$$$

 ISTORIA STATULUI MITANNI

Mitanni a fost un puternic regat vorbitor de limbă hurrită care a existat în nordul Siriei și sud-estul Anatoliei (Turkia de astăzi) între aproximativ 1550 și 1262 î.Hr. Era cunoscut în textele babiloniene sub numele de Ḫabigalbat, în înregistrările asiriene sub numele de Hanigalbat sau Hani-Rabbat și în sursele egiptene sub numele de Naharin. Istoria Mitanni nu este bine documentată din cauza lipsei de înregistrări locale care au supraviețuit, ceea ce face ca cercetătorii să se bazeze pe relatări externe ale civilizațiilor vecine, cum ar fi hitiții, asirienii și egiptenii.

Originile Mitanni

Hurrienii erau prezenți în regiune cel puțin de la sfârșitul mileniului al III-lea î.Hr. Dovezile arheologice din situri precum Tell Mozan, unde un rege pe nume Tupkish a domnit în jurul anului 2300 î.Hr., sugerează structuri politice hurrite timpurii. Prima utilizare înregistrată a limbii hurrite datează din vremea regelui Tish-atal din Urkesh, în secolul al XXI-lea î.Hr. Până la începutul mileniului al II-lea î.Hr., hurrienii formau majoritatea populației din Mitanni, iar în jurul anului 1600 î.Hr., Mitanni a devenit o entitate politică distinctă.

Geografie și expansiune

La apogeul său, Mitanni se întindea de la Munții Taurus în nord-vest până la râul Eufrat în est, incluzând regiuni precum Kizzuwatna și părți din Levant. Se învecina cu hitiții la nord, cu egiptenii la vest, cu kasiții din Babilonia la sud și cu asirienii la est. Influența regatului se reflectă în toponime și stiluri de ceramică hurriene, cum ar fi ceramica distinctivă Nuzi, găsită în toată regiunea.

"Regatul Unit"

Numele Mitanni derivă probabil din termenul indo-arian „Maitanni”, care înseamnă „regat unit”. Înregistrările asiriene se referă la Mitanni ca Hanigalbat sau Hani-Rabbat, în timp ce egiptenii îl numeau Naharin. Termenul „Ḫanigalbat” ar putea fi legat de numele „Hanu”, care descria grupurile nomade din regiunea nordică a Eufratului.

Regatul timpuriu

Mitanni a devenit o putere politică și militară importantă până în secolul al XVII-lea î.Hr., probabil chiar mai devreme. A crescut în putere pe măsură ce hitiții, egiptenii și asirienii se luptau pentru dominație în Orientul Apropiat. Inițial, regatul și-a menținut independența prin formarea de alianțe și exercitarea de presiuni militare asupra vecinilor săi.

Relațiile cu Egiptul și hitiții

Interacțiunile lui Mitanni cu Egiptul au fost complexe, trecând de la rivalitate la alianță. La început, cele două state s-au ciocnit pentru controlul teritoriilor siriene, dar până în secolul al XV-lea î.Hr., stabiliseră deja relații diplomatice. Faraoni precum Thutmose al III-lea și Amenhotep al III-lea s-au căsătorit cu prințese din Mitanni, cimentând legăturile dintre cele două regate. Între timp, Mitanni s-a confruntat și cu o presiune crescândă din partea Imperiului Hitit, care căuta să-și extindă influența în Siria.

Mitanni și Asiria

Asiria, inițial vasală a lui Mitanni, a câștigat putere sub conducători precum Eriba-Adad I și Ashur-uballit I. Până la sfârșitul secolului al XIV-lea î.Hr., Asiria începuse să-și afirme independența, contestând autoritatea mitanniană. Declinul regatului a fost accelerat de conflicte interne și de intervenția hitiților, care au profitat de starea slăbită a lui Mitanni.

Marele Război Sirian

În timpul domniei lui Tushratta , Mitanni s-a confruntat cu o provocare semnificativă din partea hitiților, conduși de Suppiluliuma I. Acest conflict, cunoscut sub numele de Marele Război Sirian, i-a văzut pe hitiți demantelând sistematic controlul lui Mitanni asupra statelor sale vasale siriene. Suppiluliuma a capturat Washukanni, capitala Mitanni, forțând Tushratta să fugă. Războiul a dus în cele din urmă la fragmentarea și subjugarea Mitanni atât de către hitiți, cât și de către asirieni.

Căderea Mitanni-ului

În urma asasinării lui Tushratta, a urmat o luptă pentru putere în rândul elitei conducătoare din Mitanni. Hitiții l-au instalat pe Shattiwaza ca lider marionetă, reducând Mitanni la statul vasal. Între timp, Asiria, sub conducerea lui Shalmaneser I, a anexat teritoriile Mitanni rămase, marcând sfârșitul definitiv al odinioară marelui regat. Până în 1262 î.Hr., Mitanni încetase să mai existe ca entitate independentă, fiind absorbită de Imperiul Asirian în expansiune.

Influențe indo-ariene

Elita conducătoare a lui Mitanni a afișat puternice elemente lingvistice și culturale indo-ariene, evidențiate de nume regale și referințe religioase. Tratatele și textele din această perioadă menționează zeități indo-ariene precum Mitra, Varuna, Indra și Nasatya, sugerând o legătură cu tradițiile vedice timpurii. Faimosul text Kikkuli despre dresajul cailor, scris în limba hitită, dar care conține terminologia indo-ariană, susține în continuare această teorie.

Dovezi arheologice

Săpăturile arheologice au descoperit situri importante din perioada Mitanni, inclusiv Washukanni (probabil Tell Fekheriye) și Nuzi. Artefacte din perioada Mitanni, cum ar fi sigilii cilindrice, ceramică și tăblițe cuneiforme, oferă informații despre administrația și viața de zi cu zi a regatului. Săpăturile de la Tell Brak, Tell Bazi și Bassetki au scos la iveală vestigii semnificative din perioada Mitanni, ajutând cercetătorii să reconstruiască istoria acestei civilizații enigmatice.

Moștenirea Mitanni

În ciuda decăderii sale finale, Mitanni a jucat un rol crucial în modelarea peisajului politic și cultural al Orientului Apropiat antic. Influența sa a persistat prin limba hurrită, stilurile artistice și tradițiile religioase, care au fost adoptate de civilizațiile ulterioare. Interacțiunile regatului cu Egiptul, hitiții și Asiria evidențiază importanța sa ca putere majoră în epoca bronzului.