$$$

 Frații Kellogg – cum a pierdut puritanismul și a câștigat plăcerea

La sfârșitul secolului al XIX-lea, într-un orășel din Michigan numit Battle Creek, un medic tânăr, rigid și obsedat de ideea purității absolute, avea să pună fără să știe prima cărămidă a unui imperiu construit exact pe ceea ce el detesta cel mai mult, pentru că John Harvey Kellogg credea cu o fervoare aproape mistică faptul că trupul omenesc este un templu care trebuie ferit de orice formă de plăcere, iar pentru el mâncarea, sexul, condimentele, zahărul și chiar viața de familie erau porți directe spre decădere morală și boală.

Sanatoriul pe care l-a condus a devenit celebru nu pentru vindecări blânde, ci pentru tratamente bizare și adesea brutale, clisme zilnice în cantități uriașe, băi electrice, aparate vibratoare, diete lipsite de gust și o obsesie patologică pentru combaterea sexualității, inclusiv prin metode care astăzi par de neconceput, iar în această lume a austerității, John a inventat fulgii de porumb nu ca mic dejun plăcut, ci ca armă, o hrană fadă menită să suprime dorințele sexuale și să „calmeze” trupul.

În umbra acestui om temut și venerat în același timp a trăit fratele său mai mic, Will Keith Kellogg, disprețuit din copilărie, umilit constant, plătit prost și tratat ca un servitor, dar care avea un talent pe care John nu l-a înțeles niciodată: simțul realității și al afacerii, pentru că Will a văzut rapid ceea ce pacienții știau deja, că fulgii aceia, oricât de lipsiți de gust ar fi fost, aveau potențial, iar cu puțin zahăr și sare ar fi devenit nu un instrument de reprimare, ci un produs dorit.

Când Will a propus îndulcirea cerealelor, John a explodat de furie, numind zahărul „diavolul alb” și refuzând orice compromis, iar ruptura dintre ei a devenit inevitabilă, pentru că Will a ales în cele din urmă să plece, să cumpere partea fratelui său și să construiască un brand care nu predica abstinența, ci promitea plăcere, comoditate și bucuria unui mic dejun ușor, iar succesul a fost fulgerător, cutiile de corn flakes au invadat America, reclamele au redefinit micul dejun, iar Will a devenit unul dintre cei mai bogați oameni ai epocii.

Urma inevitabilă a fost războiul juridic, un proces lung și amar în care doi frați s-au luptat pentru un nume, pentru o moștenire și, în fond, pentru două viziuni opuse asupra vieții, iar instanța i-a dat dreptate lui Will, interzicându-i lui John să-și mai folosească propriul nume pe produse, o lovitură devastatoare pentru un om care se considera geniul moral al familiei.

Anii au trecut, iar Will a construit un imperiu, a fondat o fundație filantropică uriașă și a schimbat definitiv felul în care lumea mănâncă dimineața, în timp ce John, rămas fidel ideilor sale, și-a văzut sanatoriul prăbușindu-se, reputația estompându-se și viața încheindu-se într-o izolare amară, iar ironia supremă a fost că numele lui avea să rămână pentru totdeauna asociat cu cereale dulci pentru copii, exact opusul a tot ceea ce a predicat.

Morală:

Uneori, ideile născute din frică și rigiditate pot crea accidental lucruri care supraviețuiesc doar atunci când sunt eliberate de dogmă, iar istoria arată adesea că nu cei care luptă împotriva bucuriei câștigă pe termen lung, ci cei care înțeleg natura umană și o acceptă.

#Kellogg #IstorieCiudată #FrațiRivali #IroniaIstoriei #MiculDejun #PutereaPlăcerii #PoveștiAdevărate