GRIGORE T. POPA
(1 mai 1892 – 18 iulie 1948)
A fost un medic român de excepție, anatomist, profesor universitar și membru corespondent al Academiei Române. Este considerat un pionier al neuroendocrinologiei la nivel internațional.
Viața
S-a născut pe 1 mai 1892 în satul Șurănești (comuna Emil Racoviță, județul Vaslui), ca al 11-lea copil al unei familii modeste de răzeși țărani. Deși a provenit dintr-un mediu sărac, familia a făcut mari sacrificii ca să-i ofere educație. A urmat Liceul Național din Iași și Facultatea de Medicină din Iași. A beneficiat de burse prestigioase la Chicago (SUA) și Londra (Marea Britanie), unde s-a specializat.
S-a întors în țară și a devenit, din 1928, profesor titular de Anatomie și Embriologie la Facultatea de Medicină din Iași. A fost decan al facultății și s-a transferat în 1942 la București, unde a murit prematur la doar 56 de ani.
Realizări
Cea mai importantă contribuție a sa este descoperirea sistemului port hipofizar (legătura vasculară dintre hipotalamus și hipofiză), realizată împreună cu cercetătoarea Una Fielding la Londra (1930–1935). Această descoperire a fost fundamentală pentru dezvoltarea neuroendocrinologiei moderne.
A fost un profesor exigent și inspirat, care a format numeroase generații de medici, a contribuit la reforma învățământului medical românesc și a militat pentru popularizarea științei.
Astăzi, Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași poartă numele său, ca recunoaștere a contribuției sale excepționale la medicina românească.
Respect!
CULTURA CURIOZITATI GANDURI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu