$$$

 Oamenii dormeau altfel acum 1.000 de ani. În Evul Mediu, ideea de a dormi opt ore nici nu exista. Noaptea era împărțită în două etape: „primul somn” și „al doilea somn”.

Când apunea soarele și satul se cufunda în liniște, oamenii adormeau devreme, lăsându-se purtați de întuneric. După patru sau cinci ore, se trezeau în mod natural. Nu era insomnie, ci un obicei firesc. În acea pauză nocturnă, viața curgea încet și profund — un timp al reflecției, al poveștilor și al liniștii.

Unii se rugau la lumina tremurătoare a unei lumânări, alții citeau, sorbeau vin condimentat sau stăteau de vorbă cu familia. Unii chiar traversau ulița ca să-și viziteze vecinii. Era o lume ascunsă între două vise.

După o vreme, oamenii se întorceau în pat pentru al doilea somn, care îi purta până la ivirea zorilor, când cântatul cocoșului anunța începutul unei noi zile.

Timp de secole, acest obicei a fost documentat în jurnale, povestiri și tratate de medicină. Totul s-a schimbat în secolul al XIX-lea, odată cu apariția iluminatului public, a fabricilor și a orașelor agitate. Noaptea a devenit mai scurtă, iar oamenii au început să doarmă „dintr-o bucată”.

Astăzi, dacă ne trezim în mijlocul nopții, credem că suferim de insomnie. Dar, în realitate, pentru strămoșii noștri, acesta era cel mai natural mod de a dormi.