$$$

 Cum au apărut șahurile

Șahul este una dintre cele mai vechi jocuri strategice păstrate până în zilele noastre. Originea sa este legată de India, unde, în secolul al VI-lea d.Hr., a apărut un joc numit chaturanga. Acesta reflecta structura armatei indiene din acea epocă: infanteria, cavaleria, elefanții de luptă și carele de război. Aceste elemente au devenit prototipurile pieselor moderne de șah. De altfel, în chaturanga victoria nu consta în a da mat adversarului, ci în a distruge piesele cheie ale acestuia.

Răspândirea jocului

Din India, chaturanga a ajuns în Persia, unde s-a transformat în jocul shatranj. După cucerirea Persiei de către arabi, în secolul al VII-lea, jocul s-a răspândit pe scară largă în lumea islamică, iar mai târziu a pătruns în Europa, mai ales prin intermediul prezenței arabe în Peninsula Iberică. În shatranj, obiectivul principal era deja acela de a da mat adversarului.

Evoluția regulilor

Regulile moderne ale șahului s-au conturat în Europa, în secolul al XV-lea. Modificările esențiale au vizat mișcările reginei și ale nebunului, făcând jocul mult mai dinamic. Tot atunci au fost introduse elemente precum rocada, „luarea în trecere” și transformarea pionului.

Semnificația culturală

De-a lungul secolelor, șahul a fost nu doar o formă de divertisment, ci și un simbol al gândirii politice, filosofice și educaționale. Jocul era perceput ca o reflectare a ordinii universale, a disciplinei și a rațiunii.