$¢$

 CECENII

Cecenii reprezinta una dintre cele mai vechi si mai interesante populatii din spatiul caucazian (caspic-pontic). Aceasta populatie apare in spatiul in care traieste si astazi acum 7-6 mii de ani, migrand din “Cornul Abundenței”, probabil impinsi de populatiile semite care apar acolo in aceeasi perioada. Stramosii ancestrali ai cecenilor se numeau Nakh si le-au lasat limba de care se folosesc pana astazi. Nu avem cunostinte antropologice despre acest popor, stim insa ca limba nakh a cunoscut o ramificare acum 5-6 mii de ani si din ea, ramura Vainakh (tr. limba noastra) a generat doua limbi foarte asemanatoare – cecena si inguşeta si o limba (poate un alt dialect) care astazi se numeste Batsb sau Batsi cu un numar extrem de redus de vorbitori (mai putin de 2000 de persoane). Descoperirile arhelogice arata ca poporul Nakh cunostea domesticirea animalelor, agricultura si irigatiile. De mentionat ca in aceasta perioada, in regiunea Cornului Abundentei, singurii care au avut asemenea cunostinte au fost sumerienii (5500 – 4000 î.Hr.).

In perioada 3500-3000 î.Hr, populatia autohtona domesticise si folosea calul, roata, prelucrarea metalelor (cupru, aur si argint). Lucrarile arheologice au descoperit si multe locatii aparate de fortificatii de piatra care puteau adaposti cateva sute de oameni.

Stramosii directi ai cecenilor si ingusilor au fost o ramura a poporului Nakh, Gargarii, care au facut parte din puternicul regat caucazian Alania. Prezenta femeilor inarmate in randul gargarilor ne aminteste de democratia militara spartana, in care traiau si stramosii cecenilor de azi. Ingusii, cei mai apropiati etnic de ceceni, se autodenumesc si in prezent Galghai, in onoarea stramosilor care au pus pe fuga legiunile romane. Gargarii i-au invins de doua ori pe romani. Impotriva lor, Pompei a intreprins o campanie militara in Muntii Caucaz, soldata cu numeroase esecuri.

Razboinicilor gargari au opus o rezistenta continua in fata valurilor de invadatori care au migrat in tinuturile Caucazului de Nord. Au facut fata invaziilor hunilor, avarilor, arabilor, khazarilor, mongolilor, tatarilor, persanilor si turcilor cu aceeasi inversunare cu care o fac astazi impotriva rusilor. Au luptat in trecut si cu vecinii lor, georgienii si cazacii crestini, precum si cu kalmucii budisti. Cecenii nu au fost supusi niciodata in totalitate de nimeni. Razboiul de gherila a fost inventat pe meleagurile Cecene. Cecenii atacau si hartuiau armatele celor care le cotropeau pamanturile, refugiindu-se in munti, atunci cand erau coplesiti de multimea dusmanilor. Alte multe ori dispareau in stepa nesfarsita de la poalele podisurilor caucaziene.

Cecenii traiesc pana in zilele noastre impartiti in 131 (dupa alte considerente o uniune de numai 67) de clanuri, denumite Teipe. Puterea traditionala era tripartita, fiind impartita in mod egal intre inteleptii clanurilor, sefii de Teipe si liderii religiosi. Popoarele caucaziene traiau intr-un sistem social putin ierarhizat. Nici otomanii, nici Rusia tarista si nici URSS-ul nu au inlocuit niciodata adevaratele legi nescrise ale locurilor, cutumele Adat.

 Pana la patrunderea islamului la inceputul secolului al XVI-lea, cecenii au avut o religie samanista. Paganismul cecen a ramas prezent si astazi in cadrul unei societati traditionale unde islamul, in ciuda opiniei generale, nu a reusit sa se impuna peste tot. In prezent, cecenii inca se jura pe Soare, apa, pamant, foc sau diversi arbori, ca o reminiscenta vie a stravechiului paganism caucazian. O alta marturie a acestuia ramane cultul zeitatilor pagane tribale, Dela, Tusholi, Myatzil, Sieli, Yerdy, Gurmet-Tsuu, Erdzeli, Tamyz Yerdy. Pentru o perioada de cateva secole, s-au considerat crestini, crestinismul ortodox intrand in Cecenia din regatele georgiene. Abundenta de morminte crestine, precum si prezenta numelui de Zhaar (cruce) este dovada acestei metamorfoze. La mijlocul Evului Mediu, inexplicabil, cecenii au abandonat crestinismul, intorcandu-se la vechile practice pagane si la slavirea stramosilor sau divinitatilor tutelare ale familiei, vetrei, razboiului. Pe fondul schimburilor comerciale si politice cu Imperiul Otoman, Hanatul Crimeei si Persia apare in cecenia islamul, intr-o forma ciudata, aproape neintalnita nicaieri. Vechile moschei cecene au peretii pictati cu imagini de calareti, arme, cai, lupi si pasari. Dupa cum se stie, in Islam este interzisa reprezentarea de fiinte vii.

Organizarea tribala unita printr-o confederatie strabate veacurile din timpurile cele mai stravechi si pana astazi. Fiecare clan, Teipe, depune juramant de credinta natiunii cecene. In ultimii 2000 de ani nu este cunoscut nici macar un singur caz in care un Teipe a tradat alianta nationala. Indivizii care au facut-o au incalcat cele mai sfinte cutume fiind declarati in afara clanului si a natiunii, incalcand legile nescrise ale codului cecen, asa zisele Adat. Cei care incalca legea tradand pot fi urmariti si ucisi fara judecata.

Cele peste 100 de clanuri, Teipe, sunt unite in 9 Tukum (Tukkhum). Uniunea este de obicei geografica, dar are la baza si traditii familiale, adica clanuri care s-au despartit pentru a imbogati stratificarea genetica si a anula marile probleme generate de imperecherea intre rudele de sange.

Cele 9 tukum sunt – Akkhi, Malkhi, Nokhchmakhkakhoi, Orstkhoi (Arshtkhoy), Terloi, Chanti, Cheberloi (Chebarloi), Sharoi, Shotoi. Cele 9 federatii de clanuri alcatuiesc impreuna natiunea cecena – Kham. Clanurile au o conducere militara reprezentata de un conducator unic – Byacha. Tukumul este condus de un “sfat” de batrani in care sunt reprezentate toate clanurile tukumului.

Daca structura etnica straveche a cecenilor este omogena in majoritatea ei, poporul cecen include si clanuri care etnic sunt diferiti dar, care prin traditie (Yakh), s-au alaturat confederatiei tribale cecene. Vorbim de o perioada de mii de ani. Spre exemplu clanul Zhugti este de origine evreiasca si s-a alaturat natiunii cecene dupa primul exil (Babilonian) in secolul al IV-lea i.Hr. Alte clanuri, de exemplu, Ardaloi, Batsoi, Chartoi, Gurzhii, Mekhaloi si Shoi sunt de origine georgiana; Arseloi si Ors sunt de origine rusa si Gezloi de origine Tatara. Toti cei enumerati si altii sunt parte din confederatia clanurilor (Teipe) si parte din natiunea cecena.

Islamul original adoptat de ceceni a fost Sufismul (tashawu), sau aici, cea mai sofisticata si mai blânda forma a islamului din toate timpurile. Din nefericire, dupa caderea URSS au patruns in regiune misionarii sauditi, care au introdus wahabismul –cea mai extremista si represiva forma a islamului.

Omul perfect si codul de onoare cecen 

cecenia-5Omul perfect, numit la ceceni Nohala (Nokhchallah), este omul care trebuie sa respecte datinile tribului, sa-si apere familia si sa-i protejeze pe batrani, femei (in special cele vaduve) si copii. Nohala este o traditie care se transmite din tata in fiu si implica curaj pana la sfidarea mortii, rabdare, loialitate, comportament politicos si un grad ridicat de cunoastere a armelor traditionale, pumnalul caucazian Kindjal si a sabiei Sashk (dar si a armamentului modern). Limba cecena este singura limba cunoscuta care nu contine termenii: umilinta, nehotarare, cersetorie sau adulatie.

Nokhchallah obliga ca nici un cecen sa nu aiba conflicte cu un nemusulman. Conform acestei reguli, este de preferat sa ramai certat cu un musulman, deoarece la Judecata de Apoi, cand vor fi judecate toate neamurile in functie de religia lor, este mai usor sa te intalnesti cu el in locul de adunare al sufletelor musulmane, decat sa cauti sufletul unui crestin, evreu sau budist pentru a-ti cere iertare.

Surse:

A. Suleimanov, Toponimia Checheno-Ingushetii, Checheno-Ingushskoe Book Publishers, Grozny, 198

CA&CC Press, Sweden, 1998-2014 – Mayrbek Vachagaev, Chechen Society Today: Myths And Reality

Jaimoukha, A., The Chechens: A Handbook, London and New York: Routledge, 2005.