#$$

 Călătoria fără sfârșit

Într-un sat așezat la marginea câmpurilor care păreau să nu se mai sfârșească, acolo unde liniștea serii se așternea peste pământ ca o binecuvântare tăcută, trăia Elena, o tânără care învățase să-și asculte sufletul mai mult decât glasul grăbit al lumii și care, în fiecare apus, își lua bicicleta veche, cu roțile ușor scârțâind și cu un coș plin de flori culese din grădina casei, pornind spre drumul ce ducea către orizont fără a ști exact unde se va opri.

Pedala încet, lăsând în urmă zgomotul zilei și gândurile care o apăsaseră, iar pe măsură ce înainta, vântul îi mângâia părul, iar parfumul câmpurilor înflorite îi amintea că viața are o frumusețe care nu se explică, ci se simte, mai ales în acele clipe când cerul se aprinde în nuanțe de aur și portocaliu, ca și cum ar arde pentru a lumina drumul celor care au curajul să meargă mai departe.

Într-o seară, când apusul era mai intens ca niciodată și liniștea aproape că respira odată cu ea, Elena a închis ochii pentru o clipă, simțind cum adierea caldă îi șterge urmele îndoielii, iar când i-a redeschis, a avut impresia că nu privește doar un apus, ci însăși promisiunea unei vieți trăite fără teamă, fără grabă, fără dorința de a ajunge undeva anume.

S-a așezat pe marginea drumului, sprijinindu-și bicicleta de un gard vechi, și a înțeles, în acel moment simplu și deplin, că nu destinația îi aduce pacea, ci drumul parcurs cu inima deschisă, fiecare pedală, fiecare respirație, fiecare clipă în care a ales să fie prezentă în propria ei viață.

Din acea zi, nu a mai căutat un scop rigid sau o țintă precisă, ci a învățat să vadă în fiecare dimineață o nouă călătorie și în fiecare apus o răsplată, convinsă că necunoscutul nu este un motiv de teamă, ci o invitație la descoperire.

Morală

Fericirea nu așteaptă la capătul drumului, ci se așază în fiecare pas pe care îl faci cu sufletul împăcat.

#CălătoriaVieții #ApusDeNeuitat #SufletLiber #TrăieșteDrumul

Tu îți trăiești drumul sau aștepți mereu să ajungi undeva pentru a te simți împlinit?