$$$

 Atunci când un copil plânge, creierul mamei reacționează imediat. În doar câteva secunde, zonele cerebrale responsabile de empatie, atenție și acțiune se activează ca un semnal de alarmă. Este începutul unui lanț complex de reacții biologice: hormonii se modifică, inima bate mai repede, iar corpul se pregătește instinctiv să protejeze.

Acea neliniște care apare în piept, acea grabă de a ajunge la copil chiar înainte ca plânsul să se intensifice — nu sunt semne de slăbiciune sau de exagerare. Sunt dovada că sistemul tău nervos funcționează exact așa cum natura l-a programat. Fiecare fibră din tine este conectată la nevoile copilului tău.

Oxitocina, hormonul legăturii și al iubirii, inundă creierul și te face mai receptivă, mai atentă, mai dispusă să îngrijești. Creierul tău devine mai sensibil la sunetele și mișcările copilului — de aceea te trezești uneori cu câteva secunde înainte ca el să se miște sau să plângă. Este biologia ta care veghează.

Maternitatea nu există doar în inimă. Este scrisă în chimia ta, în rețelele tale neuronale, în însăși structura corpului tău. Fiecare gest de protecție, fiecare val de iubire și grijă are o bază biologică profundă.