" isi desfasoara , in forta, activitatea, este BUCATARIA.
Pentru multi oameni, gatitul este mai mult decat o simpla indeletnicire necesara subzistentei. Este un hobby, o pasiune, o profesie, o arta. Este un mod de relaxare perfect, aproape ca un "drog", care ofera satisfactia suprema atunci cand, din te-miri-ce, reusesti sa faci un platou de mancare gustoasa, aspectuoasa, hranitoare.
  Pe langa ingredientele de calitate necesare prepararii hranei, ai nevoie de ustensile de bucatarie de cea mai buna calitate: de la (mai mult sau mai putin) simplele cutite de bucatarie, de diferite forme si dimensiuni si cu diverse intrebuintari, pana la oale, tigai si cratite necesare pentru aducerea ingredientelor in forma si proportiile necesare intocmirii unei retete perfecte pentru un preparat reusit.
Oalele si tigaile sunt asezate deja pe plita incinsa. Curand, din oalele aburinde se vor revarsa aromele imbinate ale tuturor felurilor de mancare in plina pregatire. E timpul sa ne pregatim de asezarea mesei.
  Vom avea nevoie, cu siguranta, de tacamuri si vesela de calitate, aspectuoase, rezistente, dar si comode si usor de folosit. Plus fete de masa si prosoape de bucatarie usor de intretinut si de mentinut curate.
Si uite cum, pornind de la cartea de retete, traditionala carte de bucate, cu ingredientele potrivite si ustensilele de calitate, se poate ajunge la o mancare perfect gatita si prezentata apetisant.
Articol  scris pentru SuperBlog 2018

Te vreau mai aproape de inima mea!

Este deja toamna! Si imaginea naturii in continua schimbare a culorilor ma impinge spre nostalgia trecutului. Stau cu o cana de ceai cald si aburind in fata si ma gandesc la tine. Esti departe si totusi aproape de mine. Am sufletul plin de sperante ca ne vom vedea curand si totusi am inca un regret... Ma rugasesi sa fim singuri impreuna, doar noi doi, fie si macar pentru cateva zile. Imi doream asta si incercam sa fac un plan... Dar planul nu s-a concretizat inca. Era bine sa se fi realizat in timpul verii, cat eram mai libera. Si totusi mereu a intervenit candva, asa ca am convenit impreuna sa amanam planurile macar pentru cateva luni,pana anul viitor, pentru a incerca sa intru intr-un ritm nou de viata care sa ma tina macar cativa ani linistita si intr-o previzibilitate a viitorului care sa imi permita sa fac ceva planuri pe o durata mai lunga de timp.
Da! Mi-as dori sa calatorim undeva, departe... Doar noi doi... Singuri... Intr-un loc romantic. Cum ar fi, de pilda, Parisul...
Putem patrunde triumfal, dar anonimi, pe sub Arcul de Triumf la fel cum s-au intors, invingatoare, armatele franceze in Parisul eliberat. Putem patrunde triumfali intr-un oras al indragostitilor, din care vrem si noi sa facem parte pentru un timp.
Nu vom rata desigur vestitul turn Eiffel, simbolul Parisului. Sigur nu ne vom putea abtine sa urcam pana in varful sau, de unde vom admira intreaga panorama a orasului.
Sa nu uitam ca francezii au daruit americanilor Statuia Libertatii, amplasata in New York, la intrarea dinspre mare in metropola, pe insula Ellis.
Statuia Libertății din Paris este replica statuii cu același nume din New York, dăruită americanilor de Franța.
Replica, care are înălțimea de 11,50 m, este amplasată la capătul din aval al insulei Île des Cygnes de pe Sena, la nivelul podului Grenelle, în apropiere de locul unde se găsea atelierul sculptorului Frédéric Auguste Bartholdi. ^[1]
Île des Cygnes este o insulă artificială, lungă de 890 m dar îngustă, de numai 11 m, care se întinde între Pont Bir-Hakeim și Pont de Grenelle.
Statuia, care a fost oferită orașului Paris de comunitatea francezilor stabiliți în SUA, pentru a comemora centenarul Revoluției franceze, a fost inaugurată în 1885, ca model din ipsos. Varianta turnată a fost terminată în 1889. Pe cărticica pe care o ține în mâna stângă sunt înscrise datele Revoluției Americane și ale celei franceze: « IV Juillet 1776 = XIV Juillet 1789 ». La inaugurarea statuii, Bartholdi și-a exprimat nemulțumirea pentru faptul că statuia, amplasată cu fața spre est, întoarce spatele Americii.
În 1937, cu ocazia Expoziției universale, statuia a fost întoarsă cu fața spre vest, ca o satisfacție postumă pentru Bartholdi. În 1990, statuia a fost restaurată și acoperită cu o patină de culoarea bronzului.


 Nu vom uita sa vizitam muzeele Parisului, macar cateva dintre ele, cum ar fi: Luvrul, muzeul Orsay, muzeul Rodin, muzeul Picasso.
Vom strabate bulevardul Champs-Élysées, dorind sa intram macar intr-o seara in celebra "moara rosie": Moulin Rouge... Obositi de mers, vom face cate o pauza de cafea intr-una dintre cafenelele din Montmartre. Nu vom rata ocazia de a vizita atelierele unor artisti importanti.
Chiar daca nu suntem studenti la Sorbonna, universitatea de prestigiu cu traditie de secole, nu vom ocoli Cartierul latin.
Si, de ce nu?, vom pasi pe aleile gradinilor Versailles la fel ca regii, reginele, printii si printesele Frantel impreuna cu membrii curtii regale.
Cum vom putea face un asemenea city-break in Paris? Ne vom folosi de una din numeroasele oferte citybreak alegand un city break Christian Tour.
De transport nu ne facem grija, atata timp cat avem bilete de avion Christian Tour,iar pentru cazare ne vom folosi de unul dintre numeroasele hoteluri Christian Tour
Planul fiind facut, ne putem gandi ca realizarea sa este ca si asigurata pe jumatate. Grija noastra este de a ne mentine dragostea mereu vie.
Articol scris pentru  SuperBlog 2018

O garderoba de nota 10!

De cate ori se schimba anotimpul, ma cuprinde un soi de spaima cumplita. Nu pentru ca nu mi-ar placea schimbarile naturii... Ador natura in variatele ei ipostaze; si incerc sa ma adaptez la toate necazurile si inconvenientele care ma pot scoate din confortul si starea de bine in care mi-ar placea sa traiesc in fiecare clipa. Nu mi-e teama de schimbarile in sine ci de dificultatea cu care, in ultimul timp, mi se pare mereu ca ma confrunt in adaptarea vestimentatiei la schimbarile vremii.
Problema nu este ca nu am haine deloc sau foarte putine. Dulapurile din casa, ce mai?, intreaga casa este plina cu haine si incaltaminte. Problema este ca tot ce am achizitionat de-a lungul anilor simt ca nu mai mi se potriveste ca si masuri la proportiile de acum ale corpului. Sau ca nu se mai potrivesc hainele intre ele, ca textura si culoare. Si astfel trebuie sa le potrivesc atat marimea cu corpul cat si intre ele ca si anotimp sau ocazie.
Uneori ma intreb: Ce ar trebui sa avem in garderoba personala, ca minim necesar, tocmai ca sa putem sa ne adaptam cu usurinta situatiilor diferite, dar fara sa ne incarcam inutil dulapurile? Sa incercam sa facem o lista, asa cum am face pentru cumparaturi...
1. O rochie elegantă macar (sau mai multe) adaptabila pentru cat mai multe situatii: birou, ocazii deosebite, concediu... etc. etc. etc...
2. Un pardesiu pentru zilele racoroase de primavara/toamna
3. Un palton pentru zilele friguroase de iarna.
4. Accesorii diverse de tipul posetelor/gentilor adaptate atat pentru job cat si pentru timpul liber, dar si alte accesorii de marochinarie (curele), palarii adaptate sezonului, esarfe, fulare, manusi...
 5. Incaltaminte diversa, adaptata sezonului si situatiei, fie ca este vorba de pantofi, sandale sau ghete.
6. Accesorii de tipul bijuteriilor, fie a celor de valoare, fie a celor "de efect", simple, cochete.
7. Pantaloni/tinute sport pe care le putem imbraca in zilele de vacanta, in excursii, plimbari in natura.
8. Ciorapi, lenjerie intima, adaptate sezonului si situatiilor diverse...
9. Incaltaminte sport de tip New Balance, potrivita atat ca incaltaminte sport cat si incaltaminte purtata in zilele solicitante (mers pe jos, stat in piciare)
10. Genti de voiaj diverse potrivite pentru perioadele in care calatorim mai departe de casa.
Am uitat ceva? Se prea poate. Fiecare dintre noi are nevoi diverse. Unii poarta mai mult vestimentatie sport sau casual, altii, dimpotriva, prefera lucrurile elegante. Unii nu tin neaparat sa iasa in evidenta, altii prefera vestimentatie mai mult sau mai putin excentrica.
Nu stiu daca se poate face o lista comleta si adecvata a tot ceea ce trebuie sa existe in garderoba proprie. Necesitatile se pot schimba oricand, la fel si garderoba,
Articol scris pentru SuperBlog 2018

Geo Bogza acum 50 de ani

Oportunitatea numita Superblog

Cam asa ar fi putut arata masuta de la capatul patului din dormitorul meu, plasata pe post de noptiera. Exagerez, desigur nu sunt atat de multe carti stivuite intr-un mod mai mult sau mai putin (dez)ordonat. Dar tot sunt destul de multe carti stivuite intr-un echilibru mai mult sau mai putin (in)stabil. Nu ca nu ar avea loc in biblioteca. Nici pe departe, desi si pe unele rafturi incep sa se formeze gramezi de carti stivuite aparent aiurea, carti ce isi schimba periodic locul pe masura ce sunt citite si (ras)citite. Explicatia ar fi ca de ceva vreme m-am pus serios pe citit. Si daca tot am de regula ceva mai mult timp liber in cursul verii, trag tare sa citesc cat mai mult in perioada vacantelor lungi de vara.
  Cineva mi-a spus ca as avea excesiv de mult timp liber. Cu alte cuvinte ca nu as avea aproape nimic de facut in afara de citit. Mai ales ca in ultimele saptamani citesc preponderent noaptea. Exista insa cateva explicatii logice. De ce noaptea? Simplu: pentru ca este mai multa liniste. Si tocmai de aceea pentru ca nu ma intrerupe nimeni. Asa ca pot citi in liniste si pace neintrerupt. Si asta se vede in numarul cartilor citite (pe bune!) si in numarul sutelor (chiar miilor!) de pagini parcurse cu privirea de-a lungul timpului.
De ce totusi ma incapatanez sa citesc atat de mult? Nu pentru ca nu as avea altceva de facut. Nu! As putea gasi multe alte lucruri de facut in timpul liber. Povestea este ceva mai lunga. Poate ca v-am povestit ca am inceput sa citesc inca inainte de a merge la scoala. Copil cu ceva probleme de sanatate de la varste fragede, nu prea ma atragea zbantuiala pe afara. Nu ca as fi stat doar in casa, stateam destul de mult in aer liber, dar duceam o viata mai linistita, ca sa nu spun mai sedentara.Asa ca principala mea preocupare era lectura. Citeam cartile din biblioteca personala, dar eram si "abonata" bibliotcii publice municipale. Cat timp am fost eleva, am citit in disperare. Cum citeam mereu predominant cartile corespunzatoare varstei  dar si carti pentru varste ceva mai "avansate" cu cativa ani, dar nu prea multi, adesea epuizam stocul de carti de la un moment dat. Cum in ceea ce priveste cartile de acasa nu ma avantam prea mult la carti pe care (inca!) nu le puteam "digera" suficient si deci nu aveam rabdare sa le citesc, ajungeam destul de des sa imprumut de la biblioteca publica. Initial la sectia pentru copii, unde dupa 2-3 ani cel mult bietele bibliotecare aproape ca nu stiau ce sa-mi mai dea de citit, asa ca la un moment dat mi-au spus politicos: "De acum ia muta-te tu la sectia pentru adulti!". Zis si facut: m-am inscris la sectia de adulti, unde, ce-i drept, cartile erau ceva mai multe. Asa ca m-am avantat in lectura. Dupa 2-3 ani insa am simtit ca aproape nu prea mai aveam ce citi, asa ca incepuse "vanatoarea" de carti inca necitite. Norocul meu a fost ca a trebuit sa recitesc si cartile din programa scolara obligatorie, asa ca imi ocupam timpul, din ce in ce mai redus, destinat lecturii de placere; asta si pentru ca intrasem la un liceu cu profil real/tehnic, si trebuia sa ma ocup mai intens de studierea matematicii, fizicii, chimiei si disciplinelor tehnice. Dupa absolvirea liceului, am rupt-o cu biblioteca publica. Ma saturasem de lecturile obligatorii si in plus vizam intrarea la facultatea de medicina si aveam destul de mult de invatat.
  Intr-un final am intrat la facultatea de medicina. Se schimbase si statutul meu: eram studenta la o facultate grea, unde trebuia sa asimilez o cantitate enorma de informatii intr-un ritm infernal. Dar pentru inceput am incercat sa citesc cat mai mult si de placere. Mai ales ca piata de carte incepea sa ia avant si incepusem sa cumpar carti in disperare pe masura ce aveam suficienti bani. Asa ca biblioteca personala s-a marit considerabil.Dar curand cititul de placere a inceput sa cunoasca un declin din ce in ce mai mare, caci aveam de citit multa literatura de specialitate. Dar tot gaseam timp si bani sa cumpar carti, atat de specialitate cat si beletristica.
Atat in timpul facultatii, cat mai ales dupa absolvirea ei, am inceput sa invat sa imi reorganizez timpul astfel incat sa pot citi mai eficient. Atat literatura de specialitate cat si din alte domenii, mai ales beletristica, unde ramasesem mult in urma. Ramanerea in urma s-a accentuat la un moment dat din cauza unor probleme de sanatate... Stresul profesional si personal a dus la epuizare. Astfel incat la un moment dat am clacat. Si de aceea, pentru a "economisi" rezervele de energie ale organismului, din ce in ce mai reduse, aproape ca am renuntat la lectura. Si asta a durat multe luni... chiar ani... La un moment dat mi-am zis ca nu se mai poate si trebuie sa fac ceva. Intai din punctul de vedere al sanatatii: am incercat sa remediez problemele mai "zgomotoase" si mai deranjate, apoi problemele de fond, asa ca am inceput sa imi revin fizic. Numa ca am realizat ca de ceva vreme nu mai citisem aproape deloc. Am realizat si ca, desi nu uitasem alfabetul si citeam absolut corect tehnic, textul nu mai avea aproape nici o semnificatie pentru mine. In vremurile bune, in timp ce ciiteam cartile, aproape ca lectura nu era... propriu zis lectura. Era ca si cum nu as fi citit o carte ci as fi vazut un film. Mai mult chiar... Parca actiunea se desfasura aievea in jurul meu, personajele pareau reale. Si aproape ca ma puneam eu insami rand pe rand in pielea si in viata personajelor. Lectura se facea intr-un stil aparte, ca intr-o viziune cinematografica. Acum insa (adica acum cativa ani) viziunea cinematografica a lecturii disparuse in neant. Aproape ca alunecam spre un analfabetism functional. Asa ca am hotarat sa iau masuri.
  Am intrat aproape cu frica cu privirea pe rafturile bibliotecii. Acum biblioteca personala era formata din "ramasitele" a doua biblioteci. Unele carti mai vechi, de stricta specialitate fusesera donate; oricum nu erau prea mari sanse sa le voi fi citit vreodata. Altele fusesera vandute, date cadou sau imprumutate altora si neaduse inapoi. Incepusem sa cumpar carti noi, la pret mai accesibil (cum ar veni la reduceri), sau incercasem sa le castig la diferite concursuri online, dar erau mult prea putine corespunzator cu dorintele si necesitatile mele de a citi. Asa ca biblioteca mea personala arata in proportie destul de mare ca un anticariat destul de bine asortat cu carti, dar carti aparute cu destul de multi ani in urma. Nici cartile clasice nu se gaseau in cantitate suficienta in biblioteca, desi erau destul de multe, iar cartile de aparitie recenta erau inca aproape inexistente. Asa ca scopul meu era format din cel putin doua parti: sa citesc cat mai mult din ceea ce aveam deja pe rafturi si sa achizitionez si sa citesc cat mai multe carti noi.
Am inceput sa citesc cate o carte. La inceput cam cu teama. Nu stiam cum voi reactiona la lectura. Primele carti le-am citit ca un robot. Corect, dar aproape fara sa inteleg nimic. Mi-a trecut prin minte ca trebuia sa schimb tactica. Asa ca am luat rand pe rand cateva carti pe care le citisem cu placere... in adolescenta... Si le-am citit nu in ritmul meu normal de pe vremuri, ci mai pe indelete. In timp perseverenta a inceput sa isi faca efectul: acum, dupa cateva rafturi de carti citite deja, am inceput sa revin la stilul aproape cinematografic de lectura. Si la ritmul alert de citit din vremurile bune.
  Acum consider ca farmecul personal nu iti este dat doar de aspectul exterior, ci si de aspectul mintii. De comportamentul format prin lectura. De modul de exprimare...
Acum mi-am indreptat gandurile si la altceva: daca pe langa citit m-as apuca si de scris. Informatiile nu trebuie asimilate si stocate, ci si impartasite si cu ceilalti. M-am gandit la un moment dat sa accept provocarea scrierii unei carti publicabile. Dar inca parca nu am curajul de a scrie. Inca nu am indrazneala si impulsul necesat trecerii peste pragul scrierii primelor pagini. Si aici cred ca trebuie adoptata o strategie aparte prin care sa "pacalesc" creierul sa inceapa sa lucreze asa cum as vrea. Competitia Superblog pare sa poata face parte dintr-o astfel de strategie. Am mai participat si la cateva dintre editiile precedente si stiu ce presupune o astfel de participare: obligatoriu un ritm anume de scris, dupa anumite cerinte si totusi stimuland imaginatia sa creeze. Daca voi raspunde cu brio provocarii poate ca as putea spune: "Pot sa scriu candva si o carte! Pot sa imi impun acest lucru!" Asa ca astept cu mare bucurie provocarea Superblog.