$$$

 Martiri ai Casei Romanov: Masacrul de la Alapayevsk

În zorii unei Rusii sfâșiate de revoluție, pe 18 iulie 1918, o tragedie s-a consumat în tăcere la marginea orașului Alapayevsk. La doar o zi după execuția Țarului Nicolae al II-lea și a familiei sale la Ekaterinburg, șapte membri ai familiei imperiale Romanov au fost asasinați cu o cruzime greu de imaginat. Această acțiune, orchestrată de CEKA – poliția secretă bolșevică – a fost parte dintr-o campanie sistematică de eliminare a aristocrației ruse, cunoscută sub numele de Teroarea Roșie.

Printre cei uciși se numără figuri importante ale dinastiei Romanov:

- Marea Ducesă Elisabeta Fiodorovna, văduva Marelui Duce Serghei Alexandrovici, cunoscută pentru viața sa dedicată carității și monahismului, fiind stareță a Mănăstirii Marta și Maria.

- Marele Duce Serghei Mihailovici, fiul Marelui Duce Mihail Nicolaevici.

- Prințul Ioan Constantinovici, Prințul Constantin Constantinovici și Prințul Igor Constantinovici, toți fii ai Marelui Duce Constantin Constantinovici.

- Prințul Vladimir Paley, fiul Marelui Duce Pavel Alexandrovici.

- Varvara Iakovleva, călugăriță și însoțitoare fidelă a Marii Ducese Elisabeta.

Acești oameni nu erau doar membri ai unei familii regale, ci purtători ai unei moșteniri culturale și spirituale care fusese parte integrantă din istoria Rusiei timp de secole.

În noaptea fatidică, prizonierii au fost transportați în secret la o mină de fier abandonată din apropierea satului Siniaciha. Acolo, fără proces, fără verdict, au fost aruncați de vii într-o groapă adâncă de 20 de metri, parțial inundată. Asasinii au aruncat grenade în adânc, dar unele victime au supraviețuit exploziei inițiale. Martorii din Armata Albă, care au recuperat trupurile mai târziu, au relatat că Marea Ducesă Elisabeta și Prințul Ioan au fost auziți cântând rugăciuni din adâncul minei, în ciuda rănilor.

Într-un gest final de cruzime, bolșevicii au aruncat lemne și crengi peste groapă și le-au dat foc, încercând să ascundă urmele.

Trupul Elisabetei a fost găsit intact, cu o icoană pe piept și semne clare că încercase să îngrijească alți răniți. Acest gest de compasiune în fața morții a transformat-o într-un simbol al sfințeniei. A fost canonizată ca sfântă muceniță de Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei în 1981 și de Patriarhia Moscovei în 1992. Moaștele ei se află astăzi la Biserica Maria Magdalena din Ierusalim, locul unde dorise să fie înmormântată.

Masacrul de la Alapayevsk nu a fost doar o crimă politică, ci o executare ritualică a unei epoci. În acea mină de fier abandonată, Rusia și-a îngropat o parte din sufletul său imperial. Martiriul acestor Romanovi rămâne un testament al credinței, demnității și suferinței în fața violenței ideologice. Ei nu au murit doar ca aristocrați, ci ca simboluri ale unei lumi pierdute, care a refuzat să renunțe la umanitate chiar în ultimele clipe.

Grup: ♦️ MISTERE CURIOZITĂȚI CULTURĂ ♦️