$$$

 MEMORIE CULTURALĂ - VERONICA PORUMBACU

Veronica Porumbacu (născută Veronica Schwefelberg) la data de 24 octombrie 1921, București – 4 martie 1977, București

a fost o poetă, prozatoare, memorialistă, autoare de literatură pentru copii și traducătoare româncă. Tatăl său, Arnold Schwefelberg, a fost un cunoscut activist al comunității evreiești din București.

Între anii 1932 - 1940: urmează studiile secundare la liceul Domnița Ileana din București

Între 1943 - 1944 urmează cursurile Colegiului pentru Studenții Evrei.

În anul 1946: își ia licența în filozofie

și va publica in săptămânalul “Contemporanul”, Veronica Porumbacu numărându-se printre colaboratori.

În 1949 este angajată ca redactor la Radio.

Intre anii 1949 - 1954: redactor șef adjunct la “Viața românească”.

Intre anii 1954 - 1956 a fost redactor la “Gazeta literară”.

Intre 1956 - 1963: deține funcția de șef de secție la Uniunea Scriitorilor.

A fost căsătorită cu criticul literar Mihail Petroveanu. 

Cuplul a murit în timpul cutremurului din 1977 în apartamentul lor de pe strada Colonadelor, în vizită la ei aflându-se A. E. Baconsky cu soția sa, Clara, precum și Mihai Gafița cu sotia sa, toți decedând în urma prăbușirii blocului Continental, in care se aflau.

În 1947 debutează cu placheta de versuri “Visele Babei - Dochia” care conține ciclurile:

- Umbra Negoiului;

- Umbra orașului;

- Umbra omului;

- Ilustrații;

Sunt evocate momente din lupta pentru drepturile omului, reminiscențe peisagistice, neliniști erotice, adesea în maniera versului popular.

Tot în 1947 debutează și ca prozatoare, cu volumul de schițe “La capătul lui 38” în care este evocată lumea periferiei bucureștene.

În iunie 1948 reapare în București revista “Viața românească”. Printre colaboratori: era și Veronica Porumbacu.

În august 1949 apare la Timișoara revista literară “Scrisul bănățean”, la care colaborează.

În anul 1950 apare volumul de poezii “Anii aceștia”.

În 1951 - publică volumul de versuri “Mărturii” care sunt versuri militant-proletcultiste, de evocare a trecutului de suferință al poporului.

Acestui volum de versuri i se decernează Premiul de Stat pentru poezie, clasa II.

-1954: Fata apelor

1955: Generația mea

1957: Lirice, "antologie de autor"

1959: Întreg și parte

1960: Pagini din Coreea

1960: Din lumea noastră

1960: Din lirica feminină

1961: Diminețile simple

1962: Poezii

1963: Memoria cuvintelor

1966: Întoarcerea din Cythera

1967: Histriana

1968: Porțile

1969: Drumuri și zile

1970: Mineralia

1971: Ferestre deschise

1974: Cercul și Anamaria

1974: Legende la niște portrete

1976: Voce și val

1977: Versuri

Vor trece ani

de Veronica Porumbacu

“Nici cupele de-argint nu-mi plac,

nici auritele pocale,

ci dintre toate cel mai drag

îmi e căuşul palmei tale.

Vor trece ani. Şi-nnoitoare,

cu-aceeaşi dragoste de fată,

voi bea din palma ta de care

n-am să mă satur niciodată.

Pe-acelaşi drum, ca la-nceput

vom dogori mereu la faţă.

Şi-ntâia brazdă-am să-ţi sărut

pe-obrazul însemnat de viaţă!

Dar dacă, în aceeaşi zi,

Mi-ai da să beau din mari pocale,

eu, dintre toate m-aş opri

tot la căuşul palmei tale…”