$$$

 Limba etruscă se numără printre cele mai enigmatice și mai puțin cercetate idiomuri ale lumii antice. Deși etruscii au lăsat în urmă numeroase inscripții, graiul lor rămâne, până astăzi, doar parțial descifrat. Limba etruscă nu aparține nici familiei indo-europene, nici celei semito-hamitice, fapt ce îi conferă un caracter unic în peisajul lingvistic al Europei antice. Ea este considerată un „izolat”, adică nu are rude cunoscute între celelalte limbi ale vremii.

Etruscii foloseau un alfabet derivat din cel grecesc arhaic, însă fonetica lor se deosebea de cea elenă, influențând atât ortografia, cât și pronunția. Scrierea se realiza, în general, de la stânga la dreapta, deși în inscripțiile timpurii se întâlnesc și texte trasate de la dreapta la stânga.

Majoritatea inscripțiilor etrusce sunt scurte: epitafuri funerare, formule rituale sau texte gravate pe obiecte, oferind un context limitat pentru înțelegerea profundă a structurii și vocabularului.

În Italia au fost descoperite inscripții bilingve, în etruscă și latină, precum faimoasa placă de aur din Pyrgi, care permite lingviștilor să stabilească corespondențe între cuvinte și expresii. Totuși, numărul acestor texte paralele este insuficient pentru o descifrare completă a limbii.

Astăzi, doar în jur de două-trei sute de cuvinte etrusce pot fi traduse cu certitudine, ceea ce face din studiul acestei limbi o sarcină deosebit de anevoioasă.