$$$

 La 17 ani, scriitorul Mircea Eliade a fost dat afară din liceu pentru că îndrăznise să scrie o scrisoare de dragoste profesoarei de franceză.

În România interbelică, un asemenea gest era un scandal.

Directorul liceului Spiru Haret i-a spus sec:

„Tinere Eliade, ai prea multă imaginație. Păstreaz-o pentru cărți, nu pentru femei.”

Dar Eliade n-a regretat.

Scrisoarea, rușinea și umilința s-au transformat mai târziu în literatură.

A scris „Romanul adolescentului miop”, o confesiune sinceră despre iubire, idealism și curajul de a simți într-o lume care pedepsește emoția.

Cartea a devenit un manifest al tinereții interioare, al nevoii de a gândi și de a iubi fără rușine.

Când a fost întrebat mai târziu de unde i-a venit inspirația, Eliade a zâmbit:

„Dintr-o pedeapsă. Dar uneori, viața te pedepsește doar ca să te învețe ce e important.”

Acel adolescent exmatriculat avea să devină unul dintre cei mai mari istorici ai religiilor din lume.

Dar în suflet a rămas mereu băiatul care a avut curajul să iubească, chiar și când iubirea era interzisă.