Unii se joacă de-a familia. Alții… își joacă două familii în același timp. Cu aplomb. Cu sânge rece. . Cu GPS-ul vieții ascuns în buzunar și cu inima fracturată în două adrese.
Sunt maratoniști ai dublului sens. Unii dintre ei au doi copii cu soția și încă unul cu amanta. Sau doi. Sau o pisică. Sau un credit la amândouă. Și, uneori, două Crăciunuri programate cu precizie de NASA.
Ei nu trăiesc vieți paralele. Trăiesc vieți încrucișate, pe care le ghidează ca pe niște curse de Formula 1, cu adrenalina în loc de conștiință și cu instinctul de reptilă sentimentală în loc de „compasiune”.
Cum reușesc? Simplu. Nu se gândesc. Nu se gândesc la suferințe. Nici la suflete. Nici la karma. Nici la viața de apoi. Se gândesc la cum să-și șteargă urmele de pe WhatsApp, să nu le rămână vreun emoji rătăcit cu „pisicuța mea secretă 💦”, care să ajungă la nevastă în timp ce ea spală vasele cu detergent și iluzii conjugale.
Ei sunt atleții afectivi ai secolului XXI.
Dragoste? Da, dar în rol dublu
Cu nevasta fac dragoste cu „răbdare afectuoasă”. Cu amanta – cu foame.
La una duc gunoiul, la cealaltă… fanteziile. Pe una o duc în Grecia, pe cealaltă în Grecia… dar altă insulă.
Pe una o mint cu compasiune, pe cealaltă cu poezie.
Fidelitatea? Un cuvânt frumos, folosit mai ales de cei care n-au avut niciodată parte de o amantă cu voce ca de jazz în baie. Remușcarea? Doar când sunt prinși. Sau când fac accident în drum spre „cealaltă”.
Cine sunt acești superoameni ai amăgirii? Sunt programatori. Preoți. Profesori. Doctori. Influenceri cu zâmbete prestabilite. Directori de multinațională cu familia pe LinkedIn și pasiunea pe incognito.
Unii își construiesc două vieți impecabile. Își duc copiii la școală la 8:00 și pe amantă la hotel la 9:00. Comandă flori pentru soție de ziua ei și o brățară de piele pentru iubita „care îl face să simtă din nou”.
Dar cum rezistă? Ei bine, corpul lor nu prea rezistă. Nu dorm bine. Au migrene misterioase. Transpiră la un simplu apel de la „Nevasta”.
Se prăbușesc lent, sub propria regie a dublului standard. Se droghează cu dopamina riscului, ca niște cascadori ai sexului afectiv. Dar co
Femeile? O, sunt și ele campioane! Unele sunt doamne de biserică, cu amantul ascuns în „grupul de rugăciune”. Altele sunt șefe în corporații care trăiesc dubla iubire ca pe un dans tantric cu plata la sfârșitul lunii.
Au soți buni, copii cuminți, dar simt că sufletul lor stă pe canapea ca un câine neplimbat.
Și așa apare „EL” — bărbatul cu care își permit să fie ceea ce n-au fost niciodată. Se scurg în două vieți cu aceeași naturalețe cu care se machiază dimineața: strat peste strat de iluzie, până nu mai știu cine sunt.
Viața lor? Un cocktail Molotov.
Arată bine. Miros a pasiune. Ard pe dinăuntru și zâmbesc pe dinafară. Dar trăiesc cu o bombă în buzunar.
Într-o zi, totul explodează: o poză uitată, un mesaj confuz, un copil care spune „tati” în gura mare pe altă scară de bloc.
Și atunci se prăbușesc. Nu din vina lor. Ci din vina realității, care le cere, în sfârșit, un singur rol pe scenă.
Mădălin Augustin Ionescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu