$$$

 Infidelitatea narcisistei covert borderline: spectacol, susținători și amanți în arena trădării

Cum femeia narcisistă covert borderline înșală cu grație și cine îi validează comportamentul în familie, prietenie și societate

Există în natură o specie aparte de femeie — delicată, fragilă și plină de „profundă suferință” emoțională, pe care o vom numi femeia narcisistă covert borderline. O adevărată maestră în arta înșelatului cu diplomație și teatrul victimismului. Și, oh, cât de talentată este!

La început, te ține în brațe și-ți spune că ești tot ce-a visat, apoi, când ai zis „te iubesc” ea începe să inventeze lecții de pasiv-agresivitate ca la carte: sărituri de pe o stâncă emoțională direct în oceanul manipulării, iar tu te întrebi dacă ai semnat pentru un rollercoaster sau o relație.

Când nu-i convine ceva, nu îți spune direct, nu, ea preferă să ți-o sugereze cu un zâmbet de diplomat cu diplomă în „nu te iubesc, dar nu pot să te las să pleci”. Dacă ești prea timid să o părăsești, ea va crea un spectacol de vinovății și crize, așa încât să te simți ca un criminal de război pentru simplul fapt că ți-ai permis să respiri liber.

Dar să nu credeți că și-ar asuma vreo vină, Doamnelor și Domnilor! Nu, ea e victimă. Mereu. Dacă înșală, înseamnă că tu nu ai fost destul de bun, dacă te controlează, e pentru că nu poate suporta gândul că ai putea să o părăsești, iar dacă plânge în hohote, e din cauza durerii profunde de a fi neînțeleasă — nu pentru că te manipulează în fața ochilor tăi.

Și cine o validează, vă întrebați? Ah, e aici partea cu spectacolul grandios. În primul rând, găsim prietenele cu aceeași schemă de gândire: „Fă ce simți, tu meriți mai bine, el nu te apreciază”. Să nu uităm grupurile online de consolare, unde „libertatea femeii” e un pretext perfect pentru orice escapadă amoroasă.

Familia, dacă are noroc, îi dă undă verde prin tăcere complice sau prin povești cu mame și bunici care au „făcut și ele la fel, dar au ținut familia unită”. Și, bineînțeles, partenerul, care se transformă în victimă conștientă sau inconștientă a acestui dans macabru al geloziei și controlului, și care ajunge să se justifice pentru fiecare suspiciune, devenind expert în „cum să supraviețuiești în relația toxică 101”.

Cine-i validează înșelatul?

1. Prietena „dureros de realistă”:

„Fata, dacă el nu te bagă în seamă, de ce să stai tu acolo să mori încet? Fă ce trebuie, că viața-i scurtă!”

Traducere: „Eu am înșelat și n-am pățit nimic, deci tu ești cool dacă o faci și tu.”

2. Mama vintage, cu lecții din „vremuri grele”:

„În timpul războiului, soții plecau pe front și femeile... știi cum era, un pic de compensație n-a omorât pe nimeni.”

3. Influencerul motivațional:

„Fii liberă! Dacă simți ceva în afara relației, explorează-ți adevărata fericire!” (aka „terapie cu alți oameni”)

4. Prietenul codependent:

„Dacă ea suferă, cine sunt eu să judec? Oricum eu n-am curaj să zic nimic.”

5. Terapeutul empatic:

„Ea nu înșală, ci explorează complexitatea relațiilor.”

6. Partenerul vinovat:

„E vina mea, dacă a plecat cu altul înseamnă că n-am fost destul de bun.”

7. Amanții — „eroii” de ocazie:

Micii cavaleri ai infidelității care apar și dispar, disponibili pentru „excursii romantice”, iar pentru ei femeia e mai mult un sprint emoțional decât o poveste de iubire.

Concluzie:

Și astfel, în lumea fascinantă a femeii narcisiste covert borderline, înșelatul devine un sport cu arbitri imaginați, galerie de susținători entuziaști și amanți pioni bine plasați pe tabla ego-ului ei.

Dar să nu ne înșelăm și noi: în acest circ emoțional, singurul pierzător cert este cel care a crezut că dragostea e despre respect, fidelitate și onestitate — acea rară specie de prost care încă mai crede în povești cu final fericit.

Restul? Restul sunt actori într-un joc perfid de „eu sunt victimă, tu ești vinovat”, în care responsabilitatea e doar o vorbă frumoasă de spus altora, iar loialitatea e un concept rezervat pentru reclame cu parfum.

Așa că, dacă vreodată te prinzi în acest teatru al absurdului, amintește-ți: nu ești nici protagonist, nici erou, ci doar un extras pe genericul de final — și fără vreun autograf.

Scris de Marian Benone Mihai, autor cu simț ascuțit al realității și un umor care taie mai adânc decât orice despărțire. Niciun cititor nu a fost rănit în timpul scrierii acestui text, dar câteva iluzii au fost definitiv eliminate.

P.S.

Dacă te regăsești în oricare dintre aceste personaje, înseamnă că e și despre tine.