$$$

 Stela Moldovan are 70 de ani și stă în fața raftului de la Mega Image, privind lista scrisă pe o foaie îndoită. Nu e lista ei de cumpărături. E lista trimisă de fiica ei, Raluca, pe WhatsApp: "Mamă, dacă tot ești la cumpărături, poți să îmi iei și mie? Ți-am trimis lista. Mulțumesc!"

Lista e lungă. Foarte lungă. 

- Lapte bio, fără lactoză, marca X (nu alta!) - 2 cutii

- Iaurt grecesc natural, 0% grăsime - 6 bucăți  

- Quinoa roșie - 2 pachete

- Avocado coapte (verifică să fie moi!) - 5 bucăți

- Somon sălbatic proaspăt - 500g

- Brânză cheddar matured - 300g

- Unt de arahide organic - borcan mare

- Semințe de chia - 2 pachete

- Lapte de ovăz organic - 3 cutii

- Musli fără zahăr adăugat - cutie mare

- Cafea boabe Columbia - 500g

- Vin roșu sec Merlot - 2 sticle

Stela calculează în minte. Costă aproximativ 350-400 lei. Toată lista.

Raluca nu a menționat nimic despre bani. Nu a întrebat dacă Stela poate plăti. A presupus că mama o să plătească, ca întotdeauna.

Doar cei care și-au transformat bătrânețile în servicii gratuite pentru copiii adulți știu că există un moment când nu mai ești mamă - ești furnizor convenabil de servicii nepălătite.

Stela privește lista și își face propriile calcule. Pensia ei e 1.850 lei. Din asta plătește chirie 900 lei, facturi 300 lei. Îi rămân 650 lei pentru mâncare, medicamente, transport. Pentru o lună întreagă.

Lista Ralucăi costă mai mult decât bugetul ei de mâncare pe trei săptămâni.

Stela sună la Raluca. "Raluca, dragă, lista e destul de... scumpă."

"Mamă, știu că produsele bio costă mai mult, dar sănătatea e importantă. Mai ales pentru copii." Raluca are doi copii, Daria 5 ani și Matei 3 ani.

"Înțeleg, dragă. Dar toată lista e vreo 400 lei..."

"Atât? Mamă, e ok. Eu cheltui mai mult săptămânal."

"Raluca, problema e că eu... eu nu am 400 lei acum."

Tăcere. Apoi: "Mamă, dar ce faci cu pensia ta?"

"Plătesc chiria, facturile, mâncarea mea, medicamentele..."

"Mamă, 1.850 lei pensia! Unde se duc banii?"

Stela simte cum i se strânge inima. "Raluca, chiria e 900 lei. Facturile 300. Îmi rămân 650 pentru tot restul."

"Ei și? 650 lei ar trebui să fie suficienți! Gestionezi prost banii!"

"Raluca, medicamentele mele costă 250 lei pe lună. Îmi rămân 400 lei pentru mâncare, transport, alte cheltuieli."

"Atunci reduci medicamentele! Iei prea multe oricum!"

Stela e șocată. "Raluca, sunt medicamente pentru inimă și tensiune. Nu pot să le reduc!"

"Mamă, nu pot să cred că nu poți să îmi cumperi niște alimente pentru nepoții tăi! E vorba de Daria și Matei! De sănătatea lor!"

"Dar Raluca, tu câștigi 8.000 lei pe lună..."

"ȘI? Și ce dacă câștig? Am cheltuieli! Copiii sunt la grădiniță privată - 2.500 lei pe ambii. Am rate la apartament - 2.000 lei. Am mașină, asigurare, benzină, haine pentru copii, jucării, activități! Nu îmi rămân bani!"

"Dar eu am pensia de 1.850 și îmi ceri să cheltui 400 lei pe lista ta?"

"MAMĂ! Tu ești BUNICA! E datoria ta să ajuți!"

Stela închide. Mâinile îi tremură.

O vânzătoare, doamna Rodica, o femeie pe la cincizeci de ani, o vede. "Doamnă, vă simțiți bine?"

"Da... da, mulțumesc."

"V-am văzut de zece minute uitându-vă la listă. E ceva complicat?"

Stela ezită. Apoi, dintr-odată, toate se revarsă. "E lista fiicei mele. M-a rugat să îi iau cumpărături. Dar costă 400 lei și eu nu am. Și când i-am spus, s-a supărat. A spus că gestionez prost banii."

Doamna Rodica scutură din cap. "Doamnă, îmi permit să vă întreb - fiica dumneavoastră lucrează?"

"Da. Câștigă 8.000 lei."

"Și dumneavoastră aveți pensia..."

"1.850."

"Și ea vă cere să îi cumpărați produse de 400 lei?"

"Da. Pentru nepoți. Zice că e datoria mea."

Doamna Rodica se enervează. "Datoria dumneavoastră? Doamnă, datoria dumneavoastră s-a terminat când fiica dumneavoastră a împlinit 18 ani! Tot ce faceți acum e din dragoste, nu din datorie! Și ea profită de asta!"

"Dar sunt nepoții mei..."

"Și? Copiii ei! Responsabilitatea ei! Nu a dumneavoastră! Doamnă, cu tot respectul, nu cumpărați lista aia. Cumpărați ce aveți nevoie DUMNEAVOASTRĂ. Și dacă fiica dumneavoastră se supără, aia e problema ei, nu a dumneavoastră!"

Stela pleacă fără să cumpere nimic de pe lista Ralucăi. Cumpără doar pentru ea - pâine, lapte simplu, brânză, câteva legume, conserve. Total: 85 lei.

Acasă, Raluca sună furioasă. "Mamă, de ce nu mi-ai luat cumpărăturile?"

"Pentru că nu am avut bani, Raluca."

"MAMĂ! Ți-am zis că am nevoie! Acum trebuie să merg eu la magazin cu copiii! Știi cât de greu e?"

"Raluca, îmi pare rău. Dar nu pot să cheltui 400 lei."

"Atunci ia un credit! Sau împrumută de la cineva!"

"SĂ IAU CREDIT? Raluca, am 70 de ani! Cine îmi dă credit?"

"Nu știu! Rezolvă cumva! Eu am nevoie de produsele alea!"

"Raluca, tu câștigi de patru ori mai mult decât mine. Cumpără-le tu."

"NU E VORBA DE BANI! E vorba că tu ești mama mea și ar trebui să mă ajuți!"

"Te ajut când pot. Dar nu pot să îmi iau mâncarea din gură ca să îți cumpăr ție quinoa roșie!"

Raluca închide furios.

A doua zi, Stela primește un mesaj de la Raluca: "Mamă, m-am gândit. Dacă nu poți să îmi cumperi cumpărăturile, măcar poți să vii să ai grijă de copii joi și vineri. Bone-a anunțat că e bolnavă și nu găsim înlocuitor. Vino la 7:30 dimineața, plecăm la 8."

Stela citește mesajul. Joi și vineri. Două zile întregi cu copiii. De la 7:30 dimineața până la 18:00 seara când Raluca se întoarce.

Nu e o întrebare. E o cerere. Sau mai bine zis, o așteptare.

Stela răspunde: "Raluca, joi am programare la doctor. E pentru inimă, nu pot să o amân."

Răspunsul vine instant: "MAMĂ! Reprogramează! E urgent! Copiii au nevoie de cineva!"

"Nu pot să reprogramez, Raluca. Am așteptat două luni pentru consultația asta."

"Atunci sâmbătă te duci! Joi ai grijă de copii!"

"Raluca, sâmbăta doctorul nu lucrează. Și programarea e joi la 10:00."

"Deci practic îmi spui că doctorul tău e mai important decât nepoții tăi?"

Stela simte cum explodează. "RALUCA! Nu doctorul meu e mai important! SĂNĂTATEA MEA e importantă! Am probleme cu inima! Am nevoie de controlul ăsta!"

"Toate babele au 'probleme cu inima'! E o scuză! Realitatea e că nu vrei să mă ajuți!"

"Nu e o scuză! Am tensiune mare, am extrasistole, am nevoie de ajustare la tratament!"

"ATUNCI MERGI DUPĂ MASĂ! După ce ai grijă de copii dimineața!"

"Raluca, programarea e la 10! Nu pot fi în două locuri deodată!"

"Deci răspunsul e nu. Perfect. Bine de știut că mama mea nu mă susține când am nevoie."

Închide.

Stela stă pe canapea și plânge. Nu de supărare. De oboseală. Oboseală de a fi tratată ca un serviciu gratuit. Ca un ATM care ar trebui să scoată bani. Ca o bonă de rezervă când bona adevărată e bolnavă.

Vecinul, nea Vasile, bate la ușă. "Doamnă Stela, totul bine? Am auzit voci."

"Da, nea Vasile. E Raluca. Vrea să îi cumpăr cumpărături de 400 lei și să am grijă de copii când am doctor."

Nea Vasile intră și se așază. "Doamnă Stela, pot să vă spun ceva? Fiica dumneavoastră vă tratează ca pe o angajată. Nu ca pe o mamă."

"Dar sunt nepoții mei..."

"Și? Nepoții dumneavoastră au mamă! Și tată! Care câștigă bine! Nu e responsabilitatea dumneavoastră să le creșteți copiii sau să le plătiți cumpărăturile!"

"Dar ce fac? E fiica mea!"

"Spuneți NU. Simplu. NU pot. NU am bani. NU am timp. NU pot să îmi anullez doctorul. NU."

"Dar o să se supere..."

"Și? Să se supere! Preferați să vă distrugeți sănătatea și să trăiți în sărăcie ca să nu se supere ea?"

În seara aceea, Stela scrie un mesaj lung către Raluca:

"Raluca,

Trebuie să vorbim clar.

Eu te iubesc. Te iubesc enorm. Dar nu mai pot să funcționez ca ATM-ul tău personal și bona ta de rezervă.

Pensia mea e 1.850 lei. După chirie și facturi, îmi rămân 650 lei pentru tot - mâncare, medicamente, transport, orice altceva. Nu pot să cheltui 400 lei pe lista ta de cumpărături.

Tu câștigi 8.000 lei. Știu că ai cheltuieli, dar ai de patru ori mai mult decât mine. Dacă ai nevoie de quinoa roșie și avocado, cumpără-le tu.

Nu pot să am grijă de copii joi pentru că am programare la doctor pentru inimă. Sănătatea mea e importantă. Nu pot să o sacrific pentru că bona ta e bolnavă.

Te iubesc și îmi iubesc nepoții. Dar dragostea nu înseamnă să îmi sacrific sănătatea și banii pentru confortul tău.

De acum înainte:

- Dacă ai nevoie de cumpărături, cumpără-le tu sau îți las eu ce pot, cu banii mei, când pot.

- Dacă ai nevoie de bonă, angajează una. Eu pot să vin să îi văd pe nepoți când VREAU, nu când tu ai nevoie urgentă.

- Dacă ai nevoie de bani, ia un credit sau economisește. Eu nu mai am de unde să îți dau.

Asta nu înseamnă că nu te iubesc. Înseamnă că nu mai pot să fiu abuzată.

Mamă"

Trimite mesajul. Inima îi bate rapid.

Raluca nu răspunde trei zile. Apoi sună.

"Mamă, mesajul tău a fost foarte dur."

"A fost sincer."

"Mă faci să par un monster."

"Nu te fac să pari nimic. Îți spun doar realitatea - nu mai pot să fac tot ce îmi ceri."

"Deci practic îmi spui că nu îți pasă de mine și de copii."

"Nu. Îți spun că îmi pasă de mine. Pentru prima dată în mult timp."

Raluca închide.

Acum, două luni mai târziu, relația lor e rece. Raluca sună rar. Nu mai cere cumpărături. Nu mai cere bonă. Dar nici nu vine în vizită. Folosește copiii ca armă - "dacă nu mă ajuți, nu îi mai vezi pe nepoți."

Stela suferă. Îi e dor de Daria și Matei. Dar știe - dacă cedează, totul reia. Cererile. Abuzul. Tratamentul ca serviciu gratuit.

Pentru că a învățat că dragoste fără limite devine abuz. Că poți iubi pe cineva și totuși să spui NU. Că a fi mamă nu înseamnă a fi sclavă.

Și că uneori, singurul mod de a te respecta pe tine e să riști să pierzi respectul altora. Chiar dacă "altora" înseamnă propria ta fiică. #fblifestyle