$$$

 „Haina nu fake pe om.”

Bunica Terri o murit demult. Am puține amintiri cu ea, și în majoritatea urlă la mine, sau mă amenință cu bătaia, cu munca, cu foamea, după care, total bipolară, făcea un 180 de grade și mă ungea pe la gură cu dulceață de zici că eram dl Goe. Da zilele astea am constatat că am început să cred în reîncarnare, și-am recunoscut replicile bunicii în persoana lu' bolundu' cela de la casa albă ce s-o legat de Zelenski că nu-i îmbrăcat la costum și că face de rușine pă tătă lumea. EA era. Îi recunosc replicile dintr-o mie. Doamne feri să fi mărs la slujbă la popa Emil îmbrăcată de tăte zîlele. Era musai la costumaș, cu pantofii boxați bine. Stătea de la 7 dimineața să își tomñească zadia în cap, să se vadă modelul bine, și nu conta că pe sub unghii era neagră de la prunele culese cu o seară în urmă. Igiena n-o fo niciodată un subiect de discuție în familiile de români...ca și azi, de altfel. „Să hi mândră, să te vadă lumea, să nu mă faci de groză!”. Toți nepoții aveam fir roșu cu măicuța sfântă la încheietură, să nu cumva să fim deochiați, și-apoi aveam niște câlți la ceafă și niște jeg pe coate, de zici că ne-o purtat bunicu' la săpat de cărbuni pân mina de la Ilba. 

N-am învățat mare lucru, și nici n-am tare evoluat ca specie. S-o inventat omptic de tehnologie, dar asta nu înseamnă că rasa umană o căpătat ceva bun din asta. Din contră. 

În toată istoria lumii, haina l-o făcut pe om, și igiena o fo tabu, de la facerea lumii și până amu-s 2 săptămâni, când o început Piedone controalele.

 „No bine...” am zis către bunica „Da Isus o fo mândru îmbrăcat? N-o fo. Și no, totuși, o fo Isus. Și tăț o ascultat de învățăturile lui.”. 

„N-o fo maică, așe-i. Da o sfârșit bine?”. 

No deci n-aveai câștig de cauză cu bunica, care compara moartea lui Isus cu o eliminare din runda 2 de la „Bravo ai stil”. De parcă dacă purta Isus un costum deúx pieces din stofă romană și sandale din piele de girafa, nu-l vindeau prietenii pe un pachet de țigări. „La beserică, la doftor, la nuntă, la înmormântare și în copârșeu tre' să fim îmbrăcați frumos. În rest, apă de ploaie.” Avea dreptate bunica. Cam nimic nu s-o schimbat nici azi, numa s-o adăujit. Nici în casă nu mai poți sta îmbrăcată ca un boschetar, că ba te sună curieru, ba apare un martor a lui iehova cu noul număr de revistă, ba poștașu să îți lase cuponu de pensie a lu' vecina Catița pe care poate o mâncat-o mâțele...că-i drept că n-am văzut-o de ceva vreme. 

 

Până și când ai de mers să dai bani tre să fii pus la punct. La coadă la gaz te bulingăresc babele și moșii dacă areți ca dracu, la impozite te pun să completezi 7 cereri în plus dacă n-ai paltonaș mândru, la poliție avertismentul se transformă în amendă dacă n-ai tocuri, iar dacă cumva, vai de curu' tău, ai de umblat să-ți cumperi topănci sau rochie, și te-ai gândit pentru 1 secundă să te îmbraci comod, ai fwtut pă Racșa. Căci, dacă vrei o doză de trezire la realitate, nimic nu e mai bun, decât vânzătoarele de buticuri care știu de când intri pe ușă că n-au nimic mărimea ta, n-au nimic pentru bugetul tău, iar opțiunea de „numa mă uit, tanti” nu există în regulamentul intern al magazinului.

 Singurul loc unde NU ești bine primit dacă ești îmbrăcat bine știți unde e? La urgențe. Acolo codul vestimentar obligatoriu e de boschetar. Ăia veșnic au prioritate. Dacă și puți sau ai consumat o tămâioasa dulce de Bohotin, ai acces direct în majore, pe patul cu baldachin, și-o/un asistentă/asistent sexy care-ți face aer proaspăt cu o frunza de bananier, năcajit/ă că te doare burticuța...ca un debut de film porno corespunzător. 

 

No bine, m-ați întreba „De ce exagerezi? Lumea se îmbracă des comod, e absurd atunci când lucrezi CEVA să fii la 4 ace!”. Absurd ziceți. Amu-s 5 ani, m-o chemat o pretenă la sureti (cules de struguri pentru non-connaiseurs). Era octombrie, inorat și frig. Am tras pe mine niște iegări răriți, o pereche de pantaloni de trening de la second, de ăia ce fac jerunți și poale dinainte, iar sus, un hanorac cu mickey mouse, o bluză de trening rămasă moștenire de la tata, și-o vestă de fâș care o văzut multe prune și mere culese la viața ei. În picioare mi-am tras niște ghete ale căror fermoar urca numa de jumate, și-am luat la purtător o pungă de Lidl în care mi-am pus sculele. No și-api șocu' de pe lume o fo când o apărut toată trupa. Toți în trening, drept...adidas, nike, dior fake, hummus sau hummel nuș cum, băscuțe albe de puf, adidași roz și animal print, ghiozdănașe bleu și poșetuțe de 15cm/15cm...și EU...un soi de Quasimodo feminin...de zici că eram orfana retardată a satului, care o nimerit acole să cerșească on blid de zamă și 5 piroște și să cânte legănată "O lume minunată ". Am socializat? Nu. Cine dracu' să mă bage în seamă. Am lucrat? Ca proasta. Că doamnele cu băscuță pufoasă și poșetuțe și-o dat seama după primii 5 butași că ar merge o gura de cafea și n-o mai venit.

De-a lungul carierei mele, m-am învârtit în multe cercuri și aproape niciodată n-am aderat la codul vestimentar impus de situație (alea ce s-o adăujit lumii moderne...ședințe, întâlniri, protocoale, vizite, delegații). M-o băgat cineva în seama? Nu. Vrut-am? Doamne, nu. Dar fiind aproape mereu invizibilă, mi-o fo foarte ușor să joc doar rolul de observator (că aproape niciodată nu s-o întâmplat ceva util pentru societate la genul ăsta de evenimente). Și-am observat că, de cele mai multe ori, tocurile înalte poartă o minte scurtă, bluzele decoltate strigă „sunt dependentă de atenție”, costumașele călcate la dungă ascund chiloți răriți și coafurile tapate se scaldă în mătreață. Oamenii care-s cum trebe, nu simt nevoia să iasă în evidență. Ies în evidență când deschid gura, și, de cele mai multe ori, deranjează. De aceea, dragi copii, preferăm superficialitatea. Că-i mai ușor să tragi pe tine un costum sau o rochie cu poșetă asortată (bleax), decât doamne feri, să ...gândești și să vorbești ce/cât și când trăbă.

***

Mai avea bunica o vorbă, când o freca sărăcia săptămânii de dinaintea pensiei: „Bogat ești când ai sănătate și un acoperiș deasupra capului”. Bogat ești când te ștergi la cur cu Zewa, bunică, lasă-mă cu vorbele tale de duh. Mai bine dă un semn și zi-mi dacă s-o legat Sf Petru de cum ești îmbrăcată când ai ajuns la poarta Raiului. Nu de alta, da să știu să fiu pregătită din timp, dacă vreau să mă aleagă în echipa lui, că numa mâine nu-i poimâine și îi 2032 și vine asteroidul, și io n-am numa blugi, adidași și tricouri cu Mickey Mouse.