Legenda
CALULULUI TROIAN
În vremurile mitice ale Greciei antice, războiul dintre greci și troieni părea fără sfârșit. Zece ani de lupte crâncene nu reușiseră să încline balanța, iar zidurile Troiei rămâneau de neînvins. Atunci, mintea ageră a lui Ulise a născut un plan nebunesc și genial: construirea unui uriaș cal de lemn, gol pe dinăuntru, care să pară un dar al zeilor.
În pântecele calului, ascunși de ochii lumii, s-au strecurat aproximativ 30-40 de războinici de elită – bărbați neînfricați, printre care Ulise, Menelau și Diomede. Restul armatei s-a prefăcut că se retrage, lăsând pe țărm doar „darul” misterios. Troienii, crezând că zeii le-au adus victoria, au tras calul în cetate, neștiind că în lemnul tăcut fremătau inimi pregătite de luptă.
În adâncul nopții, când cetatea dormea, eroii s-au strecurat afară, au tăiat străjile și au deschis porțile pentru oastea greacă, ce se întorsese în taină. Așa s-a sfârșit marea Troie – nu sub lovitura unui berbec de asediu, ci prin șoapta vicleană a unui plan și prin curajul câtorva zeci de luptători care au îndrăznit să aștepte în întuneric clipa izbăvitoare.
Morala acestei legende ne amintește că nu întotdeauna forța brută aduce victoria. Mintea ageră, răbdarea și curajul pot învinge ziduri aparent de neclintit. Dar totodată, povestea Calului Troian este și un avertisment: nu tot ce pare un dar aduce binecuvântare… uneori, pericolul se ascunde chiar în spatele celor mai frumoase aparențe.
CULTURA CURIOZITATI GANDURI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu