$$3

 LĂCUSTĂ VODĂ ȘI PAPURĂ ÎMPĂRAT

Mai țineți minte „Sânziana și Pepelea”, basmul lui Vasile Alecsandri ? Printre personaje s-au strecurat cel puțin două, cât se poate de reale, pe care bardul de la Mircești le-a cules din folclorul moldovenesc. Este vorba despe Lacustă Vodă și Papură Împărat.

 

Au existat Lăcustă Vodă și Papură Vodă?

 

Se pare că da, numai că nu acesta era numele lor autentic. Ca toți domitorii mai puțin îndrăgiți de cronicari, boierime, ori popor și aceștia s-au ales cu niște porecle mai mult sau mai puțin meritate. Lăcustă Vodă, sau Ștefan Lăcustă (1538-1540) era un nepot al lui Ștefan cel Mare și este primul domnitor impus la Suceava de turci. Înscăunarea sa se produce în 1538 dupa expediția sultanului împotriva lui Petru Rareș. Nu va rezista multă vreme datorită unui complex de factori. Pe de-o parte nu beneficiază de sprijin intern fiind văzut ca omul turcilor. Pedepsește cu asprime pe cei ce i se împotrivesc, nereușind să ajungă la un compromis cu marea boierime. Din punct de vedere economic Moldova este lovită de o invazie a lăcustelor între 1539-1544. Verile sunt în această perioadă deosebit de călduroase și de secetoase. Lăcustele văzute ca o pedeaps divină pustiau totul în cale, acoperind soarele și distrugând culturile cerealiere. Pe plan extern Moldova îți știrbește mult prestigiul și independența prin cedarea Bugeacului. În viziunea contemporanilor singurul vinovat nu poate să fie decât domnitorul care primește porecla de Lăcustă. Sigur că odată cu lăcustele vine și o foamete cumplită consemnată și ea de cronicarii Macarie, Ureche și mai târziu de Radu Popescu. La 1540 un complot boieresc a pus capăt scurtei domnii a lui Ștefan Lăcustă, acesta fiind asasinat.

Cine nu a auzit de Papură Vodă?

„Țara lui Papură Vodă” este o expresie cu sens peiorativ des folosită și desemnează un teritoriu în care domnește haosul și în care se poate orice. Papură Vodă este porecla dată fiului lui Vasile Lupu, pe nume Ștefăniță Lupu. Papură Vodă cum aveau să-l numească inamicii avea doar 18 ani și 10 luni dar arăta ca un copil. Era pirpiriu datorită greutăților îndurate în cei cinci ani in captivitate, petrecuți în castelul din Buciulești de pe valea Bistriței. De aceea apare și numele său diminutivizat din Ștefan în Ștefăniță. Dupa ce logofătul Gheorghe Ștefan îl detronase pe tatăl său în 1653, Ștefăniță și mama fuseseră întemnițatț. Abia după urcarea pe tron a lui Gheorghe Ghica, viitorul domn a fost eliberat și trimis la Istambul. Ștefăniță Lupu ajunge pe tronul Moldovei susținut de marele vizir Mehmet Koprulu în 1659. Episodul venirii sale în țară este descris de Miron Costin: „Înțelegându Ștefăniță-vodă că trece Constantin-vodă Nistrul la Soroca, au ieșit la Coiceni cu oastea sa ș-au pus tabăra acolea, însa oastea era pre puțină, că țara într-aceia foamete era într-acela anu, <=1659>, cât mânca oamenii papură uscată, în loc de pâine, măcinându-o uscată. Și de pe aceia foamete porecliia și pre Ștefăniță-vodă, de-i dzicea Papură-vodă. Că vremile și voia lui Dumnedzău nu sunt ăn voia domnilor”.

În acea perioadă bântuie o ciumă și o foamete teribilă că populația se hrănea cu pâine de ransă (coajă de copac) și papură. Radu Popescu scrie despre el că atunci „când ieșea la plimbări punea pă boiari pă caii lui cei turcești și, ieșind la câmpu, le lua frâiele și le da câmpia… Mulți au avut primejdii de moarte”. Același episod îl redă și Neculce și vedem astfel că pe Ștefăniță nu-l prea aveau la inimă nici boierii și pare-se că nici țara lovită de sărcie și boli. Despre sfârșitul prematur, în 1661, al lui Papură Vodă scrie tot Radu Popescu care vine cu ipoteza că ar fi fost și el ucis de boieri. După alții, Ștefăniță ar fi murit de ciuma care devastase Moldova, în timp ce alți cronicari și istorici, între care și Iorga sunt de părere că l-a răpus tifosul.

Cu siguranță că nici Lăcustă Vodă, nici Papură Vodă nu au fost cei mai răi domnitori ai Moldovei. Din păcate pentru ei, au domnit prea puțin și au avut neșansa ca poporul să asocieze în mod nedrept, calamitățile naturale cu numele lor.