Prieteni apropiați își amintesc cum i-a ținut mâna toată noaptea, șoptindu-i replici din Romeo și Julieta.
„Nu voi iubi niciodată pe nimeni așa cum te-am iubit pe tine,”
i-a spus cu blândețe.
Când Vivien și-a dat ultima suflare, Olivier a părăsit camera în tăcere, cu lacrimile curgându-i pe obraz.
Lumea știa că mariajul lor fusese tumultuos, dar la final, iubirea lor era de necontestat.
Vivien și Olivier fuseseră cuplul de aur al teatrului și cinematografiei, fermecând publicul prin talentul și carisma lor.
Totuși, viața lor împreună fusese departe de a fi perfectă.
Lupta îndelungată a lui Vivien cu boala și suferința emoțională apăsa greu asupra relației lor, îndepărtându-i adesea unul de celălalt.
Dar, în ciuda furtunilor, împărtășiseră o iubire atât de intensă, încât s-a înscris în istorie.
În acele ultime ore, toată furia, distanța și rănile se risipiseră.
Ceea ce rămăsese era o legătură pe care nici timpul, nici viața nu o putuseră șterge.
Prezența lui Olivier la căpătâiul ei nu era o obligație,
ci un act de devotament — o promisiune păstrată în tăcere, după atâția ani.
Când vestea morții lui Vivien a fost anunțată, lumea a plâns pierderea uneia dintre cele mai mari actrițe ale epocii sale.
Dar cei care îi cunoșteau cu adevărat au înțeles ceva mai profund:
chiar și despărțiți, Vivien Leigh și Laurence Olivier nu încetaseră niciodată să se aparțină unul altuia.
Ultimul lor capitol nu vorbea despre tragedie,
ci despre iubire — fragilă, imperfectă,
și de neuitat...
Preluat: MISTERE
CURIOZITĂȚI CULTURA...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu