$$$

 Alunelu', alunelu', hai la joc!

Proverbul zice-așa: "Dumnezeu trimite omului alune, când nu mai are dinți".

Aș completa că-i mai poate trimite și-alte lucruri mult prea târziu, de-aceea poate că-i bine să faci ceea ce trebuie făcut la vârsta potrivită. Totuși, nu-i rău să-ți potrivești ceasul după al Lui, care-o fi ăla: soarele sau eternitatea.

Alunul e foarte des întâlnit în magia poporului nostru, având legătură cu vrăjile și descântecele societății tradiționale, în special cu cele folosite asupra șerpilor și spiritelor necurate. În unele cazuri, nu-i vorba decât de virtuțile sale curative sau de proprietățile utile în treburile gospodărești. Foarte cunoscut este rolul nuielelor de alun, cu ajutorul cărora solomonarii puteau dibui zăcămintele de apă potabilă.

În cazul mușcăturilor de șarpe, descântătoarea folosea trei rămurele de alun, cu care bătea într-un vas cu apă neîncepută. Rana era spălată cu apa descântată și se vindeca pe loc. În farmecele de dragoste, vrăjitoarele puteau aduce pe oricine dorea îndrăgostitul, chiar și de la mare distanță, făcându-l să călărească pe-o prăjină magică făcută din alun. Femeile din Bucovina opăreau vasele pentru lapte cu sucul ramurilor tinere de alun, iar laptele se prindea mai bine și era mai ușor de prelucrat ca smântână, iaurt sau brânzeturi. Exista și credința că floarea de alun putea combate alcoolismul. Pentru asta, era nevoie de nouă floricele de alun puse la fiert în agheasmă. Fiertura i se administra bețivului în timpul liturghiei duminicale, fiindcă numai atunci putea acționa asupra lui.

Să dăm puțin glas științei... În fitoterapie, de la alun se folosesc cu succes frunzele, scoarța și fructele. Frunzele conțin mult ulei volatil, scoarța este bogată în tanin și acizi grași, iar alunele conțin 60% ulei, dar și albumine, zaharuri și vitamine. De-aici rezultă utilizările benefice pentru întărirea vaselor de sânge și combaterea varicelor (frunzele), în alimentația nutritivă și pentru sănătatea psihică (fructele) sau chiar împotriva epilepsiei ori a tuberculozei (esența de alun sau uleiul heraclin).

Toate aceste beneficii scad drastic dacă alunele sunt consumate exact așa cum obișnuim s-o facem azi, lângă bere, adică prăjite și sărate. Semn că suntem prăjiți rău și că facem numai glume nesărate. Pe seama sănătății noastre...

Mai adaug doar că alunele erau denumite, în manuscrisele chinezești vechi de cinci milenii, ca fiind hrana sacră din ceruri.

Text pubicat în volumul IERBURI. PROVERBURI, de Călin Torsan/ cu desene de Aneli Munteanu, Editura Martor, 2021.

Cartea poate fi achiziționată de la Galeria de Artă Țărănească (magazinul muzeului la un preț rezonabil).