$$$

 

Astăzi se împlinesc 145 de ani de la nașterea lui Mihail Sadoveanu, scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic români, unul dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră ce se întinde pe parcursul a cincizeci de ani.

 Mihail Sadoveanu s-a născut la  5 noiembrie 1880, la Pașcani, în estul Moldovei. Părinții lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu (d. 1921) din Oltenia, și Profira Ursache (d. 1895), fată de răzeși analfabeți, din localitatea Verșeni. Părinții nefiind căsătoriți, paternitatea scriitorului și a fratelui său Dimitrie (mort de scarlatină în 1888) au fost recunoscute abia în anul 1891. Familia își avea originile în Sadova, conform numelui ales, adoptat de aceasta abia în 1891.

 Urmează gimnaziul „Alecu Alecsandru Donici” la Fălticeni. Începând cu anul 1887, Sadoveanu face școala primară la Pașcani. Profesorul său preferat, dl. Busuioc, a fost cel care l-a inspirat să scrie colecția de povești Domnu Trandafir. În timp ce studia la gimnaziu, în 1897, intenționează să alcătuiască, împreună cu un coleg, o monografie asupra lui Ștefan cel Mare, renunțînd, însă, din lipsă de izvoare istorice. 

Urmează apoi cursurile Liceului Național din Iași, iar la București studiază Dreptul.

 Debutează în revista bucureșteană „Dracu” în 1897. 

În 1898 începe să colaboreze la foaia „Viața nouă” alături de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi ș.a., semnând cu numele său, dar și cu pseudonimul M.S. Cobuz.

Se stabilește la București, în 1904, se căsătorește, și va avea unsprezece copii. 

În același an are loc debutul editorial cu patru volume deodată – Povestiri, Dureri înăbușite, Crîșma lui Moș Precu, Șoimii – în care Sadoveanu manifestă predilecție deosebită pentru istorie. Nicolae Iorga va numi anul 1904 „anul Sadoveanu”.

În 1910 este numit în funcția de director al Teatrului Național din Iași.

Este cunoscut mai ales pentru romanele sale istorice și de aventuri, deși autorul a creat pagini nemuritoare despre lumea țărănească din Moldova, despre natura României și a scris, de asemenea, reportaje și pagini memorialistice.

A fost președintele Uniunii Scriitorilor din România și, începând cu anul 1921, membru al Academiei Române.

 Copiii săi, Profira și Paul-Mihu Sadoveanu, au mers pe urmele tatălui și au devenit, la rândul lor, scriitori.

Mare iubitor de cultură, scriitorul a mărturisit: „Dacă ar fi să regret că nu am venit mai devreme pe lume, aş face-o doar pentru că nu am apucat să-i cunosc pe cei doi români în care Dumnezeu a turnat har din belşug: autorul Luceafărului, Eminescu, şi pe cel al Baladei pentru vioară, Porumbescu.”

Despre minunata artă a scrisului, povestitorul spune: „ Minunea cărţii nu e atât minunea în sine de a comunica gândul şi simţirea noastră sentimentului nostru de departe, sentimentului nostru din alt veac şi de dincolo de moarte, ci acel rar privilegiu, pe care eu l-aş numi divin de a trăi prin adevăr şi sinceritate.”

Mihail Sadoveanu a încetat din viață la  19 octombrie 1961,în localitatea Vânători-Neamț.

Postare preluată de pe pagina

Biblioteca Tăuții Măgherăuș