$$$

 În acea zi în care a înțeles că se stinge, m-a chemat în reședința ei din Elveția și m-a primit în dormitorul unde zăcea la pat de luni întregi.

– Am pentru tine un dar. Deschide această cutie.

Sub hârtia de mătase se afla un palton, pe care mi l-a dăruit spunându-mi:

„Dacă vreodată te va cuprinde tristețea, iubite Hubert, pune-l pe umeri și spune-ți că eu, Audrey, te îmbrățișez pentru a-ți aduce alinare.”

Hubert de Givenchy

Într-o toridă zi de vară a anului 1953, în casa de modă Givenchy de pe avenue Alfred de Vigny din Paris, tânărul de 26 de ani Hubert de Givenchy aștepta o oaspete de seamă. Dimineața, secretara îi anunțase vizita unei „domnișoare Hepburn”. Hubert era încântat: chiar Katherine Hepburn, celebra stea a filmului Ribul lui Adam, îi acorda atenția sa! Abia cu un an înainte își deschisese propria casă de modă și nu avea încă o clientelă numeroasă.

Dar, la ora stabilită, în salonul său a pășit nu actrița americană laureată cu Oscar, ci o tânără necunoscută de 24 de ani. „Mă numesc Audrey – Audrey Hepburn”, s-a prezentat ea.

„Semăna cu o tulpină subțire de trestie. O adolescentă firavă, încălțată cu sandale caraghioase, purtând un tricou alb, pantaloni mulați cu carouri și o pălărie stângace, asemenea celor de gondolier”, își amintea mai târziu Hubert.

Audrey i-a spus că își caută un creator de modă pentru rochiile noului film Sabrina. Voia ca eroina sa să fie „îmbrăcată cu un rafinament franțuzesc”. Cum Givenchy nu avea timp să croiască pentru o actriță necunoscută, i-a propus să aleagă din colecția sa recentă, iar ea a acceptat.

Filmul Sabrina a primit un singur Oscar – pentru costume. Însă gloria a revenit nu lui Hubert, ci lui Edith Head, creatoarea vestimentației celorlalte personaje. Numele lui Givenchy nici nu a apărut în generic. Audrey a venit personal la Paris să-și ceară iertare. „Am liniștit-o: «Audrey, datorită Sabrinei am atât de multe cliente, încât nu reușesc să le fac față. Am devenit cunoscut și nu fără ajutorul tău»”, își amintea designerul.

Așa a început prietenia lor.

Muza lui era Audrey Hepburn. Pentru „micuța Audrey”, cum o alinta, Hubert ar fi făcut orice.

În 1961, pe marile ecrane a apărut Mic dejun la Tiffany. Audrey a interpretat rolul principal, iar Hubert i-a creat celebrul „mic negru” – o rochie ce sfida canoanele impuse de madame Chanel. Mai târziu, Audrey va numi acest rol apogeul carierei sale, iar Givenchy va spune că datorită acelei rochii „a devenit nemuritor”.

Pentru Audrey, el nu era doar croitorul său personal, ci și prietenul cel mai apropiat, umărul pe care putea plânge oricând. Hubert i-a fost sprijin când s-a despărțit de prima ei iubire, actorul William Holden, cunoscut pe platoul Sabrinei.

El i-a stat alături când s-a căsătorit cu actorul Mel Ferrer, când și-a pierdut primul copil născut mort, și când l-a botezat pe fiul lor, Sean, venit pe lume în 1960. Tot el i-a creat costumul roz pentru nunta cu psihanalisul Andrea Dotti.

Hubert a rămas alături de Audrey timp de 42 de ani – o legătură întemeiată pe devotament, înțelegere, răbdare și un respect imens. Ea s-a stins la 20 ianuarie 1993, răpusă de cancer. La înmormântare, Givenchy nu a putut plânge – își epuizase toate lacrimile în lunile în care Audrey suferise. Câteva luni mai târziu, a plantat pe mormântul ei lăcrămioarele pe care le iubea.

După moartea ei, Hubert a înțeles că nu mai poate lucra – în 1995 s-a retras din modă, lăsând casa sa în mâinile lui John Galliano. S-a retras într-o proprietate de lângă Paris, dedicându-se grădinăritului și apărând rareori în public. Când i se cerea să vorbească despre Audrey, zâmbea enigmatic:

„A fost o femeie extraordinară și îmi lipsește nespus.”