O scrisoare a Magdei Isanos către Eusebiu Camilar, scrisoare care dezvăluie un suflet de o delicatețe, de o generozitate și un altruism ieșite din comun.
"Dragă Zeby (așa îl alinta pe soțul ei)
Am primit chiar acum cartea ta poștală și mă bucur că "România Literară" ți-a trimis banii și că pleci spre Bucovina, așa cum am vorbit.
Mama și tata (părinții Magdei erau medici, ai lui Camilar agricultori) au acceptat ideea gospodăririi noastre la Iași și dacă nu avem război, un viitor calm și prosper ne așteaptă. Dragă bădie, noi amîndoi trebuie să facem lucruri mari în viață, trecerea noastră prin lume să lase lucruri strălucitoare și toți vor ști că din marea noastră iubire s-a născut opera noastră literară.
Mai cu seamă, iubitule, mă gîndesc la sufletul tău care trebuie să se formeze cît mai generos și uman.
Aicea vin în contact cu antisemiți și mă întăresc în credința că sunt o formă inferioară și decăzută a omului, niciodată să nu te alături lor dacă ții la demnitatea ta morală. Trebuie să tindem mereu spre realizarea ideii de bine, generozitate și frumusețe, nici o operă literară nu poate trăi fără ele.
Cu cît timpurile sunt mai barbare, mai înveninate de ură și mai iraționale, cu atât intelectualul este dator să cultive sufletul lui într-un sens moral și să se opună curentului.(era perioada în care partidele fasciste erau la putere în Germania și Italia, iar la noi mișcarea legionară luase amploare).
Iartă-mă că predic, dar spectacolul degradării umane mă îngrozește și mă face să mă tem, cum te temi întotdeauna pentru cei iubiți într-o vreme de molimă.
Iubirea mea pentru tine e aceeași și eu vreau s-o fac deosebită printr-o apropiere sufletească mai intensă și printr-un respect care va crește odată cu înțelegerea dintre noi. Mi-i dor de tine într-un fel care nu se poate spune, ca și cînd ai fi întîia condiție a vieții.
Cît de frumos bate soarele pe hîrtia pe care îți scriu și toate zgomotele zilei sunt îndepărtate și moi, încît aud bine uruitul trenului în care ești și văd locurile pe unde am fost cu tine. Numai dacă ai avea destulă voință și în curând VOM ÎNVINGE VIAȚA ȘI VREMEA ȘI MOARTEA.
Puterea pe care Dumnezeu ne-a dat-o trebuie s-o întrebuințăm bine, încât în urma noastră arta să devină mai bogată și oamenii mai buni."
Te sărută și te așteaptă
soția ta
Magda
1939
Costugeni
Cuvîntul Evei
Magda Isanos
"N-aș fi crezut că suferința poate
de la un timp plăcere să devină,
că deopotrivă se găsește-n toate
amestecată umbră și lumină.
Eram asemeni unei ape moarte
care-oglindește fără să-l încapă
un cer de dînsa pururi prea departe.
Tu m-ai făcut să fiu și cer, și apă.
Ca lumea mai-nainte de-a fi soare,
pe mine însămi nu m-am cunoscut,
și-n căutarea ta, rătăcitoare,
Eram asemeni unui strop de lut.
Dar tot aceeași taină care face
să se-ntîlnească suflete și stele,
mi te-a adus, ca tu, de-acum încoace,
să fii
puterea slăbiciunii mele."
1936
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu