S-a terminat! De cateva zile s-a terminat! Si s-a terminat apoteotic. Competitia de (super)blogging desigur. Ma refer la editia de primavara de anul acesta.
M-am inscris de placere. Din placerea de a scrie pornind de la o provocare pe o anumita tema data, respectand anumite criteri: pe langa faptul ca trebuia sa construiesc, articol dupa articol, texte respectand o anumita tema intr-o maniera cat se poate de logica si de fireasca, trebuiau respectate si anumite criterii mai "tehnice", cum ar fi includerea anumitor cuvinte cheie, adesea si link-uri, eventual si fotografii, unele articole trebuind sa aiba si o anumita "dimensiune" (un numar minim+/- maxim de cuvinte). Si totul avand o forma cat se poate de "digerabila" pentru cel care citeste.
Am avut ambitia sa raspund, rand pe rand, tuturor provocarilor cu cate un articol pe blog. Si, rand pe rand, s-au adunat 18 articole, intr-un adevarat tur de forta. A fost destul de dificil si obositor, epuizant, dar a fost frumos. Mai ca imi pare rau ca s-a terminat. De aceea, poate, astept cu nerabdare o editie viitoare a competitiei.
In primul rand, sper sa fi castigat experienta. Cat de multa experienta se poate. La premii nu ma astept; nu am intrat in atat de multe competitii de acest gen incat sa fiu un as in domeniu, mai ales ca sunt si asa destul de multi competitori care se lupta pentru a fi cat mai aproape de primele locuri. Important este sa fiu, pe cat posibil, pe o pozitie in clasament mai buna decat la editia precedenta, eventual cu un punctaj mai bun.
Din cele 18 articole au fost jurizate si notate deja 13 articole. Mai sunt inca 5 articole pentru care trebuie sa mai astept cateva zile bune pentru a vedea, rand pe rand, cum au fost apreciate si notate si aceste ultime cinci articole. Punctajele au fost si mai bune (inca nici unul nu a obtinut punctajul maxim posibil!), cat si mai putin stralucite. Depinde cat de bine au fost scrise.
Poate ca, dupa terminarea competitiei si desemnarea castigatorilor, voi transcrie si aici toate cele 18 articole. Sper sa fac asta si cu ocazia celorlalte competitii de acest gen. Poate asa voi vedea evolutia mea in domeniul competitiilor de blogging. Mai dureaza cam o saptamana pana se vor nota toate articolele scrise si, poate, inca cateva zile pentru definitivarea clasamentului final si desemnarea castigatorilor. Ce pot sa spun? Urati-mi succes!
joi, 13 aprilie 2017
duminică, 2 aprilie 2017
Mesajul de dincolo de vise
Destul de multa vreme am turat motoarele dincolo de limita posibilitatilor. Stiam ca, in timp, ma pricopsisem cu anumite carente: evidenta si dovedita era carenta organismului in fier (o anemie destul de accentuata, dar instalata suficient de lent pentru ca organismul sa se obisnuiasca cu ea si sa nu resimta acut anumite simptome ce ar fi dat de banuit ca ar fi existat asa ceva in organism). Din cauza anemiei, organismul nu se oxigena suficient si adesea aparea senzatia de oboseala, de ameteala, de toleranta redusa la efort. Repet, la inceput organismul reusea ca prin minune sa compenseze destul de bine dezechilibrul aparut si simptomele nu erau asa de evidente, asa ca afectiunea a fost descoperita absolut intamplator.
La inceput mi-am zis ca merge si asa treaba. Ca dezechilibrul se va corecta de la sine printr-o alimentatie mai buna, ca voi face fata in continuare provocarilor. Numai ca, in lunile urmatoare, stresul s-a accentuat. Desi trebuia sa ma astept oarecum ca unele provocari vor putea fi mai mari, stresul s-a accentuat, in timp, dincolo de asteptarile mele. Crezusem ca voi putea remedia usor unele lucruri, dar nu a fost asa. Mai mult chiar, mi-am neglijat starea de sanatate, nu am monitorizat-o si, ca atare, nici nu am luat la timp masuri de remediere. Cum era de asteptat, la un moment dat organismul a clacat si au inceput sa apara anumite simptome; la un moment dat am avut un puternic atac de panica, probabil din cauza ca organismul incerca sa faca fata situatiei exagerand cu productia de adrenalina. Vreo 2-3 saptamani am tinut-o asa intr-o veselie, cu palpitatii ingrozitoare, ameteli pana aproape de lesin, de imi era si frica sa ies pe strada; chiar atunci cand eram nevoita sa pornesc la drum si la treaba, simptomele se accentuau brusc si incercam cu disperare sa ma agat de orice punct de sprijin ca sa pot merge mai departe. Mi-am spus ca prin perioade mai prelungite de odihna se vor potoli lucrurile; numai ca nu a fost suficient. Panica s-a transformat intr-o anxietate aproape continua si in fobia fata de spatii largi. Pur si simplu evitam instinctiv locurile in care nu gaseam puncte de sprijin la indemana. Am continuat sa cred, vreun an si jumatate, ca totul se va rezolva de la sine; nu a fost asa, astfel incat la un moment dat am apelat la sfatul unui coleg de breasla care sa imi spuna cum sa scap de aceasta stare de permanenta dependenta de ajutorul cuiva: vroiam sa ajung din nou sa ma misc libera oriunde si oricand. Ca atare am inceput mai intai, prin tratament medicamentos (caci nu se putea altfel in acel stadiu), sa imi calmez putin sistemul nervos astfel incat sa poata disparea starea de anxietate permanenta. A durat ceva timp, cel putin cateva luni bune, sa constientizez ca se poate reveni prin autocontrol la starea dinainte. Numai ca se pare ca eram din ce in ce mai slabita fizic, caci incepusem sa nu mai fac fata asa cum trebuie efortului fizic si psihic. Intrasem ca intr-un fel de cerc vicios: stresul imi afectase sanatatea, iar sanatatea precara imi crea stari suplimentare de stres. Obligatiile de serviciu le indeplineam din ce in ce mai fara chefsi mai cu intarziere. Ca urmare incepeam sa devin "ciuca batailor", caci nimeni nu credea ca in realitate nu intotdeauna aveam putere de munca, ci, dimpotriva, ca nu am bunavointa sa ma tin de treaba. De vreo doua ori mi s-a spus explicit: "Ori te tii de treaba, ori zbori de pe post!". A doua oara am remediat problemele stringente si mi-am spus: "Asa nu se mai poate! De acum trebuie sa pun piciorul in prag! Si sa imi organizez viata in asa fel incat sa revin la normal"...
Se pare ca la un moment dat o forma de depresie a trecut razant pe langa mine; o colega, cu ochi de expert, chiar imi sugerase ca as putea fi depresiva, dar sa nu fiu ingrijorata, ca asta se rezolva usor, daca se iau din timp masuri. "Haida-de! Eu depresiva?" mi-am spus. "Poate ca totusi nu sunt in ziua mea cea mai buna. Poate ca sunt putin obosita... Cine stie? Sa nu o iau chiar asa..."
Intre timp am pus cu adevarat piciorul in prag. Am tras tare si am rezolvat, pe cat se putea, problemele cu care ramasesem in urma pe plan profesional. Nu chiar "ca la carte", dar destul de rezonabil, astfel incat sa nu mi se poata reprosa mare lucru si sa existe speranta ca in timp sa reintre totul in normal. Intr-o toamna am profitat de situatia de moment si am repetat o anume analiza de sange care sa imi arate cam in ce stadiu sunt cu anemia cea veche. Rezultatele erau dezastruoase: eram la jumatate fata de limita inferioara a normalului. Ma miram ca mai traiam si ca ma mai miscam, desi abia ma tineam pe picioare. In acel moment mi-am spus: gata cu ideea ca anemia se rezolva doar din alimentatie. Am inceput sa iau suplimente cu fier. Multe.... Curand am inceput sa ma simt mai bine. Inclusiv cu moralul, caci simteam ca am din nou chef de munca, chiar daca cu energia stateam inca destul de prost. Asa ca am inceput sa ma gandesc cum as putea sa recuperez ceea ce pierdusem in toti acesti ani de stare precara de sanatate. Numai ca imi doream atat de multe ca nu stiam cu ce sa incep.
Din fericire, organismul, din subconstientul sau, a inceput sa dea semnale: am inceput sa visez intens, chiar foarte intens. Pe langa medicatie, alimentatie si autoeducatie mai era nevoie de ceva: de odihna. Multa odihna. Odihna prin somn si odihna activa. o ora sau doua in plus de somn (pe zi!!) si odihna activa prin activitati din ce in ce mai variate. Totul trebuia recuperat din mers.
Numai ca in timpul somnului de noapte (si nu numai!) organismul meu dadea semnale: visam, si inca visam destul de mult si de intens. Atat de intens incat visul aproape ca parea realitate. In timp imi dadeam seama ca prin vis organismul isi cerea unele drepturi neglijate mult timp.
Ca sa exemplific... Noaptea trecuta, de pilda, m-am visat ca eram impreuna cu mama; veneam de undeva impreuna si il asteptam pe tata sa ne ajunga din urma. Ca sa nu asteptam in mijlocul strazii, am intrat intr-un parc. Ca pozitie, semana mult cu parcul municipal al orasului. Numai ca parea cu mult mai mare. Am inaintat, cu gandul sa ne asezam pe o banca nu departe de intrare, tocmai ca sa il vedem pe tata cand vina si sa ne vada si el pe noi. Numai ca eu am insistat sa mergem mai depare si sa ne plimbam putin. "Lasa ca nu ne ducem prea departe! Apucam sa vedem cand apare tata sau ne vede el pe noi!"... Parca ma tragea ceva sa vad cat mai mult verde, cat mai multe alei, cat mai multe plante, arbori, peisaje, flori... Curand m-am trezit adanc afundata in imensitatea parcului, haladuind printre arbori, cu tot felul de animale si pasari tasnind pe langa mine in toate directiile. Acum chiar ca mi-as fi dorit sa gasesc iesirea din parc. Se pare ca prin acest vis
Organismul imi da semne ca ar trebui sa petrec cat mai mult timp cu fata spre natura, fie ca stau in balcon si privind afara, fie ca ma plimb prin oras, pe strazi, prin parc sau prin zonele cu spatiu verde. Tocmai ca sa imi oxigenez organismul, sa ma reinvat arzand calorii in plin aer curat, astfel ca si mintea si corpul sa aiba activitate intensa.
In alte nopti ma visam inconjurata de carti. Nu una sau cateva carti, ci rafturi intregi suprapuse. Dulapuri intregi de carti. Cele din biblioteca de acasa sau din bibliotecile altor persoane, rafturi intregi de carti din biblioteca publica sau din librarii. Carti de pe tarabe sau din vitrine. Sau, in alte nopti ma visam ca reluam studiile: din scoala generala, liceu, facultate, studii postuniversitare. Sa fie asta un semn ca propriul creier isi doreste din nou sa studieze, sa citeasca, sa recupereze informatii, sa acumuleze informatii noi?
De aici as trage cateva concluzii:
- Niciodata o problema nu se rezolva de la sine. Trebuie actionat imediat ce apar semne sau chiar inainte de aceasta. Viata se organizeaza in mod activ. Nimic nu se rezolva de la sine.
- Nimic nu se rezolva "dupa ureche". Totul se rezolva inteligent cu rigoarea unui specialist in domeniu, cautand cauza si rezolvand acolo tot ce se poate rezolva. Solutiile nu le da vecinul de peste drum sau cineva oarecare pe internet, ci doar acel specialist care stie cum stau lucrurile, care stie sa studieze problema si sa rezolve lucrurile. Totul este sa stim sa cerem ajutor. Si sa stim cui si cand sa cerem ajutorul, fara jena, fara retineri.
- Trebuie sa stim sa ne observam propriul organism. Sa il urmarim cum functioneaza, sa ii "ascultam" semnalele, sa ne cunoastem propriul corp si sa invatam sa avem grija de el constant si la timp.
(Super)blog
V-am mai povestit ca de la intai martie m-am inscris intr-un maraton de blogging. Mai precis de scris advertoriale: articole scrise pentru diversi sponsori, pe teme date, respectand anumite cerinte tehnice, dar scrise totusi intr-un mod firesc si original. E destul de epuizant, mai ales ca trebuie avut grija de faptul ca trebuie respectate anumite cerinte tehnice: cuvinte cheie, link-uri plasate corect, eventual poze adecvate, eventual impact cat mai mare in diverse retele sociale. Slava Domnului ca aceasta ultima cerinta nu se aplica pentru toate articolele, ca ar fi dezastru: sunt inca un anonim intr-ale bloggingului, nici persoana publica nu sunt, nici prea citita nu sunt pe blog, asa ca trebuie sa ma bazez doar pe "vocea si talentul meu"...
Deja am scris 14 articole pentru tot atatea probe. Nu stiu daca mai sunt multe probe (probabil nu mai mult de 2-3, ca se apropie Pastele si nu stiu cine mai are timp de scris si de jurizat), dar ceva e cert: desi incepe sa imi placa mai mult sa scriu acum decat in editiile trecute, dat fiind ca abordarea probelor este putin diferita, incep sa resimt oboseala si parca incep sa imi doresc sa se termine mai repede concursul.
Desi mi-as dori sa castig si eu ceva mai mult decat simpla experienta de blogger, sunt absolut sigura ca nu voi lua mai mult decat "premiul de consolare" acordat din start tuturor finalistilor. Cu alte cuvinte, sunt absolut convinsa ca nu voi lua nici un premiu la vreuna dintre probe, cu atat mai putin vreunul dintre premiile cele mari; sunt foarte multe bloguri inscrise in concurs, si cu mult mai multe bloguri mult mai bune decat mine incat sa sper ca as putea sa ma aflu undeva pe locurile 1-2-3 macar la vreo proba. In plus, oricat de mult s-ar juriza cu obiectivitate, exista un grad de subiectivitate oricat de mic. Plus ca sunt constienta ca nu am cine stie ce talent la scris. Si inca un plus: sunt teme la care, din start, m-am simtit putin depasita, in sensul ca nu ma pricep aproape deloc la domeniul de activitate al sponsorului. Concret vorbind, ca sa dau un exemplu, medic fiind, nu am absolut nici o tangenta cu domeniiul creditelor bancare, al brokerajelor, al dezvoltarii imobiliare si amenajarii constructiilor sau alte domenii asemenea. Oricat m-as stradui, nu as reusi sa realizez un articol superdocumentat si adecvat intr-o astfel de tema.Asa ca nu ar fi cu mirare daca un astfel de articol scris cumva cu noduri in gat ar primi vreo 40-60 de puncte din maxim 100.
Ideal pentru mine ar fi, insa, sa ma clasez pe o pozitie de finalist si inca cat mai sus cu putinta. Daca as fi in prima jumatate a plutonului de finalisti si tot ar fi incredibil de bine. Si mi-as spune ca la urmatoarele editii ar putea fi cu mult mai bine.
Asa ca astept sa vad cam pe unde ma situez. Cu emotie si cu strangere de inima astept si celelalte eventuale probe si restul de jurizari.
Deja am scris 14 articole pentru tot atatea probe. Nu stiu daca mai sunt multe probe (probabil nu mai mult de 2-3, ca se apropie Pastele si nu stiu cine mai are timp de scris si de jurizat), dar ceva e cert: desi incepe sa imi placa mai mult sa scriu acum decat in editiile trecute, dat fiind ca abordarea probelor este putin diferita, incep sa resimt oboseala si parca incep sa imi doresc sa se termine mai repede concursul.
Desi mi-as dori sa castig si eu ceva mai mult decat simpla experienta de blogger, sunt absolut sigura ca nu voi lua mai mult decat "premiul de consolare" acordat din start tuturor finalistilor. Cu alte cuvinte, sunt absolut convinsa ca nu voi lua nici un premiu la vreuna dintre probe, cu atat mai putin vreunul dintre premiile cele mari; sunt foarte multe bloguri inscrise in concurs, si cu mult mai multe bloguri mult mai bune decat mine incat sa sper ca as putea sa ma aflu undeva pe locurile 1-2-3 macar la vreo proba. In plus, oricat de mult s-ar juriza cu obiectivitate, exista un grad de subiectivitate oricat de mic. Plus ca sunt constienta ca nu am cine stie ce talent la scris. Si inca un plus: sunt teme la care, din start, m-am simtit putin depasita, in sensul ca nu ma pricep aproape deloc la domeniul de activitate al sponsorului. Concret vorbind, ca sa dau un exemplu, medic fiind, nu am absolut nici o tangenta cu domeniiul creditelor bancare, al brokerajelor, al dezvoltarii imobiliare si amenajarii constructiilor sau alte domenii asemenea. Oricat m-as stradui, nu as reusi sa realizez un articol superdocumentat si adecvat intr-o astfel de tema.Asa ca nu ar fi cu mirare daca un astfel de articol scris cumva cu noduri in gat ar primi vreo 40-60 de puncte din maxim 100.
Ideal pentru mine ar fi, insa, sa ma clasez pe o pozitie de finalist si inca cat mai sus cu putinta. Daca as fi in prima jumatate a plutonului de finalisti si tot ar fi incredibil de bine. Si mi-as spune ca la urmatoarele editii ar putea fi cu mult mai bine.
Asa ca astept sa vad cam pe unde ma situez. Cu emotie si cu strangere de inima astept si celelalte eventuale probe si restul de jurizari.
joi, 30 martie 2017
Problema care le dă bătăi de cap până și profesorilor! Găsește drumul spre numărul 4
Problema care le dă bătăi de cap până și profesorilor! Găsește drumul spre numărul 4
publicat MIERCURI, 29 MARTIE 2017 16:26
Dacă până acum Internetul a fost
dominat de diverse provocări și exerciții matematice care te trimit la
fostul profesor de matematică, acum chiar nu mai ai scăpare!
Imaginea de mai sus se cere rezolvată! Pentru asta, trebuie să găsești ”drumul” de sus în jos spre cifra 4 care să aibă cu adevărat sens.
Mai pe scurt, poți găsi ecuația potrivită pentru a ajunge la destinație din numerele și operațiile deja date?
Pentru a găsi drumul spre numărul patru, dă scroll mai jos ca să vezi soluția!
Ecuația finală este: 4+6-5+3-6+2=4
A.C.
articolul continua dupa recomandari
Imaginea de mai sus se cere rezolvată! Pentru asta, trebuie să găsești ”drumul” de sus în jos spre cifra 4 care să aibă cu adevărat sens.
Mai pe scurt, poți găsi ecuația potrivită pentru a ajunge la destinație din numerele și operațiile deja date?
Pentru a găsi drumul spre numărul patru, dă scroll mai jos ca să vezi soluția!
Ecuația finală este: 4+6-5+3-6+2=4
A.C.
miercuri, 29 martie 2017
Noua formulă automată Leo Anders ce permite învățarea limbilor străine în 2 săptămâni
Noua formulă automată Leo Anders ce permite învățarea limbilor străine în 2 săptămâni
Leo Anders stăpânește definitiv 23 de limbi străine.
Multi-poliglotul
de 62 de ani, Leo Anders, stăpânește fluent 23 de limbi străine și
prezintă românilor formula sa celebră de 2 săptămâni pentru învățarea
limbilor străine. Aceasta permite ca într-o perioadă foarte scurtă să stăpânești materialul dedicat unui an de cursuri de limbi străine. Metoda poliglotului suedez provoacă școlile tradiționale de limbi străine.
Deja 75,000 de români au renunțat la metodele
tradiționale, ineficiente de învățare a limbilor și i s-au alăturat lui
Leo. Și tu indiferent de vârstă, educație sau abilități poți în 2
săptămâni să observi fețele uimite ale membrilor familiei, prietenilor
și colegilor de muncă. Când vor auzi cât de bine vorbești în engleză,
germană sau spaniolă nu vor dori să creadă că înveți limba de numai 14
zile.Întotdeauna este un moment bun pentru a începe să vorbești într-o limbă străină. Te poți convinge de asta în 2 săptămâni. Vei observa schimbări în viața ta de zi cu zi. Vei începe să comunici în mod liber într-o limbă străină în doar 14 zile de studiu. Fără probleme vei putea citi informațiile de pe site-urile web. Vei câștiga admirația celor apropiați și aprecierea din partea superiorilor și colegilor.
În ce constă formula automată de învățare a limbilor străină creată de Anders?
Leo Anders a inclus formula de 2 săptămâni într-un sistem de cartonașe multimedia cu numele de Ling Fluent, singura care îmbunătățește și accelerează memorarea, folosind 100% din capacitățile tale naturale mentale.Metodele tradiționale de învățare a limbilor străine nu acoperă nici măcar o fracțiune din posibilitățile tale înnăscute de memorare și creare a asociațiilor. Ca regulă, nu susțin în mod eficient procesele cognitive, deoarece implică în acțiune doar o mică parte din structura cerebrală. Sistemul de flashcard-uri interactive Ling Fluent funcționează diferit. Se ajunge la 100% din capacitatea pe care o ai deja, dar care acum se află în stare latentă în mintea ta.
În timp ce memorăm cuvinte noi, formula de 2 săptămâni de învățare automată a unei limbi străine Ling Fluent pune concomitent în funcțiune emisfera stângă și cea dreaptă a creierului. Mesajul verbal ajunge la emisfera stângă, iar imaginea însoțitoare - la cea dreaptă. Creierul funcționează de 5 ori mai eficient decât de obicei. Acest lucru, la rândul său, crește abilitățile cognitive, abilitatea de a memora cuvinte noi și de a asocia cu răspunsurile în română. Ca rezultat, asociațiile emergente sunt mai puternice și memorate în profunzime, iar creierul tău își reamintește natural, aproape automat, cuvintele noi.
Formula de 2 săptămâni acționează intensiv
Ce spun românii despre Ling Fluent:
"Am găsit un nou loc de muncă mai bine plătit, deoarece am
surprins angajatorul cu limba mea engleză cursivă. Nu se aștepta de la
un tip de 47 de ani! Iar toate acestea datorită lui Ling Fluent" - Marcel BârleaGlobal Science recomandă această soluție cititorilor. Dând click pe link-ul de mai jos, poți comanda sistemul de flashcard-uri interactive Ling Fluent cu 227 lei mai ieftin. Oferta specială va fi valabilă până la sfârșitul29-03-2017.
Doamna
Monica Sorescu - una dintre primele persoane care a folosit formula de 2
săptămâni de învățare automată a lui Leo Anders. Mulțumită acesteia a
stăpânit limba franceză pe atât de bine, încât a obținut de lucru în
străinătate și se mută în mult visatul Paris. Efect incredibil!
Flashcard-uri Interactive
Ling Fluent
Ling Fluent
*** GARANTAT ***
Vei stăpâni materialul pentru cursul anual
de limbi străine în
2 săptămâni
de limbi străine în
2 săptămâni
Comand
Promoția este valabilă până azi
Promoție specială până la miercuri, 29-03-2017
marți, 28 martie 2017
"Cititor feroce"
O vreme ritmul de lectura a fost extrem de intens. Pur si simplu nu aveam prea multe alte lucruri de facut decat... sa citesc. Si am citit, deschizandu-mi astfel gustul pentru lectura. Dar la un moment dat ritmul de lectura s-a diminuat progresiv. Pur si simplu aparusera alte prioritati care imi mancau timpul disponibil. Dar imi doream ca sa se iveasca candva timpul liber necesar sa imi ostoiesc dorul si dorinta de a citi si pentru propria-mi placere si nu din nevoia impusa din exterior de a ma informa. In anumite perioade am cautat sa imi cumpar cate carti se puteau achizitiona de pe piata. Curand insa m-am simtit constransa de lipsa resurselor, in special a resurselor financiare. In plus, intr-un oras mic de provincie ca acesta in care traiesc si lucrez, in librariile clasice existente in oras, din ce in ce mai putine, aprovizionarea cu carti nu se face asa de mult si de bine ca intr-un oras universitar. Si totusi problema se poate rezolva, cumparand carti online. Bani sa ai, ca oferte sunt destule. Si in plus exista posibilitatea targurilor de carte organizate in diferite orase. Daca ai norocul sa prinzi un astfel de targ, avand suficienti bani la dispozitie, iti poti achizitiona carti dupa pofta inimii.
Acum imi pun problema sa citesc si sa recitesc toate cartile pe care le am deja in casa, oricat ar fi de multe. Problema este sa am puterea de a gasi si timpul necesar. Cu putina bunavointa si inteligenta se poate valorifica orice perioada de timp aparent "mort", in asa fel incat sa se mai poata citi o pagina... doua... trei... mai multe.
Citind, simt ca patrund intr-o alta lume. Ca ma relaxez activ, asimiland informatii. Ca ma delectez, ca ma amuz, ca traiesc o viata noua cu fiecare viata a fiecarui nou personaj din cartile citite.
Si trebuie sa gasesc puterea de a achizitiona si alte carti. Pe care sa le citesc si sa le rascitesc... iar si iar... Pentru ca simt ca dorinta de a citi nu va disparea niciodata.
Vine, vine primavara!!!
Miroase peste tot a parfum de viata renascuta! Te astepti in orice clipa sa explodeze mugurii de pe ramurile indreptate spre cer. Te astepti in orice clipa sa asculti in tacere zumzetul primelor gaze trezite din somnul iernii si falfaitul primelor aripi pornite in cursa lor spre libertate.
Miroase peste tot a franturi de caldura si lumina solara filtrata de dantelaria fina a norilor. Miroase peste tot a pamant usor jilav, a franturi de vegetatie renascuta.
Si miroase cumplit a dor de duca prin aerul curat si proaspat, a dor de libertatea statului in parc cu ochii privind spre dansul naturii in valtoarea de culori, lumina, sunete si parfumuri. Miroase cumplit a dor de duca pe aleile si potecile alunecand serpuitor printre copaci si tufisuri, ascunzand intre ele toate dorintele inca nestiute ale trezirii la viata.
Miroase peste tot a primavara! Miroase a primavara si in sufletele noastre cuprinzand in ele infinitul...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Invitație la lectură ... pentru elevii din clasele de gimnaziu 📚📖 Recomand o serie de lecturi, care sper să vă capteze atenția și să vă ... -
Ca oameni suntem înzestrați cu dorința de întrajutorare și cu sentimentul de compasiune pentru semenii noștri aflați în nevoie. Ajutăm necon...
-
Dintotdeauna românul a vrut să aibă ceva a lui și numai a lui: pământul pe care să-l lucreze și din care să-și procure hrana, casă, animal...